ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC A. SA împotriva Deciziei penale nr. 503/A din 24 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, conform art. 431 din C. proc. pen.

A fost obligată contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligată contestatoarea la plata, în favoarea lui B., a sumei de 9000 RON, cheltuieli judiciare.

În baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., formulată de contestatoarea SC A. SA.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 2224 din 22 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și a fost aplicată pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului falsificat, constând în copia "Registrului Acționarilor SC A. SA"

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. s-a luat act că persoanele vătămate H., I., J., K., L., M. și B., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat N. din Cluj-Napoca, județul Cluj nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 398 și art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 1000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 600 RON - în cursul urmăririi penale, iar suma de 400 RON - în etapa camerei preliminare și a judecății).

În temeiul art. 398 și art. 276 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpați să îi plătească persoanei vătămate B. suma de 1820 RON reprezentând cheltuieli judiciare, constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel persoanele vătămate B., H., I., J., K., L. și M. și inculpații F., E., D., G. și C.

Prin Decizia penală nr. 503 din 24 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F., E., D., C., G. și persoanele vătămate B., H., I., J., K., L., M. împotriva Sentinței penale nr. 2224 din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Au fost obligați apelanții să achite fiecare câte 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC A. SA solicitând admiterea contestației în anulare formulate, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, cu mențiunea aspectelor învederate prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

În motivarea contestației s-a arătat din perspectiva dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare prevăzute de art. 6 CEDO, chiar dacă s-ar aprecia că SC A. SA nu ar avea calitatea de parte, instanța poate asigura aceste drepturi convenționale.

A apreciat contestatoarea că, în temeiul prevăzut la art. 426 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "judecata a avut loc fără citarea legală a unei părți" se aplică și în situația de față, raportat la faptul că nu s-a atribuit calitatea de parte în proces și contestatoarei și prin urmare, nu a fost deloc citată.

În cuprinsul deciziei recurate s-a mai reținut că SC A. SA a formulat excepția de neconstituționalitate solicitând să se constate admisibilitatea excepției și sesizarea Curții Constituționale cu judecarea ei.

Excepția vizează prevederile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora "Părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabila civilmente".

S-a apreciat că norma este neconstituțională întrucât exclude dintre părțile procesului persoana care are calitate procesuală pasivă într-o acțiune civila alăturată uneia penale și care nu este o acțiune în răspundere delictuală. Astfel, această soluție contravine art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție referitoare la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și principiului egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituție.

Cu privire la cele trei condiții de admisibilitate, s-a arătat că toate acestea sunt îndeplinite și anume obiectul excepției îl reprezintă o normă cuprinsa într-o lege aflată în vigoare; Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra acestora în sensul admiterii unei excepții anterioare; între dispoziția legală în discuție și modul de soluționare a cauzei exista o strânsă legătură având în vedere că în Dosarul penal nr. x/2019 soluționat, prin Decizia penală nr. 503/A/2019, a Curții de Apel Cluj, contestatoarea nu a fost legal citată deși a fost chiar emitentul actului declarat fals prin hotărârea penală prin care s-a soluționat cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la dispozițiile legale în materie, Curtea de Apel Cluj a reținut că potrivit art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., contestația în anulare se promovează când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Față de faptul că SC A. SA nu a fost parte în procesul penal, contestația în anulare formulată a fost apreciat ca fiind inadmisibilă în sensul art. 431 din C. proc. pen.. Mai mult, s-a observat că în dosarul de fond nu a existat constituire de parte civilă, desființarea înscrisului falsificat fiind dispusă în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că având în vedere lipsa calității de parte a SC A. SA aceasta nu a fost citată în niciuna dintre fazele procesuale, astfel că nu se poate susține că omisiunea citării acesteia a fost specifică căii de atac a apelului, așa cum cere textul de lege menționat.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Cluj a reținut că reglementând condițiile de admisibilitate ale unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, sau de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

S-a mai arătat că fiind investită cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale, instanța este obligată, potrivit art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 să verifice dacă aceasta îndeplinește cumulativ cerințele de admisibilitate anterior menționate și, în funcție de concluzia la care ajunge, să sesizeze prin încheiere instanța de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate sau să respingă, ca inadmisibilă, solicitarea, când excepția este contrară prevederilor alin. (1), (2), (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

S-a mai arătat că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, întrucât Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, iar în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Curtea a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

S-a arătat că, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și de aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Curtea a constatat că, în speță, excepția de neconstituționalitate formulată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, aspectele referitoare la prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală a declarat recurs contestatoarea SC A. SA

În susținerea recursului SC A. SA a arătat că textul art. 32 din C. proc. pen. exclude dintre părțile procesului penal acele persoane care ar avea calitate procesuală într-o acțiune civilă identică promovată în fața unei instanțe civile.

S-a arătat că dispoziția legală criticată are legătură cu modul de soluționare a cauzei, respectiv contestația în anulare declarată de recurentă împotriva Deciziei penale nr. 503/A/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, pe motiv că nu a fost legal citată în acea cauză, chiar dacă a fost emitentul actului declarat fals și desființat prin hotărârea prin care s-a soluționat cauza. De altfel, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă pe motiv că dispozițiile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., stabilește că părțile în procesul penal sunt doar inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar SC A. SA nu a fost parte în procesul penal.

S-a mai susținut că hotărârea recurată conține o motivare strict formală, fiind expuse o serie de considerente de ordin teoretic, fără a fi în niciun fel aplicate la situația de fapt din speță. Cu privire la celelalte condiții de admisibilitate s-a menționat că obiectul excepției îl reprezintă o normă cuprinsă într-o lege aflată în vigoare, iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în sensul admiterii unei excepții anterioare.

Pentru aceste motive, recurenta a apreciat că excepția de neconstituționalitate promovată este admisibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, în raport și de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de SC A. SA este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul

e. acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de SC A. SA într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală (494/33/2019), are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. și textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Raportat la situația concretă din prezenta speță, se constată că dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care contestația în anulare declarată de A. SA împotriva Deciziei penale nr. 503/A/2019 a Curții de Apel Cluj pronunțate în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, pe motiv că dispozițiile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., stabilește că părțile în procesul penal sunt doar inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar SC A. SA nu a fost parte în procesul penal. Se mai reține că decizia ce ar putea fi pronunțată de instanța de contencios constituțional ar putea conduce la influențarea soluției ce poate fi pronunțată în cauza, în măsura în care s-ar stabili cadrul procesual în care latura civilă a cauzei este soluționată alături de acțiunea penală.

În consecință, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. a fost invocată în fața unei instanțe de judecată, de către o parte din dosar, că dispozițiile a căror constituționalitate este contestată vizează drepturile și interesele recurentei A. SA și au legătură cu soluționarea cauzei, fiind astfel îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale.

*

Opinia Înaltei Curți cu privire la neconstituționalitatea art. 32 alin. (2) din C. proc. pen.:

Texte legale incidente:

Art. 32 alin. (2) din C. proc. pen.

Părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Constituția României:

Art. 21 - Accesul liber la justiție

(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Art. 24 - Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

Art. 16 - Egalitatea în drepturi

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Circumstanțele cauzei:

Prin Sentința penală nr. 2224 din 22 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și a fost aplicată pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON și s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului falsificat, constând în copia "Registrului Acționarilor SC A. SA"

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. s-a luat act că persoanele vătămate H., I., J., K., L., M. și B., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat N. din Cluj-Napoca, județul Cluj nu s-au constituit părți civile.

Această sentință a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 503 din 24 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus respingerea apelurilor declarate în cauză.

Împotriva acestei decizii, a declarat contestație în anulare SC A. SA, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "judecata a avut loc fără citarea legală a unei părți", susținând că deși a fost emitentul înscrisului desființat prin hotărârile judecătorești arătate mai sus, nu i s-a atribuit calitatea de parte în proces și, prin urmare, nu a fost deloc citată.

Înalta Curte apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de SC A. SA este întemeiată.

Oricărei persoane interesate, care suportă o consecință în urma soluționării acțiunii penale sau acțiunii civile trebuie să i se acorde posibilitatea, într-un cadrul legal, să participe la proces, având în vedere că săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală poate avea, în afară de urmarea cu caracter penal și consecințe de ordin extrapenal, civil, administrativ, disciplinar (în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017 § 12, M. Of. nr. 472 din 22 iunie 2017). Stabilirea corectă a cadrului procesual și îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil reprezintă și posibilitatea oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.

Critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., ce reglementează părțile în procesul penal, vizează încălcarea dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, prin excluderea din categoria părților procesului penal a acelor persoane care ar putea avea calitate procesuală într-o acțiune similară formulată în fața unei instanțe civile.

Astfel cum rezultă din redactarea dispozițiilor art. 25 din C. proc. pen., privind rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, desființarea unui înscris, deși este consecința constatării comiterii unei infracțiuni, aceasta vizează latura civilă a cauzei.

În speță, urmare a procesului în care au fost condamnate mai multe persoane pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost desființat un înscris, fără ca emitentul acelui înscris (care nu a fost participant la săvârșirea infracțiunilor) să fie parte în proces, deși avea un interes legitim în raport de care puteau fi valorificate apărări înaintea pronunțării dispoziției instanței, ce a produs efecte asupra drepturilor sale civile.

Deopotrivă, excluderea posibilității emitentului unui act, al cărei desființare se solicită, de a participa la judecarea cauzei penale în care se decide asupra desființării, are drept consecință lipsirea de efectivitate a dreptului acestei persoane de acces la justiție, garantat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, în condițiile în care soluția nu mai poate fi ulterior repusă în discuție în fața unei instanțe civile.

Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 32 din C. proc. pen., care restrâng sfera părților din procesul penal la inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente, contravin dispozițiilor art. 16 din Constituția României, întrucât creează o situație discriminatorie în raport cu sfera persoanelor interesate, respectiv a persoanelor vizate de soluțiile pronunțate sau numai antamate în procedura de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatoarea SC A. SA împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Va casa, sub acest aspect, decizia recurată și va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea SC A. SA împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Casează sub acest aspect decizia recurată și dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM