ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4331/2012

Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta Comuna Halmeu prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Satu Mare, anularea în parte a Încheierii nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009, în sensul admiterii contestației sale împotriva Deciziei nr. 13/2009 și a Procesului verbal de constatare prin care se stabilea nelegalitatea acordării următoarelor sume, după cum urmează: 1. drepturi bănești acordate sub denumirea de stimulente în procent de 15% din salariul de bază, în sumă de 6.293 lei și a contribuțiilor angajatorului la bugetele publice, calculate pe această sumă, de 1.714 lei; 2. drepturi bănești reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază; 3. drepturi bănești reprezentând sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, în sumă de 15.803 lei; 4. drepturi bănești reprezentând premiile individuale acordate unor funcționari publici în sumă de 17.466 lei; 5. suma de 8.475 lei, reprezentând diferențe ale primelor de concediu acordate nelegal prin utilizarea unei baze de calcul eronate; 6. drepturi bănești reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă și a unor ajutoare financiare pentru ținută „business”; 7. suma de 1.000 lei reprezentând redevență neîncasată de la SC A. SA Satu Mare în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă nr. X/2008. Reclamanta a arătat că formulat contestație împotriva acestei decizii, însă Curtea de Conturi și-a menținut poziția în sensul considerării ca nelegale a acestor drepturi. Reclamanta a criticat actele contestate, susținând, în esență, că drepturile bănești vizate au fost legal acordate și că redevența imputată nu trebuia încasată. 1. Hotărârea Tribunalului Satu Mare Prin sentința civilă nr. 1476/ CA pronunțată la data de 14 octombrie 2010, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea reclamantei Comuna Halmeu și, în consecință, a anulat în parte Încheierea nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009 emisă de pârâtă privind modul de soluționare a contestației formulate de reclamantă, a admis contestația și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 13/2009 emisă de Curtea de Conturi Satu Mare cu privire la constatarea prejudiciilor consemnate la punctele 3, 6, 7, 8, 9, 11 și 12 din decizie și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a arătat că este nelegală lipsirea de efecte juridice a actelor administrative emise de consiliul local și de primarul comunei Halmeu printr-o decizie a Camerei de Conturi Satu Mare, în condițiile în care, după ce a intrat în circuitul civil, un act administrativ poate fi desființat numai de către instanța de judecată. 1. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 1142/CA/2011-R, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României și, în consecință, a casat sentința recurată, reținând cauza spre rejudecare în primă instanță. În motivarea acestei soluții, Curtea a constatat că, pe de o parte, la dosarul cauzei nu a fost depus actul de control al Curții de Conturi, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, iar, pe de altă parte, în speță sunt incidente dispozițiile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010. 1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Ulterior, prin Sentința civilă nr. 208/ CA din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta Comuna Halmeu ca neîntemeiată. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a apreciat, pe de o parte, că drepturile bănești vărsate salariaților primăriei Comunei Halmeu au fost nelegal stabilite, iar, pe de altă parte, Primăria Comunei Halmeu nu a calculat, nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a încasat redevența în sumă de 1000 lei datorată de SC A.P.A.S.E.R.V. SA Satu Mare pentru perioada 01 martie 2008 – 31 decembrie 2008, constatările organului de control fiind corecte. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Comuna Halmeu, solicitând: a. Casarea Sentinței civile nr. 208/CA/2011 a Curții de Apel Oradea pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în principal; b. Modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a susținut, cu privire la primul motiv de recurs, că instanța de fond avea obligația de a-și stabili competența în funcție de lege și nu față de un act administrativ care realizează o imixtiune în atribuțiile legislativului, reglementând competența judecătorească. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, s-a susținut, în esență, că prima instanță și-a depășit competențele și a acordat ceea ce nu s-a cerut pronunțându-se asupra legalității unor contracte, respectiv acorduri colective de muncă, că reprezentanții instituției pârâte și-au depășit atribuțiile legale și că drepturile imputate au fost legal acordate. 1. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond. 2. Motivele de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs. Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 27 aprilie 2009 - 07 iulie 2009 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul 2008 la Primăria Comunei Halmeu. 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul verbal de constatare din 07 iulie 2009, prin care s-au constatat abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii.

În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi Satu Mare a emis Decizia nr. 13/2009, prin care s-au dispus, în sarcina conducerii Primăriei Comunei Halmeu, măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate.

Împotriva acestei decizii entitatea audiată a formulat contestație, în condițiile pct. 92 - 105 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 1 din 4 februarie 2009.

Contestația a fost respinsă prin Încheierea nr. VI 75 din 12 noiembrie 2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor a Curții de Conturi. Înalta Curte constată că, pe de o parte, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 13/2009 emisă de către Camera de Conturi Satu Mare. Aceste măsuri și constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. În conformitate cu prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”. Art. 33 alin. (3) prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”. Pe de altă parte, Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei Camera de Conturi a județului Satu Mare. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Satu Mare, revine tribunalului, iar nu curții de apel. Este lipsit de relevanță că prevederile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, ca instanță competentă material a soluționa acțiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului administrativ, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Se are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, în sensul că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal.