ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1052/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, a contestat rezoluția din data de 13 octombrie 2014, emisă de inspectorul judiciar.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 837 din data de 24 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea acestuia, precum și a contestației formulate împotriva Rezoluției din data de 13 octombrie 2014. Recurentul a arătat că este greșită concluzia primei instanțe în sensul că este aplicabilă în cauză Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu Legea nr. 317/2004. Potrivit art. 47 alin. (3), rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului șef. Aceasta este o procedură internă administrativă, iar rezoluția de clasare i-a fost comunicată după confirmarea de către inspectorul șef.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări în cauză. 4.1. Intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului, întrucât argumentele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. Recurentul a formulat punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul său nu este pur formal, ci a combătut motivarea și starea de fapt reținută de instanța de fond. La termenul din data de 16 martie 2017, având în vedere că în raport s-a propus constatarea nulității recursului, s-a considerat de către membrii completului că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. În raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se constată că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Prin invocarea dispozițiilor art. 47 alin. (3) Legii nr. 317/2004, precum și art. 18 alin. (3) și (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, autorul căii de atac consideră că odată ce rezoluția de clasare este supusă verificării și avizării de către șeful direcției de inspecție judiciară, exercitarea procedurii prealabile nu poate fi stabilită în sarcina sa. Or, invocarea pur formală a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără arătarea în concret a eventualelor greșeli de judecată ale primei instanțe sau a elementelor de nelegalitate ale sentinței recurate nu pot atrage incidența dispozițiilor invocate de către recurent și acoperirea nulității recursului. Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat. Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs PENTru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5) și pct. 8) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va anula recursul, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.