ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2004 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana și a Comisiei Județene Dâmbovița de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești în Dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului în privința dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 1,61 ha, reconstituit de pe urma defunctului B. prin x/26.01.2009.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., astfel cum a fost precizată.

A dispus partajarea bunurilor conform încheierii interlocutorii din 19.06.2015 și varianta propusă în completarea la raportul de expertiză, varianta 3 - filele x, rectificată de instanță în ce privește valorile.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții E., D., C. și F. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată la 20 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cererea de revizuire nu fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În cuprinsul acesteia, revizuenții au arătat că prin Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești în Dosarul nr. x/2011, definitivă și irevocabilă după respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 287 din 24 mai 2019, instanțele au admis ca A. să primească în proprietate terenuri care au aparținut defuncților săi părinți B. și G. - aspect care ar fi potrivnic cu cele statuate prin Decizia nr. 1564 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în Dosarul nr. x/2004, prin care instanța a stabilit, în mod irevocabil, faptul că A. nu are dreptul la suprafețele de teren care au aparținut defuncților săi părinți.

Precizează că în aceeași Decizie nr. 1564 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a mai reținut și faptul că prin Sentința civilă nr. 1929/1999 s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că petentul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor rămase de pe urma defuncților săi părinți.

În finalul cererii, revizuenții solicită instanței supreme să se pronunțe asupra contradictorialității dintre Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești și Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Examinând cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.

În acest sens, tripla identitate - ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire - trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor pe care părțile le apreciază ca fiind eronate, prin anularea acestora și pronunțarea altora.

Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7 îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (în care să se regăsească tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză.

Prin revizuirea de față se invocă contrarietatea între Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești și Decizia civilă nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Revizuenții pretind că Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești în Dosarul nr. x/2011 este contradictorie cu Decizia nr. 1564 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în Dosarul nr. x/2004.

Examinând cele două hotărâri, se constată că nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., privind aceleași părți, aceleași obiect și aceeași cauză juridică.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești în Dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului în privința dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 1,61 ha, reconstituit de pe urma defunctului B. prin x/26.01.2009.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., astfel cum a fost precizată.

A dispus partajarea bunurilor conform încheierii interlocutorii din 19.06.2015 și varianta propusă în completarea la raportul de expertiză, varianta 3, rectificată de instanță în ce privește valorile.

Această decizie a soluționat cauza având ca obiect ieșirea din indiviziune privind suprafețele de teren evidențiate în Titlul de proprietate nr. x emis la data de 26.01.2009, iar părți au fost reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F.

Prin Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2004 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana și a Comisiei Județene Dâmbovița de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Așadar, obiectul acestei cauze a fost plângere împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana și a Comisiei Județene Dâmbovița - reconstituire drept de proprietate pentru suprafața de 3,96 ha, părți în proces fiind petentul A., intimații Comisia Locală Dragodana pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intervenienții H., I., F. și J.

În atare situație, rezultă că între cele două decizii nu există identitatea de obiect și cauză impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme au analizat aspecte diferite vizând ieșirea din indiviziune, respectiv, plângere împotriva hotărârii autorității publice emisă în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Drept consecință, întrucât nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții E., D., C. și F. împotriva Sentinței civile nr. 653 din 10 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - NN