ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1436/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1436/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Cotidianul C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul ilicit al afirmației făcute de pârâtul B. și publicate în ediția din 06.08.2014 a Cotidianului C. "la acest moment omul de afaceri se află închis în spatele gratiilor" de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la publicarea unui articol în Cotidianul C. în care să-și ceară scuze față de reclamant pentru afirmația publicată, precum și obligarea pârâților la plata de daune în valoare de 50.000 euro pentru prejudiciul nepatrimonial creat constând în atingerea adusă reputației și demnității reclamantului prin publicarea articolului menționat. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă, nr. 6745 din 18 mai 2015, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 6 iulie 2015, sub nr. x/2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă, nr. 235 din 8 martie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Cotidianul "C." a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Cotidianul C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 2.000 RON cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciului nepatrimonial cauzat; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului B. să publice un articol în Cotidianul C. în care să își ceară scuze față de reclamant; a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâtul B..

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă, nr. 718 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelurile declarate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul B..

Motivele de recurs

În motivarea cererii de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurentul a formulat, în esență următoarele critici:

Instanțele de fond și apel au constatat în mod greșit că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întrucât nu a fost săvârșită nici o faptă ilicită.

Recurentul a publicat articolul în calitate de ziarist, exercitându-și dreptul la liberă exprimare, recunoscut de Constituția României, art. 70 C. civ. și art. 10 din CEDO.

În raport de dispozițiile art. 75 C. civ., dacă în mod ipotetic s-ar aduce atingere reputației, onoarei și demnității unei persoane, dar această atingere este în acord cu legea, Constituția sau pactele internaționale privind drepturile omului, fapta nu va justifica în niciun caz, o eventuală tragere la răspundere civilă, delictuală. Din jurisprudența CEDO reies câteva idei fundamentale aplicabile și în această speță, și anume că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane. În măsura în care informațiile relatate în presă au o minimă bază factuală, ele sunt justificate prin prisma libertății de exprimare, nefiind admisă cenzurarea lor.

Buna-credință și lipsa vinovăției redactorului sunt redate, atât de faptul că nu s-a făcut o dovadă contrară pentru a se răsturna prezumția bunei-credințe, cât și de faptul că, la momentul redactării articolului, recurentul era angajat de aproximativ două săptămâni în redacția C., nu avea experiență anterioară în mass-media și a întreprins toate demersurile firești pentru a redacta un material de interes public despre situația financiară a reclamantului în condițiile în care este executat silit și avea datorii la bugetul public.

Referitor la prejudiciul presupus a fi fost suferit de către reclamant și la legătura de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită, el poate exista, dar nu din cauza vreunei erori strecurate în articol, iar dacă partenerii de afaceri sau membrii familiei au aflat informații noi și au blamat situația intimatului, nu este vina redactorului, toate informațiile din articol fiind reale.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 decembrie 2018.

Prin Rezoluția din 7 ianuarie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că părțile au dreptul de a formula întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. XV alin. (3) raportat cele ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La 4 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a timbra cererea de recurs, sens în care i s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la comunicare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării recursului, conform dispozițiilor art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

La data de 10 iunie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

Întrucât recurentul nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 septembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părților, termen la care completul de filtru a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.

Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepția netimbrării recursului, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispozițiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul în care cererea principală este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar în situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanța de judecată și de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, conform dispozițiilor art. 197 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute expres de lege, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În cauza dedusă judecății, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, s-a apreciat că acesta datorează taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 7 raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, împreună cu mențiunea de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ., a fost comunicat recurentului la data de 18 iunie 2019, conform dovezii aflată în dosar, la fila x, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

Cu toate că obligația de a timbra recursul a fost adusă la cunoștința recurentului, Înalta Curte constată că acesta nu a înțeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Având în vedere că excepția netimbrării reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la analiza pe fond a acesteia, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B..