ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5124 din 27 martie 2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea în parte a art. 2 din decizia contestată și obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferența dintre suma de 450.000 RON și suma prevăzută la art. 1 din decizie - 33.598 RON și suma de 527 euro cu titlu de despăgubiri materiale în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial și nepatrimonial suferit, precum și obligarea pârâtului Fondului de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 3857 din data de 23 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 5124din 27 martie 2017 emisă de pârât, dispunând obligarea pârâtului să achite reclamantei și suma de 27 euro și 144 RON daune materiale, menținând celelalte dispoziții ale deciziei emise de pârât. De asemenea, s-a respins în rest ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 3857 din data de 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Curtea de Apel București, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, și în rejudecare, admiterea acțiunii. În dezvoltarea motivului invocat a arătat următoarele: 1. Prin modalitatea de soluționare a cererii de acordare de daune morale, Curtea de Apel București nu a realizat o corectă aplicare a normelor legale incidente în speță, respectiv a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, făcând abstracție și de criteriile impuse de ICCJ în evaluarea cuantumului despăgubirilor. Mai exact, soluția a fost una de admitere a cererii promovate de reclamanta A., însă doar sub aspectul daunelor materiale, instanța de fond neacordând nicio sumă cu titlu de despăgubiri morale, deși, raportat la scopul compensatoriu al despăgubirilor morale și la natura acestora, la finalitatea urmărită de legiuitor - aceea de a asigura "o satisfacție și o reparație, în primul rând, sub aspect moral, a unor suferințe de același ordin" se impunea repararea adecvată prejudiciului moral suferit. A. Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 1 iunie 2014, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, reclamanta A. a prezentat un politraumatism prin: - traumatism cranio-facial; traumatism cranio-cerebral grav; - contuzie cerebrală gravă cu edem cerebral difuz cu efect compresiv asupra spațiilor cisternale și sistemului ventricular, - plagă alpebrală dreaptă; - comă grad III - fractură perete extern sinus maxilar stâng cu hemosinus adiacent; - fractură fără deplasare os nazal drept; -fractură fără deplasare anofiză transversă dreapta L5; - traumatism glob ocular drept cu interesare corneană și lipsă de substanță tegumentară; - necesitând 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în pericol, la capitolul concluzii pct. 4 menționându-se: "Aprecieri definitive privind eventualele sechele de natură infirmizantă și/sau prejudiciu estetic grav și permanent se vor face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice". B. Instanța de fond, în motivarea soluției pronunțate, a realizat numai o analiză a numărului de zile de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist în anul 2014. ignorând practic toate celelalte înscrisuri depuse la dosar în tot acest interval de timp de 3 ani, respectiv 2014 - 2017. Astfel, instanța a realizat o evaluare a cuantumului despăgubirilor raportat numai la consecințele produse de accident sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale, ignorând faptul, că prin gravitatea lor leziunile i-au pus în primejdie viața, a stat 2 luni în comă de gradul III precum și faptul că: - prezintă prejudiciu estetic permanent, la dosar fiind depus un Referat medico-legal din 16 septembrie 2016 întocmit de Departamentul de Medicină Legală Universitatea "Sapienza" din Roma. Italia din care rezultă că A., la momentul examinării, prezenta "în partea mediofrontală, extinsă spre osul frunții în partea dreaptă, implicând pleoapa superioară, cu o vastă cicatrice, de sus în jos și oblic de la stânga la dreapta de 7,5 cm, cu o axă minoră cont răpusă de 3,5 cm de culoare hipocronică și de aceea mai pronunțată față de pielea înconjurătoare, un pic mai pronunțată atât în sprânceană cât și în pleoapă, deformând euritmia regulară a feței și în concomitentă cu ptoza pleoapei și a rezultatelor chirurgicale la nivelul globului ocular cu colombo irisului, hiperemie conjunctivă și opacizarea corneei. Alte cicatrici mici sunt împrăștiate pe față", aspecte confirmate și de planșele foto iar- sechelele suferite de aceasta se extind până în prezent - funcția vizuală la ochiul drept este pierdută, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, prezintă dureri de cap (cefalee) frecvente și grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăți în pronunțarea și scrierea cuvintelor, iritabili/ale în familie și retragere socială, stări depresive, astfel cum reiese din referatul medical întocmit de un medic psiholog de la Institutul de Științe Neurologice și Psihiatrice din Roma, Italia în urma evaluării funcțiilor cognitive. Instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale în materia prejudiciului moral (nepatrimonial). luând în considerare exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale, reținând la fila x paragraf 2 din hotărâre: "Curtea apreciază că pârâta a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijire medicală)". Procedând în această manieră, instanța de fond a ignorat tocmai criteriile pe care le-a enumerat la fila x ultimul paragraf, existând astfel contradicții între considerente. Curtea de Apel București a ignorat dispozițiile nr. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților. De asemenea cu toate că face trimitere la dispozițiile art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, nu a făcut aplicarea acestora. Curtea de Apel București, prin soluția pronunțată, a nesocotit faptul că prin lege specială (derogatorie de la dreptul comun) s-a stabilit că există un plafon de garantare - un nivel maxim de despăgubire pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților. Deși o multitudine de înscrisuri medicale emise ulterior raportului de expertiză medico-legală din 1 iunie 2014 au fost înaintate împreună cu cererea de despăgubire Fondului de Garantare a Asiguraților și ulterior au fost atașate la cererea de chemare în judecată, nici pârâtul și nici prima instanță nu au analizat gravitatea problemelor de sănătate cu care s-a confruntat reclamanta, din acest motiv și soluția pronunțată de instanța de fond este departe de a fi echitabilă. Fondul de Garantare a Asiguraților, în aprecierea cuantumului indemnizației bănești, s-a raportat în mod exclusiv la numărul de zile de îngrijiri medicale, considerată drept justă de prima instanță. Astfel, aprecierea cuantumului indemnizației bănești s-a realizat prin înmulțirea zilelor de îngrijire medicală stabilite de raportul de expertiză medico-legală din data de 1 iunie 2014 cu acordarea unei sume de 413 RON/zi, apreciere nelegală. Prin urmare, raportat la textele de lege invocate anterior, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale sunt prevăzute norme legale cărora instanța de fond trebuia să le dea eficiență, dispoziții ce constituie veritabile criterii obiective și rezonabile în comensurarea prejudiciului moral. Legislația și jurisprudență din România are în vedere consecințele produse și asupra psihicului unei persoane, nu numai asupra fizicului/corpului acesteia (stabilite printr-un certificat medico-legal), aspect de care instanța de fond nu a ținut cont. Raportat la faptul că Norma ASF nr. 23/2014 prevede că stabilirea despăgubirii se realizează în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, concluzia logică ce se desprinde este aceea că atât pârâtul cât și instanța trebuiau să aibă în vedere și următoarele aspecte: - vârsta victimei (în cazul de fată: 23 de ani). - ocupația (studentă, șansele ca această tânără să dezvolte o viitoare carieră profesională sunt aproape nule, din moment ce la trei ani de la accident prezintă numeroase sechele, și raportat la numeroasele internări în instituții medicale de specialitate și a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă). - statutul social (necăsătorită, urma să își întemeieze o familie în primăvara anului următor producerii accidentului, ceea ce nu s-a mai întâmplat: perspectiva întemeierii unei familii îi apare reclamantei ca fiind nulă raportat la aspectul fizic). - consecințele leziunilor produse asupra vieții victimei (s-au administrat probe - înscrisuri medicale - care atestă implicațiile accidentului asupra vieții reclamantei sub aspect familial, profesional, personal și social: prezintă stare de depresie-neliniște evidentă cu schimbări de stări sufletești și în special rolul de femeie care este văzut complet compromis de prejudiciul estetic grav suferit astfel cum se menționează în Relația medico-legală din 16 septembrie 2016 a Departamentului de Medicină Legală, Universitatea "Sapienza" din Roma, Italia), - stabilirea împrejurării dacă aceste consecințe subzistă și la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, respectiv dacă sunt ante de a se produce și în viitor. - durata menținerii consecințelor vătămării pe plan fizic și psihic, adică durata prejudiciului (în cazul recurentei A., urmările vătămărilor suferite au caracter permanent - prezintă prejudiciu estetic permanent iar funcția vizuală la ochiul drept este pierdută. - gradul de afectare al victimei sub aspect psihic, emoțional, etc. - faptul că în sarcina reclamantei nu poate fi reținută nicio culpă în producerea accidentului (victima era pasager în autoturism) Așa cum a statuat doctrina și practica în materie, vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-un prejudiciu material determinat și imediat evaluabil, ci într-un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral și material, care este consecința caracterului ireversibil al vătămării și care lipsește persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări, prejudiciu denumit "de agrement". Această despăgubire trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanța și consecințele acestuia pentru persoana vătămată, în aprecierea cuantumului despăgubirilor cu caracter nepatrimonial fiind necesar a fi avute în vedere toate consecințele negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale. În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în această materie, instanța supremă a reținut că în aproximarea cuantumului daunelor trebuie avute în vedere numai criterii de ordin obiectiv, cum ar fi suferința reclamantului, vârsta, starea deplină de sănătate și pregătirea profesională (interpretarea art. 26 Norma ASF nr. 23/2004). Indică cu titlu de jurisprudență Decizia nr. 145 din 25 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că "la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale trebuie avută în vedere natura acestora, aptă să asigure o satisfacție și o reparație, în primul rând, sub aspect moral, a unor suferințe de același ordin (...). De asemenea, trebuie ținut seama de criteriul proporționalității între valorile lezate și satisfacția acordată, precum și de cel al reparări echitabile, așa cum au fost dezvoltate aceste criterii în jurisprudența în materie, inclusiv a instanței supreme". Principiul, esențial în cuantificarea despăgubirilor cuvenite este acela al plasării victimei în situația în care s-ar fi aflat dacă fapta prejudiciabilă nu ar fi fost săvârșită. Dată fiind și probabilitatea ridicată a existenței suferințelor psihice pe întreaga durată a vieții victimei și a repercusiunilor în privința opțiunilor de a trăi, prejudiciul este incomensurabil, astfel încât suma de 33.598 RON - nu întemeiază nicidecum așteptările reclamantei în privința vieții ce ar fi avut-o în cazul inexistenței accidentului - și nu poate fi apreciată ca suplinind rezonabil dificultățile ce urmează a fi întâmpinate de către reclamantă pentru a redeveni capabil să interacționeze corect în condițiile în care degradarea vieții pe plan medical, familial, social și profesional a avut un impact negativ considerabil. Așa cum s-a arătat în mod constant în practica ICCJ și literatura de specialitate, atingerea drepturilor nepatrimoniale: dreptul la integritate corporală și sănătate (art. 1391 și urm. C. civ.). respectiv dreptul de a dispune asupra modului său obișnuit de viată, dreptul de a desfășura activități sociale, economice, culturale, familiale și de agrement potrivit aptitudinilor fizice, cognitive și afective corespunzătoare vârstei sale și preocupărilor pe care le conferă unei persoane tinere starea de deplină sănătate și disponibilitate, cauzează titularului lor un prejudiciu a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea, cu titlu de compensație a suferințelor încercate, a unor despăgubiri în măsură să ofere persoanei prejudiciate, în mod justificat, o satisfacție pecuniară sau/și de altă natură, astfel încât încălcarea dreptului titularului, pe de o parte, și prejudiciul nepatrimonial cauzat de făptuitor, pe de altă parte, să nu rămână în afara protecției juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligației generate de acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi. Așa fiind, identificarea drepturilor lezate și a conținutului acestora, precum și determinarea în concret a prejudiciului nepatrimonial, sunt atribute exclusive ale instanței de judecată. În aceeași ordine de idei, susține că singurul criteriu reținut de instanța de apel la evaluarea întinderii prejudiciului nepatrimonial nu respectă orientările stabilite prin: Decizia nr. 1067 din 21 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/2014 prin care s-a statuat că repararea daunelor morale trebuie sa aibă drept fundament doar criterii obiective și nici ale - Deciziei nr. 904/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2011, potrivit căreia, la stabilirea indemnizației în temeiul contractului de asigurare, trebuie sa se aibă în vedere limitele maxime de despăgubire, dar și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2129 din 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2010** prin care s-a statuat: "Nu constituie criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului moral, nici a cuantumului daunelor morale, aspectele invocate de parat și anume: doctrina și jurisprudența în materie; cadrul compensatoriu-reparator al răspunderii civile auto prin efectul legii; interdicția îmbogățirii fără justă cauză a reclamanților". Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. Or, în speța de față, niciunul din aceste criterii nu a fost aplicat de instanța de fond, (se impune evaluarea pecuniară a unor suferințe de ordin emoțional, nu numai fizic), hotărârea fiind profund inechitabilă, fără a avea în vedere aspecte ce privesc însuși fondul chestiunii litigioase, aspecte precum gradul de suferință al victimei, consecințele produse asupra stării de sănătate fizice și psihice a acesteia în prezent și viitor, modul în care viata acesteia a fost schimbată sub aspect profesional, social, emoțional, familial, etc. Prejudiciul estetic suferit de reclamantă (pretium pulchritudinis - prix de la beaute sau prețul frumuseții), ce cuprinde toate vătămările și leziunile ce aduc atingere armoniei fizice sau înfățișării persoanei, este de asemenea un element fundamental în stabilirea cuantumului daunelor morale, impactul psihic asupra victimei fiind cu atât mai dur cu cât vârsta acesteia este una tânără - 26 ani la ora actuală. Este evident că cicatricile rămase în urma operațiilor suferite precum și faptul că funcția vizuală la ochiul drept este pierdută, îi creează acesteia un complex de inferioritate, aproape imposibil de înlăturat, reclamanta fiind nevoită să trăiască toată viața cu acest handicap. În autonomia acestui tip de prejudiciu, vârsta victimei are o importantă aparte, precizându-se că indemnizarea separată a prejudiciului juvenil este justificată în cazul în care victima este o persoană tânără și este în mod special afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere. În concluzie, așa-numitul "prejudiciu estetic" cuprinde suma vătămărilor și leziunilor prin care se aduce atingere armoniei fizice sau înfățișării unei persoane, el referindu-se, în concret, la mutilările, desfigurările ori cicatricile cauzate persoanei, fiind incluse și urmările dezagreabile pe care acestea le au sau le pot avea asupra posibilităților de afirmare deplină în viața, precum și la suferințele psihice pe care asemenea situații le pot determina. În ceea ce privește suferința psihică a reclamantei, arată că sunt relevante evaluarea funcțiilor cognitive realizată de un medic psiholog de la Institutul de Științe Neurologice și Psihiatrice din Roma, Italia, din cuprinsul căreia reiese că victima, urmare a accidentului, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, dureri de cap (cefalee)* frecvente și grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăți în pronunțarea și scrierea cuvintelor, iritabilitate în familie și retragere socială. Toate aceste stări emoționale au fost generate de socul evenimentului trăit de reclamantă, fiind în mod cert afectată pe termen lung și din punct de vedere emoțional. Concluziile stabilite prin acest referat de evaluare sunt extrem de importante în stabilirea și aprecierea gradului de afectare pe plan psihic a reclamantei A., deoarece aceasta încă se află la o vârstă la care se afla în curs de formare intelectuală, emoțională, dar și profesională, fiind evident că trauma suferită în urma accidentului rutier și-a pus amprenta asupra evoluției sale în viitor. Până la data de 2 martie 2014, A. era o tânără frumoasă, independentă, perfect normală, cu certe perspective de realizare de sine și de evoluție profesională ascendentă, și care intenționa în viitorul apropiat să își întemeieze o familie. În concluzie, cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la neacordarea de despăgubiri morale reclamantei A., soluția instanței este urmarea unei aplicări greșite a legii.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. În motivare, a arătat că recurenta nu a indicat în ce sens instanța de fond ar fi încălcat normele de drept material invocate. Astfel, art. 15 alin. (2) din Lega 213/2015 invocat și citat de recurenta se referă la plafonul de garantare în limita căruia Fondul de garantare poate sa plătească și nu ca este plafonul pe care trebuie să-l plătească creditorilor de asigurări care solicită despăgubiri/indemnizații din fondurile constituite în cazul falimentului unui asigurător. Această normă legală fixează o limita de suma ce se poate acorda creditorilor de asigurări, plătite făcându-se însă condiționat de " verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări"," ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență", așa cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015. În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, text de lege care stipulează ca daunele morale pe care le poate plătit un asigurător sunt " în conformitate cu legislația și jurisprudența din România", arată că nici acesta nu a fost încălcat de vreme ce instanța de fond a stabilit ca suma stabilită și achitată de Fondul de garantare cu titlu de despăgubiri morale este fixată prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, că reprezintă un cuantum corect, raportându-se, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale). Prin urmare Curtea de Apel a aplicat dispoziția legala mai sus invocată la particularitățile cauzei, și anume că pârâta în cauza de față nu este un asigurător, ci Fondul de garantare care are ca scop sprijinirea creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător și nu de substituire a asigurătorului în raportul juridic de asigurare. Prin urmare izvorul obligațiilor fiind în cazul Fondului Legea nr. 213/2015 și nu contractul de asigurare și dispozițiile actului normativ invocat se pliază la scopul și posibilitățile celui obligat la plată, și nu în abstract. În continuare este analizată procedura care permite Fondului soluționarea cererilor de acest tip în mod echitabil și verificabil, reținând ca " Potrivit Anexei 1 - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale., valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. S.A. la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, este de 218 RON pe zi de îngrijire medicala, iar valoarea despăgubirilor medii pe zi conform studiului FPVS 2011 este de 721 RON pe zi de îngrijire medicala. Având în vedere și împrejurarea ca accidentul rutier a avut loc în anul 2014, s-a realizat o medie între aceste doua valori, ajungând la cuantumul de 413 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală. Procedând de aceasta maniera, Curtea nu poate retine refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamantă, mai ales având în vedere rolul Fondului de garantare a asiguraților, lipsa criteriilor/limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale și aprecierile generale ale reclamantului privind prejudiciul moral suferit." Este evident ca motivele pentru care instanța de fond a respins contestația pentru pretențiile reprezentând daunei morale și pentru care consideră că suma acordată de FGA este rezonabilă și de natură sa acopere prejudiciul moral suferit de recurenta, subliniind ca suma acordata a avut ca plecare reperul obiectiv al zilelor de îngrijiri medicale dovedite de recurenta, precum și sumele acordate de către B. pe cale amiabila și ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva sa, precum și sumele rezultate din studiul FPVS care s-a realizat tot în baza practicii amiabile a asigurătorilor și a instanțelor de judecata în materie, pentru anii respectivi. Prin urmare sumele avute în vedere de Procedura elaborată de FGA pentru soluționarea acestui tip de cereri este chiar legislația și practica judiciara din România, fiind astfel respectate prevederile art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 invocate de recurenta ca fiind pretins încălcate. Recurenta susține ca nu critică analizarea probelor de către instanța de fond, cu toate acestea reia pe larg situația de fapt, reiterând suferințele de natura psihica și fizică în raport cu vârsta, ocupația, statutul social, prejudicial estetic și gradul de afectare al acesteia în urma accidentului. Prin urmare, deși dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. impun formularea unor critici numai sub aspectul legalității, majoritatea criticile recurentei vizează o pretinsa netemeinicie a hotărârii de fond, nicidecum nelegalitatea acesteia. Dar și dacă ar fi posibilă o noua evaluare a probatorului și a stării de fapt din cauză, criticile recurentei nu se susțin, instanța de fond considerând ca suma acordata de subscrisa este o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum și efectele asociate acestora. Totodată, arată că în privința acordării daunelor morale, Fondul pornește de la criteriul obiectiv al zilelor de îngrijiri medicale stabilite prin certificate medico-legale sau prin alte acte medicale relevante, dar acestea constituie numai un criteriu, Fondul particularizând fiecare cerere în parte, și luând în calcul toate implicațiile vătămării asupra stării de sănătate, situației materiale, familiale și sociale ale petenților. Astfel, în cadrul procedurii interne elaborata pentru astfel de cereri, sunt fixate trei praguri, pornind de la criteriul obiectivai zilelor de îngrijiri medicale, dar fiecare prag în parte are un maxim și un minim, care exclude uniformitatea în tratarea cererilor și permite particularizarea pe fiecare petent în parte, cu asigurarea unui tratament echitabil și verificabil fiecărui caz în parte, procedură ce exclude arbitrariul și inechitabilul. Totodată, este de observat și faptul ca toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. Astfel, în cadrul instrumentării dosarului de dauna, din analiza documentelor depuse de către reclamant, intimatul-pârât s-a raportat la prevederile art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, precum și la particularitățile concrete ale cauzei, respectiv faptul ca vătămarea corporala a provocat drept consecințe traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală gravă cu edem cerebral, traumatism glob ocular drept, lipsă substanță tegumentară frontală, hipertensiune arterială, bronhopneumpatie de staza, partea vătămată în vârstă de 23 de ani necesitând un nr. de 78-80 zile, iar leziunile au fost severe și i-au afectat calitatea vieții, deci s-a reținut prejudiciul estetic, fapt pentru care s-a stabilit acordarea sumei de 413 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând un total de 33.000 RON, acordat cu titlu de daune morale. Așa cum a reținut și Curtea de Apel, Fondul de garantare a asiguraților nu preia funcțiile unui asigurător și nu are resursele unui asigurător, fondul reprezentând un ultim resort - o ultimă sursă - de acoperire a despăgubirilor pentru creditorii unei societăți de asigurare în faliment, scopul legii fiind de protecție a tuturor creditorilor de asigurări care i se adresează, FGA fiind obligat să acționeze ca un profesionist, fiind în cunoștință de cauză în ceea ce privește riscurile diminuării nejustificate a resurselor, aceasta fiind și rațiunea introducerii în art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 a obligativității verificării dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență. În ce privește daunele material, în mod corect instanța de fond a apreciat ca acestea urmează a se suplimenta cu sumele care rezulta din actele doveditoare depuse la dosar, și a respins restul ca nedovedite, de vreme acest tip de cheltuieli se pot acorda numai în conformitate cu documentele justificative ale sumelor pretinse și nu în temeiul unor prezumții, așa cum greșit susține reclamanta. În acest sens invocă dispozițiile art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014:" eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare." De asemenea, precizează că în cauza este aplicabil Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, Norma nr. 23/2014 intrând în vigoare pe 12 noiembrie 2014, iar accidentul în urma căruia a fost vătămată recurenta s-a petrecut în 2 martie 2014, dar și acest act normativ aplicabil cauzei are aceleași exigențe în materia acordării despăgubirilor materiale, art. 49 lit. d) având același conținut cu cel citat. Prin urmare, apreciind că s-au avut în vedere toate criteriile care particularizează cererea recurentei-reclamante, iar acestea au fost coroborate și cu legislația și jurisprudența din România, practica societăților de asigurare- în cauza de față B.-, condițiile de trai din țară, urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul victimei accidentului sau la o sancționare a celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune, fapt pentru care consideră suma acordata ca fiind justificata, rezonabila, și în acord cu specificul și scopul constituirii FGA.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020. Prin încheierea de ședință din data de 6 februarie 2019 Înalta Curte a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată din data de 12 februarie 2020 și a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2019, cu citarea părților.

Aspecte de fapt și de drept relevante Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea în parte a art. 2 din decizia contestată și obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferența dintre suma de 450.000 RON și suma prevăzută la art. 1 din decizie - 33.598 RON și suma de 527 euro cu titlu de despăgubiri materiale în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial și nepatrimonial suferit. Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei, a majorat cuantumul daunelor materiale cu suma de 27 euro și 144 RON daune materiale, menținând celelalte dispoziții ale deciziei emise de pârât, reținând următoarele considerente de fapt și de drept: Prin Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, în temeiul art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de plată și a acordat reclamantei suma de 33598 RON, din care 33040 RON daune morale și 558 RON daune materiale precum și suma de 527 euro daune materiale, fiind respinsa cererea cu privire la diferența pana la suma de 450.000 RON. În cuprinsul deciziei s-a mai arătat că "având în vedere ca vătămarea corporala a provocat drept consecințe: traumatism cranio-cerebral grav, contuzie cerebrala grava cu edem cerebral, traumatism glob ocular drept cu interesare corneeană, lipsa de substanța tegumentara frontala, hipertensiune arteriala, bronhopneumopatie de staza, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 75 - 80 zile îngrijire medicale s-a stabilit acordarea unei sume de 413 RON/zi de îngrijire medicala". De asemenea, s-a reținut și incidenta art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011 potrivit căruia la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: l. În caz de vătămare corporală: (...) f)daunele morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. În aplicarea dispozițiilor legale incidente și analiza susținerilor părților prima instanță a reținut următoarele: 4. Potrivit art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale, se au în vedere următoarele: (...) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (...) f) daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România." În ceea ce privește despăgubirile materiale cuvenite, prima instanță a reținut, în temeiul din înscrisurile depuse la dosar că reclamanta a efectuat cheltuieli materiale de 702 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor care ar trebui acordate acesteia în integralitate, deși parata a acordat doar 558 RON, însă, în privința cheltuielilor pretinse conform înscrisurilor aflate la fila x a apreciat că în aplicarea normei citate acestea nu pot fi acordate, întrucât reprezintă bonuri vizând schimbul valutar al unor sume de bani în valută, alimente, contravaloarea unor bilete de avion achitate pe numele altei persoane, a numitului C. De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamanta cu consultațiile oftalmologice în cadrul Spitalului Britannico, s-a reținut că au fost depuse dovezi, în această privință fiind chitanțele aflate la filele x, atestând efectuarea unor plăți în sumă totală de 554 euro. Or, în condițiile în care parata a acordat doar suma de 527 euro, se impune acordarea și a sumei de 27 euro. Referitor la daunele morale, în aplicarea art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere și daunele morale, "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România"., prima instanță a reținut că în lipsa unor criterii și limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința fizică și psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără just temei a persoanei prejudiciate. Din perspectivă jurisprudențială, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluționat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate. Ținând cont de aceste aspecte, a apreciat că pârâta a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale). Astfel, plecând de la particularitatea că Fondul de garantare a asiguraților nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate în faliment, prima instanță a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. și folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală. Potrivit Anexei 1-Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. S.A. la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, este de 218 RON pe zi de îngrijire medicală, iar valoarea despăgubirilor medii pe zi conform studiului FPVS 2011 este de 721 RON pe zi de îngrijire medicală. Pârâta, având în vedere și împrejurarea că accidentul rutier a avut loc în anul 2014, a realizat o medie între aceste două valori, ajungând la cuantumul de 413 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală. Față de cele reținute, prima instanță a conchis că nu poate reține refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamante, mai ales având în vedere rolul Fondului de Garantare a Asiguraților, lipsa criteriilor/limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale și aprecierile generale ale reclamantului privind prejudiciul moral suferit.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin criticile formulate în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe a fot dată cu greșita aplicare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, potrivit cărora, plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât nu ține seama de criteriile jurisprudențiale impuse în evaluarea cuantumului despăgubirilor. Cu titlu prealabil, trebuie precizat că aceste critici vizează modul de evaluare a prejudiciului moral suferit de recurenta-reclamantă în raport de criteriile legale și jurisprudențiale consacrate, constituie critici de nelegalitate, care se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și nu de netemeinicie, așa cum în mod greșit a susținut intimatul pârât prin întâmpinarea depusă. Chiar dacă recurenta-reclamantă reiterează situația de fapt referitoare la urmările faptei prejudiciabile, aceste urmări nefiind contestate de intimatul pârât, instanța de recurs nu este chemată să se pronunțe asupra unor împrejurări de fapt stabilite în temeiul probelor administrate, adică asupra urmărilor faptei prejudiciabile ci cu privire la legalitatea evaluării prejudiciului în raport de temeiul legal aplicabil. Referitor la modul de stabilire a daunelor morale, care potrivit art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 se face "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România", prima instanță a reținut că, în lipsa unor criterii și limite legale, aceasta include o doză de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială etc. Cu toate acestea, consideră, fără a ține cont de criteriile pe care tocmai le-a enumerat, că raportându-se la un criteriu obiectiv și rezonabil -zilele de îngrijiri medicale, pârâtul a stabilit corect cuantumul daunelor morale, punând în aplicare în acest fel "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese"- procedură internă validată de asigurătorul B. SA. În opinia Înaltei Curți, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea multiplelor traumatisme suferite de reclamantă, descrise prin Raportul de expertiză medicală a Serviciului județean de Medicină Legală Neamț din data de 1 iunie 2014, poate fi într-adevăr pertinentă în stabilirea unor daune materiale și, eventual, a daunelor morale acordate pentru compensarea suferințelor fizice îndurate în această etapă a recuperării. Aceasta concluzie se impune întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale nu are nicio legătură cu prejudiciul moral încercat de reclamantă datorită faptului că leziunile produse, nu numai că i-au pus în pericol viața, dar i-au cauzat prejudiciu estetic permanent, modificarea negativă a aspectului feței, i-au cauzat o infirmitate permanentă - pierderea funcției vizuale a ochiului drept, afectând-o grav emoțional, aspecte ce rezultă din Referatul medico-legal emis de Universitatea di Roma Sapienza . În această ordine de idei, nu pot fi avute în vedere, cu titlu de criterii de individualizare, nici valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. SA la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, de 218 RON/zi de îngrijire medicală, nici valoarea despăgubirilor medii pe zi, conform studiului Fondului de Protecție a Victimelor Străzii de 721 RON/zi de îngrijire medicală, dar nici media între aceste valori. De asemenea, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 plata de către Fondul de Garantare a Asiguraților a creanțelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentul care se referă la particularitatea ființării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, ar putea fi concludent în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situații în care se urmărește limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele: "Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 noul C. civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C. civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei. În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat" (Secția I civilă, Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016). În valorificarea acestor orientări jurisprudențiale Înalta Curte reține că impactul psihic al accidentului rutier suferit de recurenta-reclamantă la data de 2 martie 2014 este deosebit de accentuat, ținând cont atât de vârsta acesteia - 25 ani, dar și de faptul că cicatricile rămase în urma operațiilor suferite precum și faptul că funcția vizuală la ochiul drept este pierdută, îi creează acesteia un complex de inferioritate, aproape imposibil de înlăturat, reclamanta fiind nevoită să trăiască toată viața cu acest handicap, fiindu-i afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere. În ceea ce privește suferința psihică a reclamantei, sunt relevante evaluarea funcțiilor cognitive realizată de un medic psiholog de la Institutul de Științe Neurologice și Psihiatrice din Roma, Italia, din cuprinsul căreia reiese că victima, urmare a accidentului, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, dureri de cap (cefalee)* frecvente și grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăți în pronunțarea și scrierea cuvintelor, iritabilitate în familie și retragere socială. Toate aceste stări emoționale au fost generate de socul evenimentului trăit de reclamantă, fiind în mod cert afectată pe termen lung și din punct de vedere emoțional. În aprecierea gradului de afectare reclamantei pe plan psihic, Înalta Curte are în vedere și faptul că aceasta se afla la o vârstă la care formarea sa intelectuală, emoțională, dar și profesională erau în curs, fiind verosimilă afirmația în sensul că trauma suferită în urma accidentului rutier și-a pus amprenta asupra evoluției sale în viitor, afectându-i șansele de realizare de sine, de evoluție profesională ascendentă, chiar și perspectiva întemeierii unei familii. În consecință, Înalta Curte apreciază că suma de 200.000 RON constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de recurenta-reclamantă și să-i aducă alinare pentru suferințele fizice și psihice încercate, despăgubire ce prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa, în parte, sentința atacată și rejudecând, va majora cuantumul daunelor morale stabilite prin Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, de la 33.040 RON la 200.000 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.