ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2019

Asupra cauzei constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 121/2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1945/30.10.2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții. În motivarea cererii, revizuenții au arătat că au dedus judecății o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., prin care au solicitat anularea Deciziei civile nr. 1945 din 30 decembrie 2017 a Tribunalului Iași, întrucât este contradictorie cu Decizia nr. 652 din 12 mai 2015 a aceluiași tribunal.

Recurenții au susținut că Decizia nr. 1945/2017 a rămas definitivă la data de 30 octombrie 2017, dar că aceasta le-a fost comunicată la data de 29 decembrie 2017 și nu la 21 decembrie 2017, cum eronat s-a reținut prin hotărârea recurată, caz în care, înregistrarea la data de 29 ianuarie 2018 a cererii s-a făcut în interiorul termenului legal, de o lună. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că judecata cauzei pendinte, în raport de norma prevăzută de art. 3 (1) din Legea nr. 76/2010, cade sub incidența dispozițiilor vechiul C. proc. civ. (1948), întrucât, cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 1945 din 30 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/1994 al Tribunalului Iași, într-un proces început anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., 15 februarie 2013. Cât privește termenul de exercitare a revizuirii, se constată că cele două coduri prevăd același termen de o lună, care curge de la comunicarea hotărârii definitive, conform dispozițiilor art. 324 pct. 1 din vechiul cod și, respectiv, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, conform dispozițiilor art. 511 pct. 8 din noul cod. În speța supusă analizei, se constată că Decizia nr. 1945 din 30 octombrie 2017 a Tribunalului Iași a rămas definitivă la data pronunțării, 30 octombrie 2017 și a fost comunicată revizuenților la data de 22 decembrie 2017, conform mențiunilor dovezii de comunicare existentă la dosar recurs. Or, potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc.

civ. (1948), în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), cum este cel dedus judecății, termenul de o lună se socotește de la comunicarea hotărârii definitive. Raportat la data comunicării hotărârii, 22 decembrie 2017, rezultă că termenul de revizuire s-a împlinit la 22 ianuarie 2018, adică anterior datei de 29 ianuarie 2018 la care a fost înregistrată cererea de revizuire, caz în care, în mod corect a fost reținută excepția tardivității. Concluzia se impunea cu atât mai mult în raport de dispozițiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ. (2010) invocate în mod greșit de revizuenți, dispoziții care ar fi impus calcularea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, în speță de la data de 30 octombrie 2017. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 121 din 20 martie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Obligă pe recurenți la 300 RON cheltuieli de judecată către intimații C. și D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019. GGC - CL