SLIWA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SLIWA v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 42001/06, de către Stanisław (LIWA) împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 10 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2006, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Stanisław, este un național polonez care s-a născut în 1952 și trăiește în Libusza. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura civilă de stabilire a unei licențe La 2 aprilie 1996, reclamantul a depus o propunere la Curtea de District Jasło ( Sād Rejonowy ) pentru instituirea unui liceu ( ustanowieie drogi koniecznej La 16 iulie 2001, reclamantul a depus o propunere la Curtea de District solicitand ca cazul său să fie tratat într-un timp rezonabil. La 27 iulie 2006, instanța a decis privind stabilirea licenței. La 17 septembrie 2006, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District, deoarece el a considerat că licența nu a fost stabilită în conformitate cu opțiunea cea mai potrivită. Cazul se pare că este încă în așteptare în fața Curții Regionale de Krosno (SÜd Okręgowy Plaga reclamantului în temeiul Legii 2004 La 11 ianuarie 2006, reclamantul a depus la Curtea Regională Krosno o plângere în temeiul dispozițiilor Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narzenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. La 18 august 2006, Curtea Regională Krosno a respins plângerea reclamantului, declarând că legea din 2004 produce efecte juridice începând cu data intrării în vigoare. Curtea a recunoscut lungimea excesivă a procedurii în ansamblul său. Cu toate acestea, a constatat că, în cursul părții relevante ale procedurii, nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea instanței interne. Curtea a susținut că nu s-a încălcat dreptul la un proces echitabil într-un timp rezonabil în perioada de după 17 septembrie 2004. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile din legea din 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile de Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. La 28 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: Stanisław δliwa , constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10.000 de zloți polonezi în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 7 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Poloniei, ofer să plătească 10 000 PLN dlui Stanisław, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza