ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.11.2019

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2019

HOTĂRÂRE

28.11.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166/F din data de 12 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 1012 RON s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 22.04.2019, sub nr. x/2018 a fost înregistrată sesizarea Judecătoriei Craiova privind soluționarea cauzei având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine formulată de petentul condamnat A..

La termenul din 27.06.2019, Curtea a dispus recalificarea cererii formulate de persoana condamnată A. în contestație la executare.

Contestatorul condamnat prin avocat a arătat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că pentru cele 1043 de zile executate în condiții necorespunzătoare, a primit 204 zile plus 23 de zile care nu au putut fi valorificate în baza art. 55

din Legea 254/2013 și, totodată, pentru perioada 7.03.2017 până în prezent i-au fost acordate un număr de 96 de zile plus 2 zile ce nu au putut fi valorificate în baza art. 55

din Legea 254/2013.

Totodată, invocând sentința atașată și cazierul judiciar, a susținut că se poate constata că a executat pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare în Italia, perioadă pentru care i s-au acordat un număr de 450 zile câștig cu titlu de eliberare anticipată, motiv pentru care a apreciat că se impune executarea unei pedepse mai mici, ținând cont de zilele câștigate atât prin sentință, cât și în urma recursului compensatoriu conform înscrisurilor de la dosar.

Persoana condamnată A. a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat să i se recunoască actele judiciare emise de autoritățile din Italia, în baza cărora i-a fost acordat un număr de 450 zile cu titlu de eliberare anticipată, precum și dispozițiile C. proc. pen. referitoare la contestația la executare.

La dosar, a fost atașată fișa de cazier judiciar a persoanei condamnate A..

Examinând contestația formulată și actele dosarului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 1080 din 05.04.2019 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

În temeiul art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea sentinței, s-a arătat că, la data de 25.10.2018, a fost înaintată pe cale administrativă de către Curtea de Apel Craiova și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub numărul x/2018, cererea formulată de petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Craiova.

În cererea formulată, petentul condamnat a solicitat recunoașterea următoarelor acte judiciare emise de autoritățile din Italia:

- Ordonanța cu numărul 2011/497 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;

- Ordonanța cu numărul 2011/28716 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;

- Ordonanța cu numărul 5898/2012 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;

- Ordonanța cu numărul 83/2013 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia, și deducerea unui număr de 450 de zile câștig cu titlu de eliberare anticipată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 140

și art. 144 alin. (1) din Legea 302/2004 și art. 17 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI.

Din oficiu, au fost atașate copia cazierului judiciar, MEPI nr. 702/28.12.2017, cazierul judiciar european, sentința penală nr. 231/25.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/30.07.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ordonanțele a căror recunoaștere a fost solicitată, în baza cărora i-au fost acordate 450 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu scopul deducerii acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța a constatat că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova este întemeiată.

Astfel, prin sentința penală nr. 231/25.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/30.07.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a fost recunoscută sentința penală nr. 12871/11 din data de 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, privind pe petentul A..

S-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 luni închisoare și 140 de euro amendă, aplicate prin hotărârea recunoscută.

Prin aceeași sentință, s-a constatat că, prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012, s-a dispus recunoașterea sentinței nr. 23/2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare și 200 euro amendă.

Petentul a solicitat recunoașterea unor acte judiciare emise de autoritățile din Italia, anterior transferării sale în România, în baza cărora i s-au acordat zile câștig cu titlu de eliberare anticipată.

Potrivit art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 Republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei - condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Conform prevederilor art. 598 din C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau 6 al art. 597 din C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Din interpretarea articolelor mai sus-menționate, competența reglementată în această materie nu este una alternativă, în sensul posibilității de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza: fie instanța de executare, fie instanța egală în grad cu instanța de executare, în a cărei rază se afla locul de deținere.

Având în vedere că se solicită recunoașterea unor acte judiciare și deducerea zilelor acordate cu titlu de eliberare anticipată din pedeapsa pe care o execută petentul, instanța a reținut că, în speță, competentă să soluționeze cererea este instanța care a pronunțat hotărârea de recunoaștere a sentinței penale nr. 12871/11 din data de 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, respectiv Curtea de Apel București.

Examinând contestația în raport cu actele și lucrările dosarului și solicitarea formulată de persoana condamnată, având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de dezlegare a unor chestiuni de drept în materie penală publicată în Monitorul oficial Partea I nr. 455 din 24.06.2015, curtea de apel a constatat că este neîntemeiată cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat să i se recunoască actele judiciare emise de autoritățile din Italia, în baza cărora i-a fost acordat un număr de 450 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a arătat că, prin decizia susmenționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana condamnată A., solicitând desființarea sentinței atacate, recunoașterea ordonanțelor emise de către autoritățile judiciare din Italia și reducerea pedepsei cu perioada de 450 de zile.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în baza dispozițiilor legale incidente și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătură cu aceasta.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații, apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

În ceea ce privește natura juridică a contestației la executare, aceasta nu reprezintă o cale de atac, ordinară sau extraordinară, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii după rămânerea definitivă a acesteia privind numai incidente ivite în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără însă a putea să fie repuse în discuție chestiuni intrate în puterea lucrului judecat.

În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) al aceluiași articol.

Același articol din legea specială prevede că dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător, iar în prezenta cauză au aplicabilitate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În raport cu acestea, verificând actele dosarului, se constată că, prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă la 24.07.2012, s-a dispus recunoașterea sentinței nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 și transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare și 200 de euro amendă.

Prin sentința penală nr. 231 din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 220/A din 30.07.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a recunoscut sentința penală nr. 12871/11 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano definitivă la data de 11.12.2011, privind pe cetățeanul român A. și a dispus executarea în România a pedepsei de 4 luni închisoare și 140 de euro amendă.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012, s-a dispus recunoașterea sentinței nr. 23/2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare și 200 euro amendă.

Totodată, s-a dispus executarea în România, de către condamnatul A., a pedepselor aplicate prin ambele hotărâri străine astfel recunoscute, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 340 de euro amendă.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18.12.2007 la zi, s-a anulat MEPI nr. 238/2012 din 27.07.2012 emis de Curtea de Apel București, secția I Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 403/2014 din 31.07.2014.

Prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de evadare din data de 06.03.2017) la care s-a adăugat restul rămas neexecutat de 1276 zile închisoare din pedeapsa de 13 ani, 4 luni închisoare și 340 euro amendă penală, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală, fiind emis un nou mandat de executare, respectiv MEPI nr. 702 din 28.12.2017.

Potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (fostul art. 144 alin. (1) din lege), din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent (modificare introdusă prin Legea nr. 236/2017).

Ca urmare a prevederilor introduse prin Legea nr. 236/2017, începând cu data de 14 decembrie 2017, nu își mai găsește aplicabilitate decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 455 din 24 iunie 2015, prin care s-a stabilit că "după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".

În consecință, în cauză nu are incidență argumentul pentru care prima instanță a considerat că cererea condamnatului este neîntemeiată.

Verificând actele dosarului, instanța de control judiciar constată că, prin ordonanța nr. 3543/11 SIDS emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano a fost acordat, pentru perioada 18.12.2007 - 17.12.208 și 18.06.2009 - 17.12.2010, un număr de 225 de zile reducere a pedepsei de 13 ani închisoare și 200 euro amendă aplicată condamnatului A. prin sentința nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 a Curții de Apel - București, secția I Penală, definitivă la 24.07.2012 .

De asemenea, au fost acordate câte 45 de zile de reducere a aceleiași pedepse prin ordonanța nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.12.2010 - 17.06.2011, prin ordonanța nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.06.2011 - 17.12.2011, prin ordonanța nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.12.2011 - 17.06.2012, prin ordonanța nr. 83/2013 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano pentru perioada 18.06.2012 - 17.12.2012 .

Prin urmare, pentru perioada 18.12.2007 - 17.12.2012, prin actele judiciare arătate, autoritățile judiciare străine au acordat un total de 405 zile de reducere a pedepsei de 13 ani închisoare și 200 euro amendă penală aplicate condamnatului A. prin sentința nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentința penală 207/18.05.2012 a Curții de Apel - București, secția I Penală, definitivă la 24.07.2012.

Față de această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, vor fi recunoscute ordonanțele sus menționate emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano și va fi redusă, cu 405 zile, durata pedepsei privative de libertate de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017.

Soluția se impune deoarece cele 1276 de zile de închisoare, care fac parte din această din urmă pedeapsă, reprezintă restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani, 4 luni închisoare și 340 euro amendă penală stabilită prin sentința penală nr. 231 din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 220/A din 30.07.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, după ce anterior, prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă la 24.07.2012, fusese recunoscută sentința nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 și fusese transferat condamnatul A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare și 200 de euro amendă.

Deopotrivă, Înalta Curte constată, potrivit informațiilor transmise de Penitenciarul Giurgiu, că contestatorul condamnat mai beneficiază de reducerea pedepsei de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală, cu un număr de 96 de zile închisoare care au fost suplimentar executate, conform art. 55

din Legea nr. 254/2013, reprezentând compensare în cazul cazării în condiții necorespunzătoare .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 166/F din 12.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală.

Va desființa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va admite contestația la executare și va recunoaște ordonanțele emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, respectiv:

- ordonanța nr. 3543/11 SIDS emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 83/2013 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, prin care au fost acordate, în total, 405 zile de reducere a pedepsei de 13 ani închisoare și 200 euro amendă penală aplicate condamnatului A. prin sentința nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentința penală 207/18.05.2012 a Curții de Apel - București, secția I Penală, definitivă la 24.07.2012.

Va reduce cu 405 zile pedeapsa rezultantă de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală în dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 28.12.2017, în a cărei executare se află petentul condamnat.

Se va constata că un număr de 96 de zile închisoare au fost suplimentar executate conform art. 55

din Legea nr. 254/2013, din pedeapsa de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală, menționată.

Având în vedere că pedeapsa închisorii de 6 luni și 1276 zile aplicată prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală, definitivă la 28.12.2017, a început a fi executată la data de 07.03.2017 și că aceasta se justifică a fi redusă cu 405 zile conform ordonanțelor menționate în considerentele acestei hotărâri, emise de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, iar un număr de 96 de zile închisoare se consideră suplimentar executate conform art. 55

din Legea nr. 254/2013, Înalta Curte va constata că petentul condamnat A. a executat pedeapsa de 6 luni și 1276 zile închisoare.

Va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului A. de sub puterea MEPI nr. 702/28.12.2017 emis de Judecătoria Buftea, secția penală în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 166/F din 12.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală.

Desființează, în parte, sentința atacată și, rejudecând admite contestația la executare și recunoaște ordonanțele emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, respectiv:

- ordonanța nr. 3543/11 SIDS emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

- ordonanța nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,

Reduce cu 405 zile pedeapsa rezultantă de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală în dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 28.12.2017, în a cărei executare se află petentul condamnat.

Constată că un număr de 96 de zile închisoare au fost suplimentar executate conform art. 55

din Legea nr. 254/2013, din pedeapsa de 6 luni și 1276 zile închisoare și 340 euro amendă penală, menționată.

Constată că petentul condamnat A. a executat pedeapsa închisorii de 6 luni și 1276 zile aplicată prin sentința penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017.

Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului A. de sub puterea MEPI nr. 702/28.12.2017 emis de Judecătoria Buftea, secția penală în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

§ Cauze similare