ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea Deciziei civile nr. 181/2019 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, susținând că este potrivnică Sentinței civile nr. 1145/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, prin care a fost recunoscută sentința de divorț nr. 56/2016 pronunțată de Judecătoria de primă instanță și instrucție nr. 4 Aranjuez.

Prin Decizia civilă nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 181/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, formulată de revizuenta A..

Împotriva Deciziei nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, revizuenta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenta a formulat critici întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, a procedat și la analiza faptelor pe care cererea de revizuire s-a întemeiat. În plus, se impunea ca faptele pe care se întemeiază motivele de revizuire să fie analizate în întregime, astfel cum au fost formulate, și nu doar parțial - a unora dintre argumente, pe care instanța le-a selectat fără a indica vreun criteriu pentru această selecție.

Prin cel de-a doilea motiv de recurs, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-revizuentă arată că hotărârea pronunțată de curtea de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 1145/2017 pronunțată de Tribunalul Alba.

Chiar dacă cele două hotărâri sunt pronunțate în proceduri diferite, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri subzistă și ea trebuie să fie avută în vedere. Procedurile sunt diferite, însă părțile litigiului sunt aceleași, iar chestiunea tranșată, asupra căreia apreciază că există autoritate de lucru judecat, se referă la custodia copiilor rezultați din căsătorie - a dobândit autoritate de lucru judecat prin Sentința nr. 1145/2017 a Tribunalului Alba, care a recunoscut Sentința nr. 56/2016 pronunțată de Judecătoria de primă instanță și instrucție 4 Aranjuez.

La fila x din considerentele deciziei, instanța a reținut că sentința Tribunalului Alba nu are autoritate de lucru judecat deoarece nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză, apreciind că dosarul tribunalului a avut drept obiect recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine.

Or, instanța de revizuire nu a avut în vedere scopul pentru care se procedează la recunoașterea hotărârii judecătorești străine, respectiv pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat.

Chiar dacă cele două proceduri judiciare sunt diferite, ele s-au derulat între aceleași părți, iar prin prima hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat o sentință, care printre alte dispoziții se referă la părintele căruia i-au fost încredințați minorii - cel care a primit custodia acestora. Apreciază că există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1.096 C. proc. civ.

Al treilea motiv de recurs, circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material referitoare la efectele stabilirii custodiei minorilor și cele cu privire la răpirea internațională. Apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 100/1992 și art. 11 din Legea nr. 369/2004.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la 27 februarie 2020.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contrar susținerilor recurentei-revizuente, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii.

Curtea de apel nu a procedat la "analiza faptelor" pe care cererea de revizuire s-a întemeiat, ci a examinat condițiile revizuirii pentru contrarietate de hotărâri prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, curtea a reținut că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca cele două hotărâri potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, adică să fi existat triplă identitate de părți, de obiect și de cauză - condiție care nu a fost constatată a fi îndeplinită întrucât hotărârea de care s-a prevalat revizuenta a avut ca obiect recunoașterea unei hotărâri străine prin care s-a stabilit custodia minorilor. Or, hotărârea pronunțată de instanța națională în procedura de recunoaștere a hotărârii străine nu poate reprezenta "o hotărâre potrivnică" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate.

Înalta Curte reține că instanța de apel nu era obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate de revizuentă în susținerea cererii de revizuire, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut.

Or, considerentele hotărârii curții de apel nu sunt contradictorii, ci susțin argumentele pentru care instanța a concluzionat că revizuirea este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., ce vizează pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat, se constată că prin cererea de revizuire formulată, revizuenta a susținut că Decizia nr. 181/2019 a Curții de Apel București ar încălca puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1145/2017 a Tribunalului Alba, apreciind, astfel, că se impune anularea Deciziei nr. 181/2019.

Prin sentința de divorț nr. 56/2016 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță și Instrucție nr. 4 Aranjuez, recunoscută în România prin Sentința civilă nr. 1145/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, s-a stabilit că revizuenta are custodia minorilor și a fost autorizată să folosească fostul domiciliu conjugal, în calitate de custode.

Prin Decizia civilă nr. 181/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus înapoierea celor doi minori la reședința din Spania. În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a reținut că deși custodia minorilor a fost încredințată mamei, ambii părinți exercită autoritatea părintească asupra copiilor, iar aceasta include și aspecte vizând reședința minorilor.

În mod corect a reținut curtea de apel faptul că cele două hotărâri judecătorești nu sunt potrivnice, având în vedere că prin hotărârea de recunoaștere (exequator) instanțele nu se pronunță pe fond, ci verifică doar anumite condiții de formă.

De asemenea, se reține că în cauză s-a avut în vedere hotărârea de exequator când s-a pronunțat Decizia nr. 181/2019 a Curții de Apel București, instanța analizând autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

În mod corect a reținut curtea de apel faptul că pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, condiție care în speță nu se verifică întrucât obiectul celor două cauze este diferit, iar hotărârea pronunțată de instanța națională în procedura de recunoaștere a hotărârii străine nu poate reprezenta o hotărâre potrivnică în sensul avut în vedere de legiuitor.

Chiar dacă, în mod ipotetic, s-ar admite că Sentința civilă nr. 1145/2017 pronunțată de Tribunalul Alba ar fi o hotărâre de divorț (și nu de exequator) ce ar viza măsura încredințării minorilor, cea de-a doua hotărâre nu este de încredințare, ci de înapoiere minori (răpire internațională de minori).

Așadar, chiar dacă s-ar pune problema revizuirii celor două hotărâri în această variantă ipotetică, obiectul celor două cauze ar fi tot diferit, inclusiv pe problema încredințării minorilor, pentru că prima hotărâre vizează exercitarea autorității părintești, pe când a doua vizează încredințarea minorilor.

De asemenea, a doua hotărâre - Decizia civilă nr. 181/2019 pronunțată de Curtea de Apel București - a avut în vedere că prin hotărârea din Spania, recunoscută pe teritoriul statului român prin Sentința civilă nr. 1145/2017, s-a stabilit custodia minorilor la mama acestora - a analizat în ce măsură sentința prin care s-a recunoscut custodia revizuentei asupra minorilor are sau nu autoritate de lucru judecat în ce privește stabilirea reședinței copiilor.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, ce se referă la faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 100/1992 și art. 11 din Legea nr. 369/2004, se aduc critici pe fondul litigiului vizând răpirea internațională de copii, aspecte ce nu au făcut obiectul analizei instanței de revizuire, considerent pentru care, față de soluția pronunțată (de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire), nu pot face obiectul analizei în actualul stadiu procesual.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 pct. 6, pct. 7 sau pct. 8 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - GV