ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 369/F/21.11.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ilfov a dispus în baza art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. actual a condamnat pe inculpatul A. zis "B." la pedeapsa de 22 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. zis "B." la pedeapsa de 11 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 22 de ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, în final inculpatul executând 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 05.05.2016 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. zis "B.", în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

A luat act că persoanele vătămate C., D., E., F., G., H., I. și J. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor fiind acoperit integral.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 912/A din 24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 369F din data de 21.11.2018 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 22 de ani închisoare, de 11 ani închisoare și sporul de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală apelată.

S-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în privința inculpatului A.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen. de la 22 de ani închisoare la 11 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen. de la 11 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de 11 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 11 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), care se va executa conform art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani, care se va executa conform art. 66 C. pen. anterior.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. anterior a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 05.05.2016 la zi - 24.06.2019.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 868 RON, s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 912/A din 24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 28 august 2019.

Recurentul inculpat A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat, prin apărător ales, a susținut că i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracțiuni cu depășirea limitelor maxime de pedeapsă prevăzute de lege, prin aplicarea greșită a mecanismului arătat la art. 34 din C. pen. anterior.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

Deși, potrivit art. 40 din C. pen. anterior, aplicarea sporului facultativ de pedeapsă pentru infracțiunile concurente trebuia făcută în două etape, mai întâi aplicarea limitei speciale pentru infracțiunea cea mai grea și apoi, doar dacă această pedeapsă nu era suficientă, aplicarea unui spor de pedeapsă de până la 5 ani, instanța a stabilit un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai grea aplicată (de 11 ani închisoare), rezultând astfel o pedeapsă rezultantă nelegală de 14 ani închisoare.

Aplicarea unui spor de 3 ani pe lângă o pedeapsă stabilită pentru existența unui concurs de infracțiuni care nu a fost mai întâi mărită până la maximul special prevăzut de lege, este o operațiune nelegală astfel încât pedeapsa finală rezultantă aplicată apare ca fiind cu depășirea limitelor maxime prevăzute de lege.

Deși instanța, în prima fază, cea a aplicării pedepselor pentru fiecare infracțiune din cadrul concursului de infracțiuni, a respectat limitele maxime de pedeapsă, raportat la încadrarea juridică a faptelor, dar și la reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a aplicat în mod greșit mecanismul prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior, aplicând un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai mare stabilită, fără ca anterior s-o sporească pe aceasta până la maximul special de 12 ani și 6 luni închisoare (pentru infracțiunea cea mai grea limitele de pedeapsă fiind între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare).

Astfel, a fost încălcat mecanismul aplicării sporului de pedeapsă pentru infracțiuni concurente care se realiza obligatoriu în două etape.

Aplicând sporul de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai grea stabilită în cadrul concursului de infracțiuni, nemajorată mai întâi la maximul special, instanța de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, cu depășirea limitei maxime pentru fapta cea mai grea săvârșită, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare.

În consecință, a solicitat să se constate aplicarea greșită a legii în ceea ce privește stabilirea sporului prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior și, având în vedere și principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța supremă neputând majora pedeapsa cea mai mare de 11 ani stabilită în cadrul concursului, acest lucru presupunând o nouă individualizare judiciară, să se înlăture sporul de pedeapsă de 3 ani aplicat pe lângă pedeapsa cea mai grea din cadrul concursului, de 11 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză inculpatul a formulat critici ce vizează, în esență, nelegalitatea pedepsei stabilite prin decizia penală atacată, ca urmare a aplicării, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, a unui spor de pedeapsă de 3 ani, fără ca în prealabil instanța să sporească pedeapsa aplicată până la maximul ei special.

În concret, inculpatul a solicitat înlăturarea sporului de 3 ani aplicat de instanța de apel, apreciind că deși, în prima fază, cea a aplicării pedepselor pentru fiecare infracțiune din cadrul concursului de infracțiuni, instanța a respectat limitele maxime de pedeapsă, raportat la încadrarea juridică a faptelor, dar și la reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a aplicat în mod greșit mecanismul prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior, aplicând un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai mare stabilită, fără ca anterior s-o sporească pe aceasta până la maximul special de 12 ani și 6 luni închisoare (pentru infracțiunea cea mai grea limitele de pedeapsă fiind între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare). Astfel, a fost încălcat mecanismul aplicării sporului de pedeapsă pentru infracțiuni concurente care se realiza obligatoriu în două etape.

În raport de aspectele relevate anterior, Înalta Curte apreciază că mecanismul juridic prin care s-a dispus aplicarea sporului de pedeapsă conform dispozițiilor art. 34 din vechiul C. pen. excede analizei pe calea recursului în casație, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităților comise de instanțele de fond.

Așadar, în condițiile în care cuantumul acestui spor se încadrează în limitele prevăzute de lege: pedeapsa cea mai mare aplicată a fost de 11 ani închisoare, iar conform dispozițiilor art. 34 din vechiul C. pen., aceasta putea fi majorată până la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare, respectiv până la 12 ani și 6 luni închisoare și ulterior acest maxim putea fi sporit cu 5 ani, iar în cauză instanța de apel a aplicat un spor de 3 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută critica inculpatului vizând nelegalitatea pedepsei aplicate.

Potrivit C. pen. anterior, adăugarea sporului era lăsată la aprecierea instanței atât sub raportul necesității, cât și cu privire la cuantumul său, în limita fixată de lege, instanța având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor concurente, rezultat din toate datele și împrejurările obiective și subiective ale acestora, posibilitatea instanței de a spori pedeapsa cea mai grea, în două trepte, asigurând condițiile unei individualizări corespunzătoare a pedepsei rezultante, în cazul concursului de infracțiuni.

Referitor la aplicarea pedepsei, potrivit C. pen. anterior, aceeași instanță urmează a aprecia cu privire la ansamblul activității infracționale a infractorului, dând spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul, pedeapsă ce reflectă pericolul social ce reiese din comiterea infracțiunilor concurente. Concursul de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni, este, așadar, o situație de fapt ce îl privește pe infractor și demonstrează, de regulă, un grad de pericol social mărit pe care îl prezintă. (Decizia Curții Constituționale nr. 688 din 07.11.2017, publicată în M. Of. nr. 159/20.02.2018).

Înalta Curte notează că, în realitate, prin motivele de recurs în casație formulate nu se invocă nelegalitatea pedepsei, ci se tinde la înlăturarea sporului de 3 ani aplicat în mod legal pedepsei principale rezultante, și pe cale de consecință la reducerea pedepsei aplicate inculpatului, or, aceste motive nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate proceda la o modificare a pedepsei aplicate într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, excluzând reindividualizarea pentru a treia oară a unei pedepse aplicate inculpatului de instanțele inferioare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2019.

Procesat de GGC - NN