ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal la data de 12 noiembrie 2010, reclamantul C.R., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate refuzul

nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române și să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea - avizarea cererii

de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să fie obligată pârâta să

comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei

române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în

termen de maxim 30 de zile de la data analizării - avizării cererii de

redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este negativ sau

pozitiv); să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de

întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acțiunii și

până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

In motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în

data de 14 iulie 2010 la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie din

București primind număr de Dosar 31797/RD/2010, iar până la momentul sesizării

instanței cererea sa nu a fost soluționată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la data de 19 septembrie 2011, pârâta Autoritatea Națională

pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității cererii de chemare în

judecată față de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din

Legea cetățeniei nr. 21/1991, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin

Sentința

nr.

4005 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă

excepția prematurității cererii ca

neîntemeiată și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru

Cetățenie. De asemenea, a fost respinsă cererea de obligare la plata

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că cererea de redobândire a

cetățeniei române a fost depusă la data de 14 iulie 2010, fiind stabilit termen

pentru soluționarea acesteia la data de 27 ianuarie 2011, dată la care s-a

constatat că nu au fost depuse toate relațiile solicitate de la autoritățile

abilitate pentru a putea soluționa cererea reclamantului, astfel încât s-a

acordat un nou termen la data de 25 mai 2011, iar prezenta cerere de chemare în

judecată a fost înregistrată la aproximativ patru luni de la depunerea cererii

de către reclamant, respectiv 12 noiembrie 2010.

În ceea ce privește

capătul de cerere referitor la obligarea la plata penalităților pe zi de

întârziere, prima instanță a reținut că acestea sunt reglementate ca un mijloc

de constrângere la îndemâna creditorului unei obligații stabilite de instanță

în vederea executării, iar rațiunea acestei instituții este de a exercita o

presiune pentru executarea de îndată a obligației, astfel încât, în lipsa

stabilirii unei obligații, o astfel de cerere este lipsită de temei legal.

În ceea ce privește

cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea,

față de soluția ce se va pronunța asupra celorlalte capete de cerere și faptul

că nu poate fi reținută în sarcina pârâtei o culpă procesuală în declanșarea

prezentului litigiu.

Recursul.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul C.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat că de la data formulării cererii de redobândire a

cetățeniei romane și până la data soluționării acesteia s-a scurs un termen de

peste 6 luni, cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr.

21/1991, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii

acțiunii ca rămasă fără obiect și acordării cheltuielilor de judecată in

temeiul art. 274 și art. 275 C. proc. civ.

Considerentele

și soluția instanței de recurs.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte

de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost

timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate

pentru soluționarea recursului declarat.Înalta Curte reține că, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei

timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr.

123/1997.

Având în vedere

faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform

prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de C.R. împotriva Sentinței civile nr. 4005 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.