ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 12 noiembrie 2010, reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea - avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să fie obligată pârâta să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării - avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este negativ sau pozitiv); să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în data de 14 iulie 2010 la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie din București primind număr de Dosar 31797/RD/2010, iar până la momentul sesizării instanței cererea sa nu a fost soluționată. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19 septembrie 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată față de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 4005 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția prematurității cererii ca neîntemeiată și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.R.

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie. De asemenea, a fost respinsă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 14 iulie 2010, fiind stabilit termen pentru soluționarea acesteia la data de 27 ianuarie 2011, dată la care s-a constatat că nu au fost depuse toate relațiile solicitate de la autoritățile abilitate pentru a putea soluționa cererea reclamantului, astfel încât s-a acordat un nou termen la data de 25 mai 2011, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la aproximativ patru luni de la depunerea cererii de către reclamant, respectiv 12 noiembrie 2010. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata penalităților pe zi de întârziere, prima instanță a reținut că acestea sunt reglementate ca un mijloc de constrângere la îndemâna creditorului unei obligații stabilite de instanță în vederea executării, iar rațiunea acestei instituții este de a exercita o presiune pentru executarea de îndată a obligației, astfel încât, în lipsa stabilirii unei obligații, o astfel de cerere este lipsită de temei legal.

În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea, față de soluția ce se va pronunța asupra celorlalte capete de cerere și faptul că nu poate fi reținută în sarcina pârâtei o culpă procesuală în declanșarea prezentului litigiu. Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat că de la data formulării cererii de redobândire a cetățeniei romane și până la data soluționării acesteia s-a scurs un termen de peste 6 luni, cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect și acordării cheltuielilor de judecată in temeiul art. 274 și art. 275 C. proc.

civ. Considerentele și soluția instanței de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea recursului declarat.Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.R. împotriva Sentinței civile nr. 4005 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.