ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1066/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1066/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 2 martie 2012

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost condamnat

inculpatul A.I.G. fără antecedente penale, la:

- 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin.

(1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7

alin. (3) din aceeași lege;

- 3 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr.

126/1995 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 37

alin. (3), în infracțiunea prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 126/1995.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și, conform

art. 83 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de

la inculpat a sumei de 500 euro.

În baza art. 191 C.

proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.500 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal

din 19 noiembrie 2010, procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Iași al

Direcției Naționale Anticorupție s-au sesizat din oficiu cu privire la posibila

faptă comisă de comisarul de poliție A.I.G. de a fi primit suma de 500 de euro

de la S.T. în scopul ca ofițerul de poliție să intervină pe lângă directorul

executiv A.J.V.P.S. Vaslui și membrii comisiei de evaluare în vederea

facilitării promovării examenului și obținerii permisului definitiv de vânător.

În luna ianuarie

2011, la sediul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

(denumită în continuare A.J.V.P.S.) Vaslui s-a organizat și desfășurat examenul

pentru obținerea permisului de vânător definitiv. În legătură cu acest examen,

ofițerul de poliție judiciară A.I.G., comisar de poliție în cadrul I.P.J.

Vaslui, șeful serviciului Arme Explozivi Substanțe Periculoase, a pretins și

primit de la S.M.E., prin intermediul numitului S.T., suma de 500 de euro

pentru a interveni pe lângă directorul executiv A.J.V.P.S. Vaslui și membrii

comisiei de evaluare în vederea facilității promovării examenului și obținerii

permisului de vânător definitiv.

Inițial examenul

pentru obținerea permisului de vânător permanent fusese aprobat de M.M.P.

pentru data de 10 octombrie 2010 pentru A.J.V.P.S. Vaslui, (astfel cum rezultă

din adresa M.M.P. Direcția Generală de Regim Silvic și Cinegetic și Dezvoltare

Forestieră).

Comisarul de poliție

A.I.G. a fost preocupat de procedura desfășurării acestui examen, oferindu-și

disponibilitatea față de eventualii candidați de a interveni atât la membrii

comisiei de examinare cât și la conducerea A.J.V.P.S. Vaslui, contra unor sume

de bani sau altor foloase, în vederea asigurării acestora unei promovări facile

a examenului și obținerii permisului de vânătoare, (ridicarea frauduloasă a

notei de promovare sau acordarea calificativului de admitere în pofida unor

cunoștințe de specialitate deficitare, insuficiente).

Ofițerul de poliție

s-a bazat pe bunele relații dezvoltate în timp atât cu A.G., directorul

executiv al A.J.V.P.S. Vaslui, cât și cu C.V., președintele de onoare al

acestei asociației județene, în virtutea relațiilor profesionale obligatorii

între asociație și serviciul de poliție pe care îl conducea. Conlucrarea între

cele două instituții avea drept obiect acțiunea de prevenire a fenomenului

braconajului, culegerea de informații și combaterea fenomenului infracțional cu

privire la încălcarea regimului armelor și munițiilor, derularea, sub

îndrumarea serviciului de poliție, a unor instructaje cu grupele de vânători,

verificarea punctului de desfacere al asociației - magazin de arme și muniții.

Așa fiind, în prima

decadă a lunii octombrie 2010, A.I.G. s-a deplasat în localitatea Murgeni,

județul Vaslui, unde l-a contactat pe martorul S.T. (cu care se afla în relații

de prietenie) căruia i-a explicat că urmează a se susține examenul pentru

obținerea permisului de vânător, întrebându-l pe acesta dacă cunoaște vreo

persoană interesată de acest lucru, susținând că are posibilitatea de a

interveni asupra factorilor decidenți cu privire la examen, contra unei sume de

500 de euro. Martorul i-a răspuns că la acel moment nu cunoaște pe nimeni dar,

în măsura în care va apărea vreun candidat, îl va contacta.

După câteva zile,

numitul S.M.E. l-a contactat pe S.T. căruia i-a explicat că dorește să obțină

permisul de vânător, oferind martorului suma de 500 de euro pentru rezolvarea

acestei probleme. Interesul lui S.M.E. de a discuta acest aspect cu S.T. era

determinat de faptul că primul știa despre secundul că îl cunoaște pe

directorul A.J.V.P.S. Vaslui. De altfel, la predarea sumei de 500 de euro (o

singură bancnotă) S.M.E. i-a solicitat lui S.T. ca suma să fie remisă lui A.G.

Fără a-i spune lui

S.M.E. despre discuția avută cu ofițerul de poliție, S.T. a primit banii și l-a

asigurat pe acesta că problema „o să se rezolve", fără însă să-i spună cum

anume și prin ce anume persoană.

Totodată, S.T. l-a

contactat telefonic pe A.I.G. și i-a comunicat că a găsit o persoană

interesată; A.I.G. s-a deplasat la locul de serviciu al lui S.T. (un magazin în

Murgeni), unde a preluat de la acesta suma de 500 de euro (aceeași bancnotă ce

fusese remisă de S.M.E.) și și-a notat numele candidatului,spunându-i lui S.T.

că îl va ține la curent cu desfășurarea examenului.

Ulterior A.I.G. i-a

comunicat telefonic lui S.T. ca numitul S.M.E. să completeze doar 10 din cele

30 sau 40 de întrebări ce apar pe formularul de examen, restul să le lase

necompletate.

Examenul ce urma să

se tină la 10 octombrie 2010 s-a amânat sine die întrucât membrii comisiei de

examinare (compusă din D.D., reprezentant M.M.P - președinte, C.V.,

reprezentant M.M.P.- membru, R.M. și V.B. - reprezentanți ai A.G.V.P.S. România

membri și D.I., reprezentant al Facultății de Silvicultură și Exploatări

Forestiere Brașov - membru) odată cu verificarea dosarelor candidaților,

consemnată în procesul-verbal nr. 311 din 09 octombrie 2010 (înregistrat ia

M.M.P. sub nr. 191221 din 11 octombrie 2010) au constatat mai multe nereguli,

hotărând neadmiterea participării la examenul programat pentru data de 10

octombrie 2010 pentru județul Vaslui" și că examenul programat „nu se va

mai susține. "

Inculpatul A.I.G. i-a

comunicat lui S.T. despre faptul că examenul nu va mai avea loc pe 10 octombrie

2010 și că îl va ține la curent.

Imediat după ce a

aflat că examenul a fost reprogramat pe data de 15 ianuarie 2011, cu o

săptămână înainte de examen, comisarul de poliție A.I.G. l-a contactat

telefonic pe S.T. pentru a-i comunica acest aspect; cu ocazia acestei discuții,

A.G. i-a solicitat lui S.T. să nu îi divulge lui S.M.E. faptul că examenul este

„aranjat."

Preocuparea

ofițerului de poliție A.I.G. privind componența comisiei de examinare s-a

materializat în consemnarea olografa pe o bucată de hârtie a numelor acestora,

înscris ridicat din locuința inculpatului A.I.G. cu ocazia efectuării

percheziției domiciliare (înscrisul numărul 1 în care apar consemnate

mențiunile „D. - președ., V. - membru, de la Ministerul Pădurilor, B. - AGVP,

I. - de la Facult"

Cu două zile înainte

de susținerea examenului, în ziua de joi, 13 ianuarie 2011, martorul S.T. l-a

contactat telefonic pe A.I.G. și l-a întrebat dacă cele discutate anterior

odată cu predarea/primirea sumei de bani, referitor la completarea doar a zece

întrebări din cele treizeci câte figurau pe formularul de examen, rămân

valabile. A.I.G. a confirmat acest aspect, încercând să deturneze sensul

discuției de teamă ca discuțiile să nu fie interceptate. Cu toate acestea

ofițerul de poliție își reconfirmă disponibilitatea de a depune „ toate

eforturile ca treaba să fie bună."

Tot în data de 13

ianuarie 2011, S.M.E. l-a contactat pe S.T., solicitându-i din nou sprijinul

pentru examen în contul sumei de bani remise. După discuția avută cu A.I.G. în

aceeași zi, S.T. îl asigură pe S.M.E. că „a vorbit" cu cine trebuie,

convenind să discute și în ziua următoare pentru stabilirea plecării împreună

către municipiul Vaslui. În ziua următoare, vineri, 14 ianuarie 2011, cei doi

stabilesc în detaliu data plecării către Vaslui, pentru susținerea examenului

de către S.M.E.

În dimineața de

sâmbătă, 15 ianuarie 2011, martorul S.T. s-a deplasat singur cu autoturismul

proprietate personală, număr de înmatriculare "X" din localitatea

Murgeni la Bârlad, unde a lăsat autoturismul într-un service auto. În

municipiul Bârlad, așa cum conveniseră anterior, s-a întâlnit cu S.M.E. și au

plecat împreună către Vaslui cu autoturismul proprietatea acestuia din urmă, cu

numărul de înmatriculare "Y".

Odată ajunși în

municipiul Vaslui, aceștia au oprit în fața hotelului "E", unde S.T.

a coborât și și-a continuat deplasarea pe jos ajungând la sediul

Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui în jurul orelor 08:00; pe scările de

acces, la intrarea în I.J.P. Vaslui, S.T. s-a întâlnit cu inculpatul A.I.G., ce

purta asupra sa mai multe coli de hârtie format A4. Cu această ocazie A.I.G.

i-a spus lui S.T. să îi transmită lui S.M.E. să lase necompletate aproximativ

12, 13 întrebări din totalul de 30 existente pe formularul de examen. Imediat,

S.T. îi comunică telefonic acest lucru lui S.M.E.

După cele transmise

lui S.M.E., S.T. s-a plimbat în zona I.P.J. Vaslui și a intrat într-un bar,

unde a servit o cafea; între timp inculpatul A.I.G. i-a comunicat martorului

M.M., agent șef principal în cadrul Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe

Periculoase din cadrul I.P.J. Vaslui (condus de A.I.G.), să se întâlnească cu

S.T. pentru a-l transporta la Centrul de Afaceri (unde se susținea examenul).

S.T. și M.M. s-au

întâlnit în jurul orelor 09:00 și s-au deplasat cu autoturismul acestuia din

urmă, număr de înmatriculare "Z", la restaurantul „......" din

Vaslui unde au luat masa și unde S.T. avea autoturismul în reparație (în

spatele restaurantului se află și un service auto - SC P. SRL - al cărui

administrator, D.B., este nașul de cununie al inculpatului A.I.G.).

Ulterior, în jurul

orelor 10, cei doi au urcat din nou în autoturism și s-au deplasat la Centrul

de Afaceri Vaslui unde, însă, S.T. a refuzat să coboare, nedorind să fie

observat în acest loc, solicitându-i lui M.M. să-l transporte la ieșirea din

oraș, la o mașină de ocazie, intenționând să se întoarcă în Murgeni.

În tot acest timp,

M.M. l-a ținut la curent în mod permanent pe inculpatul A.I.G. cu traseul lui

S.T.

S.T. l-a contactat

imediat pe A.I.G. pentru a-i comunica hotărârea de a pleca spre casă, fără a-l

mai aștepta pe S.M.E., A.I.G. îi comunică lui S.T. că examenul s-a terminat, că

S.M.E. a ieșit din sala de examen și pot pleca împreună acasă, stabilind să se

contacteze reciproc în jurul orelor 12:00.

Comisarul de poliție

A.I.G. a notat cu scris olograf pe mai multe bucăți de hârtie, în mai multe

rânduri, cu adnotări personale, numele și prenumele persoanelor pentru care

intenționa să intervină sau a intervenit la conducerea AJVPS Vaslui în scopul

facilitării promovării examenului.

Totodată, acesta a

purtat discuții telefonice cu majoritatea acestor persoane, atât înainte cât și

în ziua examenului. Toate aceste înscrisuri au fost ridicate cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul său în data de 15 ianuarie 2011(vezi

înscrisurile numerele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8). Din analiza acestor înscrisuri se

constată că, în general, ele cuprind aceleași nume de persoane și în dreptul

fiecărei persoane sunt menționate cuantumul sumelor de bani sau cantitățile de

bunuri pe care acesta le primise sau urma să le primească în schimbul

„serviciilor" sale. În dreptul numelui S.M.E. apare mențiunea „500"

ce reprezintă suma de bani primită, 500 de euro, cu privire la acest candidat.

(înscrisul 6)

Cu toate acestea,

majoritatea persoanelor ce figurează pe aceste liste, fiind audiate în calitate

de martori, nu au confirmat că ar fi oferit sau dat sume de bani sau alte

bunuri ofițerului de poliție; totuși, unii dintre aceștia au relatat că au

purtat discuții cu A.I.G. cu privire la examen.

Cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului A.I.G., printre altele, au

fost găsite și ridicate pentru cercetări 22 de articole pirotehnice, din care

14 bucăți având inscripția „EC" și 8 bucăți având inscripția „M".

Potrivit Raportului

de constatare tehnico-științifică numărul 130289 din 07 februarie 2011 întocmit

de I.P.J. Iași Serviciul de Criminalistică, toate obiectele pirotehnice supuse

analizei sunt în stare de funcționare. Totodată, fiecare din aceste articole

conține câte o cantitate în grame (diferită funcție de categorie) de materie

pirotehnică. După inițierea fitilului, obiectele pirotehnice sunt propulsate pe

verticală la înălțime de aproximativ 100 metri, -producând în aer o explozie de

scântei multicolore și zgomot puternic, ceea ce le plasează în categoria

„obiecte zburătoare luminoase" potrivit dispozițiilor Legii nr. 126/1995,

republicată, privind regimul materiilor explozive. Cu ocazia examinării toate

articolele pirotehnice au fost distruse.

Potrivit Adresei

numărul 137110 din 28 martie 2011 a M.A.I. - I.P.J. Iași Serviciul Arme,

Explozivi și Substanțe Periculoase emisă către D.N.A. Serviciul Teritorial

Iași, articolele pirotehnice ce au făcut obiectul analizei Raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 130289 din 07 februarie 2011, întocmit de

I.P.J. Iași - Serviciul de Criminalistică, se încadrează, la data de 15

ianuarie 2011, data ridicării acestor bunuri de la domiciliul învinuitului

A.I.G. și totodată data epuizării infracțiunii, în clasa a III-a, potrivit art.

5 din H.G. nr. 536/2002 (Norme tehnice privind deținerea, prepararea,

experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea și folosirea

materiilor explozive utilizate în orice alte operațiuni specifice în

activitățile deținătorilor, precum și autorizarea artificierilor și a

pirotehniștilor), în concret obiecte pirotehnice de distracții, medii,

respective, rachete conținând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic.

Așa cum rezultă din

Adresa numărul 83163 din 12 februarie 2011, emisă de I.P.J. Vaslui - Serviciul

Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, către D.N.A. -Serviciul Teritorial

Iași, inculpatul A.I.G. nu figurează înregistrat în evidențele I.P.J. Vaslui ca

persoană fizică sau juridică autorizată să efectueze operațiuni (deținere,

utilizare, transfer, comercializare) cu materii explozive sau articole

pirotehnice conform Legii nr. 126/1995, modificată; aceleași mențiuni sunt

făcute și în ce o privește pe soția inculpatului, A.C., precum și pentru SC

N.E. SRL Vaslui, societate la care administrator și asociat unic este soția

acestuia.

Instanța a constatat

că faptele, astfel cum au fost reținute sunt dovedite de toate probele cauzei,

declarații de martori, acte, expertize, constatări tehnico-științifice,

înscrisuri administrate în faza urmăririi penale și în etapa cercetării

judecătorești.

Declarațiile

martorilor S.T. și A.G. la cercetarea judecătorească nu diferă față de

declarațiile date de ei la urmărirea penală. Susținerile din declarațiile

martorilor se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice care nu au

fost contestate de inculpat. Din redarea convorbirilor telefonice și a

sms-urilor înregistrate nu rezultă că inculpatul ar fi discutat despre

cumpărare de pește la prețuri convenabile, despre eventuale dețineri nelegale

de arme etc., așa cum explică inculpatul în suplimentul de declarație dată la

instanță.

Faptele sunt dovedite

inclusiv de listele cu nume găsite la percheziția domiciliară, nume de persoane

asupra cărora inculpatul a declarat că ar fi efectuat verificări deoarece în

privința lor ar fi deținut date că încalcă regimul armelor și munițiilor.

Astfel de verificări nu au fost înregistrate în evidențele serviciului pe care

îl conducea. Pe listele respective era înscris și numele lui C.R., șeful său

direct, adjunctul comandantului I.P.J. Vaslui, inculpatul declarând că acesta

nu era vizat ca potențial infractor sau contravenient.

Referitor la dubiul

privind credibilitatea declarațiilor martorilor S.T. și A.G. datorate situației

juridice personale inițiale de învinuiți -instanța a reținut că martorii sunt

credibili, declarațiile acestor martori coroborându-se cu declarațiile

celorlalți martori propuși în acuzare și cu întreg ansamblul probatoriu

administrat în cauză.

Inculpatul A.I.G. a

pretins și primit suma de 500 de euro de la S.M.E. prin intermediul lui S.T.,

căruia i-a solicitat identificarea persoanelor ce doreau să obțină permis de

vânător, afirmând față de S.T. că are posibilități de a interveni pe lângă

conducerea A.J.V.P.S. Vaslui și membrii comisiei de examinare și de a-i

determina pe aceștia a facilita promovarea examenului pentru obținerea acestui

permis, această fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență, prev. de ari 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6

și cu aplicarea, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Este indiferent

pentru existența infracțiunii de trafic de influență dacă inculpatul și-a

exercitat în fapt influența asupra factorilor decidenți; pentru ca infracțiunea

de trafic de influență să fie săvârșită este necesar ca inculpatul să lase să

se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă

ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, pe de altă

parte, pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de

influentă este irelevant dacă inculpatul avea sau nu atribuții în legătură cu

organizarea, desfășurarea examenului de obținere a permisului de vânătoare.

Dacă inculpatul ar fi avut atribuții directe în acest sens,

pretinderea/primirea sumei de bani ar fi realizat latura obiectivă a unei alte

infracțiuni de corupție (luare de mită).

Există infracțiune și

dacă făptuitorul nu are o influență reală asupra funcționarilor pe lângă care a

afirmat că are influență, fiind suficient să lase să se creadă că are o

asemenea influentă. Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul a

pretins,cât și atunci când a primit banii pentru intervenția sa, indiferent

dacă a intervenit sau nu.

În împrejurările

reținute, inculpatul a pretins de la S.T. identificarea persoanelor ce doreau

să obțină permis de vânător, pretinzând de la fiecare suma de 500 de euro și a

primit, în aceeași perioadă, suma de 500 de euro de la S.M.E., candidat la

examen pentru obținerea permisului de vânător, prin intermediul lui S.T. folos

patrimonial,în schimbul căruia a promis că va interveni pe lângă factorii de

decizie relativ la examenul pentru obținerea permisului, în împrejurările

reținute.

Urmărirea penală și

trimiterea în judecată a cumpărătorului de influență, autor al infracțiunii

prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, nu constituie o condiție

prealabilă pentru exercitarea acțiunii penale împotriva inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de influență în sensul cerut de dispozițiile art. 10

lit. f) C. proc. pen. astfel încât aceste dispoziții nu sunt incidente în

cauză. Răspunderea penală este personală și se raportează la faptele comise de

inculpat.

În ce privește

infracțiunea prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 s-a stabilit cu

certitudine că, inculpatul a deținut la domiciliul său din Vaslui 22 de obiecte

pirotehnice, determinate ca fiind obiecte pirotehnice de distracții, medii,

respectiv, rachete conținând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic,

încadrate în clasa a III-a, potrivit art. 5 din H.G. nr. 536/2002. Fapta de

deținere a acestor obiecte s-a epuizat la data de 15 ianuarie 2011, data

ridicării acestor bunuri de la domiciliul inculpatului.

Fapta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din

Legea nr. 126/1995 conform căruia „orice operațiune cu articole pirotehnice,

efectuată fără drept, constituie infracțiuni și se pedepsește, cu închisoare de

la 3 luni la un an".

Conform art. 37 alin.

(1) din aceeași lege, „producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea,

transportul, folosirea sau orice altă operațiune cu materii explozive efectuată

fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni

la 5 ani".

În sensul legii, art.

1 alin. (2), prin materii explozive urmează a se înțelege explozivi de tipul

amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonate,

fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice,

tuburi de șoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil și articolele

pirotehnice.

La data consumării și

epuizării infracțiunii, 15 ianuarie 2011 infracțiunea de deținere de materii

explozive era incriminată prin Legea nr. 126/1995 publicată în M.O. nr. 298/28

decembrie 1995, în art. 31 din lege care are un conținut identic cu reglementarea

din art. 37 alin. (1) în vigoare la momentul actual.

Infracțiunea prev. de

art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 a fost incriminată într-o formă

aproximativ asemănătoare cu conținutul infracțiunii determinat prin Legea nr.

406/2006 (M.Of. 956 din 28 noiembrie 2006) și este incriminată cu conținutul

citat prin Legea nr. 126/1995 republicată la 7 februarie 2011 (M. Of. 97 din 7

februarie 2011), dându-se textelor o nouă numerotare.

Deși nu s-a modificat

conținutul noțiunii de materii explozive care fac obiectul material al

incriminării în art. 37 alin. (1) din lege, prin incriminarea prevăzută în

alin. (3) al art. 37, legiuitorul a înțeles să excludă articolele pirotehnice

din cadrul materialelor explozive, orice operațiune cu astfel de articole, fără

drept, fiind incriminată separat cu o pedeapsă mai ușoară. Orice operațiune cu

astfel de articole presupune toate operațiunile prevăzute de lege în art. 37

alin. (1) din lege, încriminarea din art. 37 alin. (3) referindu-se doar la

articole pirotehnice.

Prin urmare,

deținerea la domiciliu, fără drept, a celor 22 de articole pirotehnice,

determinate ca fiind rachete, clasificate ca aparținând clasei a III-a conform

art. 5 din H.G. nr. 536 din 30 mai 2012, (articolele din această clasă pot fi

utilizate exclusive de către pirotehnicieni), întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr.

126/1995, republicată, fiind incidență în cauză și regula aplicării legii

penale mai favorabile, conform art. 13 C. pen.

Pentru aceste

considerente, cererea de schimbarea a încadrării juridice, în infracțiunea

prev. de art. 37 alin. (1) din lege nu a putut fi primită de instanța de fond.

Fapta este dovedită

prin procesele-verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică

criminalistică privind articolele pirotehnice ridicate de la domiciliul

inculpatului, adresa I.P.J. Vaslui nr. 83163 din 12 februarie 2011, Adresa din

28 martie 2011 a I.P.J. Iași, adresa din 28 martie 2011 a Î.G.P.R.

Nici inculpatul și nici

soția acestuia nu sunt persoane autorizate să efectueze operațiuni cu materii

explozive sau articole pirotehnice.

Articolele

pirotehnice supuse constatării tehnico-științifice au fost determinate ca fiind

articole tip rachetă prin însăși constatarea tehnico-științifică ca și prin

Adresa nr. 137110 din 28 martie 2011, emisă de Inspectoratul de Poliție al

Județului Iași.

Chiar în situația în

care prin O.U.G. nr. 9 din 9 februarie 2011, Legea nr. 126/1995 a fost

modificată în sensul Directivei europene nr. 23/2007/CE, referitoare la regimul

articolelor pirotehnice, astfel că acestea, clasificate anterior din punct de

vedere al gramajului de material pirotehnic conținut, se clasifică acum din

punct de vedere al pericolului categoriei din care face parte și H.G. nr.

536/2002 a suferit aceleași modificări începând cu data intrării în vigoare a

H.G. nr. 95 din 2 februarie 2011, iar sub legislația în vigoare, articolele

pirotehnice se încadrează numai de organismul național abilitat în acest sens,

I. Petroșani (Adresa nr. 2910731/SPP/21 martie 2011 a Inspectoratului General

al Poliției Române, la data administrării probelor și încadrării în clase era

în vigoare legislația relevantă anterior modificărilor intervenite. Pe de altă

parte, este de observat că articolele pirotehnice determinate ca fiind rachete

pot fi clasificate, conform art. 5 din H.G. nr. 536/2002 modificat prin H.G.

nr. 95 din 2 februarie 2011 în categoriile 2 și 3, în ambele categorii putând

fi utilizate exclusiv de pirotehnicieni.

Potrivit art. 6 din

Legea nr. 126/1995 republicată, prin deținător de materii explozive, se

înțelege orice persoană juridică sau fizică în posesia sau detenția căreia se

află, licit, astfel de materii, care includ conform definiției din art. 1 alin.

(2), și articolele pirotehnice; or, ca deținerea să fie licită, persoana fizică

sau juridică trebuie să fi fost autorizată în condițiile art. 8 și următoarele

din lege, inculpatul nefiind autorizat.

Faptele și vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și deținere

fără drept de articole pirotehnice sunt dovedite în cauză de toate probele

administrate iar încadrarea lor juridică este în infracțiunea prev. de art. 257

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată cu

aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege și prevăzută de art. 37 alin. (3)

din Legea nr. 126/1995 republicată, infracțiuni săvârșite în concurs real,

prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, astfel încât nu este

incident niciunul dintre cazurile de achitare invocate.

Faptele comise au

gradul de pericol social al infracțiunilor reținute prin modalități de

săvârșire, consecințe produse, valori sociale lezate și protejate prin

incriminare, precum și raportat la persoana inculpatului, care nu are

antecedente penale, dar avea calitatea de ofițer de poliție judiciară, fiind

comisar de poliție în cadrul I.P.J. Vaslui, șef al Serviciului Arme, Explozivi

Substanțe Periculoase, calități oficiale care presupun cunoașterea legislației

și reprezentarea asupra încălcării normelor legale și a consecințelor produse

prin încălcare.

La individualizarea

pedepselor în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., grad de

pericol social concret al infracțiunilor comise, modalități și împrejurări de

comitere, consecințe produse, valori sociale lezate prin înfrângerea normelor

penale, precum și datele ce țin de persoana inculpatului, care nu are

antecedente penale, nu a recunoscut în cursul procesului penal faptele comise,

date fiind conduita bună anterioară comiterii infracțiunilor, faptul integrării

sale sociale, conduita în timpul procesului penal prin prezentarea în fața

instanței la toate termenele de judecată, instanța va hotărî condamnarea la

câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, ținând seama și de limitele legale

de pedeapsă, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Iași și de inculpatul A.I.G.

Reprezentantul

Ministerului Public, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței și, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, urmând

ca acesta, consecutiv contopirii, să execute într-un loc de deținere o pedeapsă

sporită în cuantum; totodată, față de gravitatea infracțiunilor comise și de

impactul social negativ cauzat în societate, procurorul a susținut că instanța

de fond ar fi trebuit să facă și aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr.

78/2000, în sensul inserării în cuprinsul sentinței pronunțate și a dispoziției

de publicare a hotărârii de condamnare în ziarele locale.

Inculpatul a

solicitat:

- în principal,

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de

art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu

aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. b) sau lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995;

- în subsidiar;

- fie trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru cazul de casare prev.

de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;

- fie rejudecarea

cauzei de către instanța de recurs, pentru cazurile prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

- 17

2

și 18 C. proc. pen., ocazie cu

care să se procedeze la audierea celor doi martori.

Examinând cu

precădere (determinată de cazurile de casare invocate) recursul declarat de

inculpatul A.I.G. și subsecvent (de asemenea, în raport cu cazurile de casare invocate)

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași - Înalta Curte constată că acestea sunt

nefondate - și urmează a fi respinse ca atare- pentru considerentele ce

succedă:

Recursul inculpatului;

principal de casare invocat de inculpat vizând achitarea;

a) Atât sub aspectul

laturii obiective cât și sub acela al laturii subiective, existența

infracțiunii de trafic de influență - prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 7 alin. (3)

din aceeași lege- a fost temeinic reținută de instanța de fond, care s-a

întemeiat pe un probatoriu întru totul concludent și judicios evaluat, din care

rezultă, fără nici o putință de tăgadă, că, la începutul anului 2011,

inculpatul A.I.G., prin intermediul numitului S.T., a pretins și a primit de la

numitul S.M.E. suma de 500 euro, contra promisiunii că-i va facilita obținerea

permisului de vânător definitiv, sub acest aspect constatându-se și că sentința

este temeinic și convingător motivată.

Așa fiind, incidența

impedimentului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există -

care, în condițiile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., ar impune pronunțarea unei soluții de achitare, este

exclusă.

b) Nici motivul de

casare vizând achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 37

alin. (3) din Legea nr. 126/1995 nu poate fi primit, potrivit celor ce urmează:

- 1 cu referire la

pretinsa incidență a art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- fapta nu este

prevăzută de legea penală - Înalta Curte apreciază că este decisiv să se

constate, pe de o parte că, la data de 15 ianuarie 2011- data epuizării

infracțiunii (prin intervenția legală a organelor abilitate) - articolele

pirotehnice respective erau deținute fără drept, realizându-se astfel

conținutul obiectiv și subiectiv al infracțiunii mai sus menționate, iar pe de

altă parte, că, între timp, fapta respectivă nu a fost dezincriminată,

intervenția legiuitorului mărginindu-se la modificarea (sub aspecte ce nu

interesează speța de față) a regimului acelor materiale (articole) pirotehnice;

așa fiind, achitarea inculpatului în considerarea impedimentului invocat- art.

10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- nu poate intra, în mod evident, în

discuție;

- 2 nu poate intra în

discuție nici achitarea inculpatului în considerarea impedimentului prevăzut de

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - faptei îi lipsește unul dintre

elementele constitutive ale infracțiunii - aspect sub care se constată că

instanța de fond a examinat toate ipotezele care ar fi putut antrena achitarea

inculpatului în baza sus invocatului text de lege, reținând corect în baza

probelor administrate, că nici inculpatul însuși, nici A.C. (având ca asociat

unic și administrator pe cea din urmă mai sus numita A.C.) nu figurau

înregistrate în evidențele I.P.J. Vaslui ca persoană fizică (sau, respectiv,

juridică), autorizată să efectueze operațiuni(deținere, utilizare, transfer,

comercializare) cu materii explozive sau articole pirotehnice, conform Legii

nr. 126/1995, modificată.

de casare subsidiare invocate de inculpat;

a) Din examinarea

tuturor actelor dosarului și a considerentelor - întru totul convingătoare -

ale sentinței atacate nu rezultă vreo omisiune a instanței de fond de a nu se

fi pronunțat asupra vreuneia din faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina

inculpatului ori de a nu fi examinat vreuna din probele administrate la

urmărirea penală ori la cercetarea judecătorească, ori, în fine, de a se fi

pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze

drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului, încât problema

rejudecării cauzei de către instanța de fond sub incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu se poate

pune.

b) Tot astfel nu

poate intra în discuție rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și

Justiție - ca instanță de recurs pentru nici unul dintre cele două temeiuri de

drept invocate (nesocotirea/greșita aplicare a legii sau comiterea unei grave

erori de fapt la judecata în fond) avându-se în vedere cele ce urmează:

-1 Abstrație făcând

de constatarea că și după ce abrogarea pct. 17

1

de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. a fost declarată neconstituțională - prin Decizia

Curții Constituționale a României nr. 783 din 12 mai 2009 - acest text de lege

(pct. 17

1

) a rămas neutilizabil (din rațiuni ce țin de lipsa

calității de legiuitor pozitiv a instanței de contencios constituțional), fiind

necesară intervenția legiuitorului (care, prin Legea nr. 202/2010, l-a și

înlocuit cu pct. 17

2

, având un conținut identic " când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii"), Înalta Curte, examinând, atât sentința atacată cât și

încheierile de ședință premergătoare, constată că întreaga procedură de

judecată la instanța de fond s-a desfășurat cu respectarea strictă a legii și

că -pe cale de consecință - sentința atacată este întru totul legală.

- 2 în fine,

examinarea aplicată a sentinței atacate sub aspectul temeiniciei (sub incidența

pct. 18 de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.) nu a relevat nici

o eroare a instanței de fond în stabilirea faptelor reținute în sarcina inculpatului

prin rechizitoriu, ci, dimpotrivă, a pus în evidență preocuparea pregnantă a

acestei instanțe de a lămuri cauza sub toate aspectele, ceea ce neîndoielnic -

având în vedere considerentele sentinței - a și reușit.

Recursul Parchetului;

sancționator" aplicat inculpatului;

Înalta Curte constată

că pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune - 2 ani închisoare și

respectiv 3 luni închisoare - ca și pedeapsa rezultantă aplicată în baza art.

34 lit. b) C. pen. (în condițiile concursului de infracțiuni) au fost judicios

individualizate de instanța de fond și sub aspectul cuantumului și sub aspectul

modalității de executare (prin aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea

condiționată a executării), iar motivarea soluției, sub ambele aspecte - chiar

dacă succintă- este pe deplin convingătoare, încât se apreciază a nu fi cazul

" înăspririi " acelui "tratament sancționator " cum, fără o

justificare temeinică, s-a solicitat.

de casare privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 78/2000;

Preliminar, Înalta

Curte observă, pe de o parte, că textul de lege invocat - art. 30 din Legea nr.

78/2000 nu impune judecătorului obligația de a dispune publicarea hotărârii

definitive de condamnare în unul sau mai multe ziare - centrale sau locale- ci

consacră doar posibilitatea adoptării unei astfel de dispoziții, iar pe de altă

parte, că o astfel de cerere nici nu a fost formulată de reprezentantul

Parchetului la judecata în fond.

Abstracție făcând de

acest din urmă aspect, Înalta Curte apreciază că o asemenea dispoziție ar fi nu

numai vădit excesivă, ci și cu desăvârșire inutilă, atât în raport cu starea de

fapt reținută (și cu circumstanțele concrete în care infracțiunile au fost

săvârșite), cât și în raport cu însăși împrejurarea că inculpatul, din moment

ce a fost condamnat, a pierdut, pentru o perioadă de timp dificil de anticipat,

orice șansă de acces la funcții de natura aceleia pe care o îndeplinea când a

săvârșit faptele; nu mai puțin, este de reținut și împrejurarea că într-o

comunitate socială și profesională de "extensia" proprie municipiului

Vaslui și I.P.J. Vaslui, situația inculpatului este deja suficient de notorie,

încât, și din această perspectivă, alte demersuri procesual- legale în acest

sens ar fi de prisos.

Față de

considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându- se

sentința atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din

oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi

respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata

sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul

A.I.G. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 2 martie 2012 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

intimat inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - LM