ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4331/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4331/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul cererii deduse judecății.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare,

reclamanta Comuna Halmeu prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Satu Mare, anularea în

parte a Încheierii nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009, în sensul admiterii

contestației sale împotriva Deciziei nr. 13/2009 și a Procesului verbal de

constatare prin care se stabilea nelegalitatea acordării următoarelor sume,

după cum urmează:

acordate sub denumirea de stimulente în procent de 15% din salariul de bază, în

sumă de 6.293 lei și a contribuțiilor angajatorului la bugetele publice,

calculate pe această sumă, de 1.714 lei;

reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază;

reprezentând sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, în

sumă de 15.803 lei;

reprezentând premiile individuale acordate unor funcționari publici în sumă de

17.466 lei;

reprezentând diferențe ale primelor de concediu acordate nelegal prin

utilizarea unei baze de calcul eronate;

reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în

muncă și a unor ajutoare financiare pentru ținută „business”;

reprezentând redevență neîncasată de la SC A. SA Satu Mare în baza contractului

de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă nr. X/2008.

Reclamanta

a arătat că formulat contestație împotriva acestei decizii, însă Curtea de

Conturi și-a menținut poziția în sensul considerării ca nelegale a acestor

drepturi.

Reclamanta

a criticat actele contestate, susținând, în esență, că drepturile bănești

vizate au fost legal acordate și că redevența imputată nu trebuia încasată.

Tribunalului Satu Mare

Prin sentința civilă nr.

1476/ CA pronunțată la data de 14 octombrie 2010, Tribunalul Satu Mare a admis

acțiunea reclamantei Comuna Halmeu și, în consecință, a anulat în parte

Încheierea nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009 emisă de pârâtă privind modul de

soluționare a contestației formulate de reclamantă, a admis contestația și, în

consecință, a anulat în parte Decizia nr. 13/2009 emisă de Curtea de Conturi

Satu Mare cu privire la constatarea prejudiciilor consemnate la punctele 3, 6,

7, 8, 9, 11 și 12 din decizie și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma

de 4,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a arătat că este nelegală lipsirea de efecte juridice a

actelor administrative emise de consiliul local și de primarul comunei Halmeu

printr-o decizie a Camerei de Conturi Satu Mare, în condițiile în care, după ce

a intrat în circuitul civil, un act administrativ poate fi desființat numai de

către instanța de judecată.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 1142/CA/2011-R,

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României și, în

consecință, a casat sentința recurată, reținând cauza spre rejudecare în primă

instanță.

În motivarea acestei

soluții, Curtea a constatat că, pe de o parte, la dosarul cauzei nu a fost

depus actul de control al Curții de Conturi, ceea ce echivalează cu

necercetarea fondului cauzei, iar, pe de altă parte, în speță sunt incidente

dispozițiile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de

Conturi nr. 130/2010.

recursului în prezenta cauză

Ulterior, prin

Sentința civilă nr. 208/ CA din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea

formulată de către reclamanta Comuna Halmeu ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a apreciat, pe de o parte, că drepturile bănești vărsate

salariaților primăriei Comunei Halmeu au fost nelegal stabilite, iar, pe de

altă parte,

Primăria Comunei Halmeu nu a

calculat, nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a încasat redevența în

sumă de 1000 lei datorată de SC A.P.A.S.E.R.V. SA Satu Mare pentru perioada 01

martie 2008 – 31 decembrie 2008, constatările organului de control fiind

corecte.

2.

Calea de

atac exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta Comuna Halmeu, solicitând:

a. Casarea Sentinței civile

nr. 208/CA/2011 a Curții de Apel Oradea pentru motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 3 C. proc. civ., în principal;

b. Modificarea

acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

recurenta a susținut, cu privire la primul motiv de recurs, că instanța de fond

avea obligația de a-și stabili competența în funcție de lege și nu față de un

act administrativ care realizează o imixtiune în atribuțiile legislativului,

reglementând competența judecătorească.

În ceea ce privește

al doilea motiv de recurs, s-a susținut, în esență, că prima instanță și-a

depășit competențele și a acordat ceea ce nu s-a cerut pronunțându-se asupra

legalității unor contracte, respectiv acorduri colective de muncă, că

reprezentanții instituției pârâte și-au depășit atribuțiile legale și că

drepturile imputate au fost legal acordate.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și

va casa sentința instanței de fond.

și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs.

Situația de fapt

supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză,

potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi

rezumată astfel:

1.

În

perioada 27 aprilie 2009 - 07 iulie 2009

a

fost efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară și a

situațiilor financiare încheiate pe anul

2008

la Primăria Comunei Halmeu.

prin Procesul verbal de constatare din 07 iulie 2009, prin care s-au constatat abateri

de la legalitate

care

au determinat producerea de prejudicii.

Conturi

Satu Mare a emis Decizia nr. 13/2009,

prin care s-au dispus, în sarcina conducerii Primăriei Comunei Halmeu, măsuri

pentru remedierea deficiențelor constatate.

decizii entitatea audiată a formulat contestație, în condițiile pct. 92 - 105

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 1

din 4 februarie 2009.

respinsă prin Încheierea nr. VI 75 din 12 noiembrie 2009 a Comisiei de

Soluționare a Contestațiilor a Curții de Conturi.

Înalta Curte constată

că, pe de o parte, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă,

în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată,

în speță Decizia nr. 13/2009 emisă de către Camera de Conturi Satu Mare.

Aceste măsuri și

constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art.  33 alin. (3)

din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor

art. 33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice audiate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității audiate”.

Pe de altă parte,

Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de

determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ,

astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care

prevede: „

Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a

emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei –

valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei Camera de

Conturi a județului Satu Mare.

În aceste condiții,

competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea

actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Satu Mare, revine

tribunalului, iar nu curții de apel.

Este lipsit de

relevanță că prevederile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială

este situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul

Curții de Conturi, ca instanță competentă material a soluționa acțiunea,

deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act

infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează

competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță

juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului administrativ, în acest

sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.

Se are în vedere și

soluția de principiu adoptată de plenul Secției de Contencios Administrativ și

Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, în

sensul că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca

obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea

de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate

împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi

Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3)

anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi

Județeană.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței

competente, Tribunalul Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Comuna Halmeu împotriva sentinței civile nr. 208/ CA din

10 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Satu Mare, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.