ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2019

HOTĂRÂRE

04.12.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, sub nr. x/2019, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, decăderea pârâtei A. din exercițiul drepturilor părintești asupra minorei B., și instituirea tutelei la familia C. și D..

Prin Sentința nr. 3430 din 10 iunie 2019, Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Instanța de judecată a reținut că minora B. a locuit împreună cu ambii părinți în județul Hunedoara, până în anul 2012, iar ulterior s-a aflat în grija și întreținerea exclusive a tatălui, mama plecând în Cipru; după decesul tatălui (08 aprilie 2018), copilul a locuit la o prietenă, la rude și, respectiv, începând cu luna septembrie 2018, la familia C., la locuința acestora din județul Timiș.

Potrivit art. 508 alin. (1) C. civ., asupra cererii având ca obiect decădere din drepturile părintești se pronunță instanța de tutelă, iar art. 114 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită" aceleași mențiuni se regăsesc și în cuprinsul art. 45 din Legea nr. 272/2004, potrivit căruia "tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul."

Raportat la situația de fapt anterior enunțată și având în vedere obiectul prezentei cereri, având ca finalitate ocrotirea minorei B., precum și împrejurarea că localitatea în care domiciliază copilul se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanțe.

Prin Sentința nr. 9629 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Timișoara, secția a II a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că cererile reclamantei privesc ocrotirea copilului minor al pârâtei A., astfel că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă, este, conform art. 92 C. civ., la reprezentantul său legal.

În cauză, așa cum rezultă din certificatul de deces seria x, eliberat de Consiliul Local Petroșani, tatăl minorei B., numitul E., a decedat la data de 8 aprilie 2018, iar pârâta A., mamă a minorei, conform certificatului de naștere al minorei seria x nr. x, eliberat la data de 1 februarie 2005, de Primăria Vulcan este, în conformitate cu art. 507 C. civ., singurul reprezentant legal al minorei.

Așa fiind, domiciliul minorei B. este identic cu cel al mamei sale, pârâta A..

Domiciliul pârâtei A. rezultă, conform art. 91 alin. (1) C. civ., din cartea sa de identitate, seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Bacău, la data de 9 decembrie 2013, cu valabilitate până la data de 2 martie 2023, aflată în copie la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău. Astfel, în cartea sa de identitate, pârâta figurează cu domiciliul în județul Bacău.

Faptul că pârâta A. nu locuiește în fapt la adresa de domiciliu, ci în Cipru, nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii competenței teritoriale prin raportare la domiciliu, ci este un aspect ce ține doar de modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. statuând că, atunci când o persoană nu locuiește la domiciliul ei, citarea ei se va face la reședința sa cunoscută.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău privind decăderea pârâtei A. din exercițiul drepturilor părintești asupra minorei B., și instituirea tutelei la familia F. și G. reprezintă o măsură de ocrotire a minorului de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reține că domiciliul minorului este la unul dintre părinți, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta, lucru care nu s-a realizat în cauză, fiind dovedit, prin probele administrate, că minora locuiește în fapt la unchiul său, numitul C. (fratele tatălui decedat al minorei), în favoarea căruia reclamanta solicită instituirea tutelei, iar mama minorei lucrează în străinătate și a fost de acord cu această măsură (conform propriei declarații).

Așa cum rezultă din actele dosarului, familia ..., cea la care minora locuiește de la data introducerii cererii de chemare în judecată, are domiciliul în județul Timiș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.