ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială Protecția Copilului Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 137 din 27 mai 2016 privind soluționarea contestației formulate de către DGASPC Giurgiu și înregistrate la MDRAP sub nr. x din 28 aprilie 2016, împotriva Scrisorii de informare nr. 5942 din 7 aprilie 2016 și a Notei de neconformitate nr. x/2016 anexă la aceasta.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 225 din 31 ianuarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, în privința aplicabilității în speță a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanță, prin "neregulă" se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În privința motivării notei de neconformitate și a deciziei de soluționare a contestației administrative, a constatat că acestea sunt complet și corect motivate, ambele descriind în mod corespunzător abaterea constatată și arătând, pe larg, care sunt textele de lege nesocotite.

Pentru atribuirea contractului de lucrări în discuție, recurenta reclamantă a aplicat procedura de cerere de oferte, prin publicarea în SEAP a Invitației de participare nr. 363998 din 26 august 2014, iar criteriul de atribuire a fost "prețul cel mai scăzut".

Obiectul contractului a constat în achiziția execuției de lucrări aferente obiectivului "Amenajare Centru pentru Persoane Vârstnice prin reabilitarea și extinderea unei clădiri situate în județul Giurgiu".

La procedura de atribuire a contractului au fost depuse 4 oferte, fiind declarată câștigătoare oferta depusă de SC A. SA.

În documentația de atribuire nr. x din 22 august 2014, acceptată în SEAP, în data de 22 august 2014, recurenta a inserat cu privire la persoana responsabilă de îndeplinirea contractului, ca o cerință obligatorie, la Cap. 111.2.1,- "Criterii de calificare" - "Capacitatea tehnică și/sau profesională":

"6) Responsabil cu managementul mediului, conform O.U.G. nr. 195/2005; prezentarea de certificat/atestat; CV în format Europass cuprinzând informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea persoanei responsabile pentru îndeplinirea contractului".

Prin Scrisoarea de solicitare de informații suplimentare nr. 3261 din 27 octombrie 2015, B. a solicitat reclamantei să justifice necesitatea solicitării unui responsabil cu managementul mediului.

Prin răspunsul nr. x din 4 noiembrie 2015, reclamanta a justificat cerința respectivă prin indicarea prevederilor art. 94 (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, conform cărora "protecția mediului este o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice":

În legătură cu această cerință de calificare, privind persoana responsabilă de îndeplinirea contractului care trebuie să dețină un certificat/atestat, curtea de apel a reținut că în mod corect a fost apreciată ca fiind restrictivă de către intimatul pârât.

În speță, raportarea recurentei reclamante doar la existența unui certificat/atestat pentru respectarea cerințelor de mediu, reprezintă atât o abordare superficială a problematicii privind capacitatea ofertantului, rezultatul nefiind edificator prin prisma obiectivului urmărit, cât și o restricționare nejustificată a accesului la procedură a operatorilor economici care, chiar dacă ar avea implementate sistemele de management mediu pentru îndeplinirea contractului, nu pot participa la procedura de achiziție din lipsa unui certificat/atestat conform O.U.G. nr. 195/2005.

Referitor la încălcarea Normelor comunitare, curtea de apel a avut în vedere că, potrivit art. 3.7. din Regulamentul (CE) al Consiliului Europei nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare."

În privința "prejudiciului", a reținut dispozițiile art. 1 ale Regulamentului nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, care prevede că "(1) în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar. Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate."

De asemenea, s-au invocat prevederile art. 2 pct. 7 al Regulamentului nr. 1083/2006 și jurisprudența în materie a CJUE, în raport cu care s-a reținut că autoritatea publică competentă nu este ținută să facă dovada existenței unui prejudiciu efectiv în constatarea existenței unor abateri, producerea în sine a unei abateri de la norma comunitară fiind de natură a atrage aplicarea sancțiunii retragerii sprijinului acordat.

Și în privința reducerii aplicate, de 5% din valoarea contractului, curtea de apel a apreciat că a fost determinată în mod corect, în acord cu prevederile Anexei la O.U.G. nr. 66/2011 și ale Deciziei Comisiei C/2011/476, sancțiunea fiind proporțională cu gravitatea abaterii constatate.

Împotriva sentinței civile nr. 225 din 31 ianuarie 2017 a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu.

În motivare, recurenta reclamantă a susținut că reducerea financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări reprezintă o valoare foarte mare față de aprecierea "grad scăzut de gravitate al abaterii", de împrejurarea că nu s-au solicitat clarificări și nu au fost contestații privind cerința unui responsabil privind protecția mediului din partea celor 4 participanți.

A arătat că, în mod evident, în raport cu Instrucțiunile privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii (anexa 14 din Ghidul solicitantului elaborat de MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, prin AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL, pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013, Axa prioritară 3 - Îmbunătățirea infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenție 3.2 - Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale), proiectul său având impact semnificativ asupra mediului, a fost necesar să se numească un responsabil cu protecția mediului, fără ca acest lucru să conducă la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Referitor la procedura de atribuire a menționat recurenta că, având în vedere scopul, obiectul și rezultatele așteptate în urma derulării contractului, dar mai ales a potențialelor consecințe negative date de un eventual eșec în implementarea acestui proiect, la stabilirea cerințelor de calificare s-a avut în vedere, în principal, corelativ celorlalte principii care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică, principiul eficientei utilizării fondurilor publice, materializat prin cheltuirea eficientă a fondurilor alocate, respectiv, prin atribuirea contractului unui operator economic, care să aibă capacitatea de a duce la îndeplinire cu succes, contractul supus procedurii de atribuire.

Prin solicitarea cerințelor de calificare menționate în documentația de atribuire, autoritatea contractantă a dorit să aibă garanția că va fi desemnat câștigător un ofertant care are capacitate să își îndeplinească obligațiile contractuale, conform prevederilor legale în vigoare (fără comiterea unor greșeli în materie profesionala), fără ca acesta să creeze probleme care ar putea impune autorității contractante costuri suplimentare sau întârzieri imposibil de recuperat.

Cerințele solicitate prin documentația de atribuire, au fost stabilite în concordanță cu prevederile în materia achizițiilor publice precum și a celor din domeniul care face obiectul contractului de lucrări în vigoare, la data inițierii procedurii de atribuire a contractului de lucrări.

Documentația de atribuire a fost supusă procesului de verificare a legalității de către UCVAP și nu au fost semnalate neconformități în raport cu legislația în domeniu, raportul emis de către UCVAP fiind fără obiecții.

La întocmirea documentației de atribuire s-a avut în vedere respectarea principiilor ce guvernează procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publica, definite în O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Documentația de atribuire a fost întocmită luând în considerare exigențele specifice, impuse de natura și complexitatea contractului.

Nu s-au solicitat clarificări și nu au fost contestații privind cerința unui responsabil privind protecția mediului.

În speță, făcând discuție de un proiect european ce se derulează pe o perioadă determinată, firma care derulează construcția este cea care realizează structuri specializate pentru protecția mediului.

Cerința de a deține personal specializat pentru protecția mediului și sisteme de management mediu, conform ISO 14001 sau echivalent a fost menționată în Nota justificativă privind stabilirea cerințelor minime nr. 344887 din 4 august 2014 și în caietul de sarcini pentru achiziție lucrări nr. x din 4 august 2014.

Aceste cerințe se regăsesc în documentația de atribuire nr. x din 22 august 2014, acceptată în SEAP, în data de 22 august 2014, invitația de participare fiind aprobată de ANRMAP, în data de 26 august 2014.

A mai precizat recurenta faptul ca ISO14001 este un standard de largă recunoaștere internațională, care conține cerințe obligatorii referitoare la respectarea legislației sau altor reglementari de mediu aplicabile și reprezintă standardul de referință pentru implementarea unui sistem de management de mediu.

În speță, fapta reținută nu reprezintă o neregulă, întrucât nu îndeplinește o condiție esențială, respectiv nu a prejudiciat și nici nu poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Nu s-a demonstrat un prejudiciu cauzat și nici unul viitor, clar și cuantificabil, astfel încât fapta nu constituie un element cu implicații financiare, iar în lipsa unui prejudiciu cauzat sau a unuia posibil, fapta reținută nu reprezintă o neregulă.

A invocat recurenta prevederile art. 176, 178, 179 din O.U.G. nr. 34/2006 și a precizat că în raport cu acestea, stabilirea cerințelor de calificare s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare (O.U.G. nr. 34/2006), ținându-se seama de principiul proporționalității și, totodată, de natura și complexitatea contractului de achiziție publica ce urma a fi atribuit, pentru a nu restricționa participarea la licitație.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât MDRAPFE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Decizia nr. 137 din 27 mai 2016 privind soluționarea contestației administrative, Scrisoarea de informare nr. 5942 din 7 aprilie 2016 și Nota de neconformitate nr. x/2016 anexă la aceasta.

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.

Prin Nota de neconformitate nr. x din 24 martie 2016 s-a aplicat o reducere procentuală de 5% (gravitate redusă) din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 17 martie 2015, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 519/2014, Partea 1, lit. B), Secțiunea "Anunțul de participare și documentația de atribuire", pct. 9 - "Prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii".

Inserarea în documentația de atribuire a criteriului de calificare și/sau selecție, la Cap. 111.2.1. "Criterii de calificare" - "Capacitatea tehnică și/sau profesională":

"6) Responsabil cu managementul mediului, conform O.U.G. nr. 195/2005; prezentarea de certificat/atestat;" încalcă prevederile art. 2 alin. (2) lit. a), b) din O.U.G. nr. 34/2006, în care se menționează că pe parcursul întregului proces de achiziție trebuie respectat principiul proporționalității, care implică obligația beneficiarului de a asigura o corelație între necesitatea cerinței și obiectul, natura și complexitatea contractului, astfel că în mod corect judecătorul fondului a menținut ca temeinice și legale Nota de neconformitate, Informarea și Decizia nr. 20601 din 11 aprilie 2016 de soluționare a contestației.

Potrivit art. 94 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, invocat în răspunsul la solicitarea de clarificări, "Protecția mediului este o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop;...d) persoanele juridice care desfășoară activități cu impact semnificativ asupra mediului, organizează structuri proprii specializate pentru protecția mediului".

Or, activitatea care face obiectul contractului de achiziție publică (execuție lucrări aferente reabilitării și extinderii unei clădiri) nu se regăsește în lista activităților cu impact semnificativ asupra mediului, astfel că în mod evident cerința ca operatorul economic ofertant să dețină personal specializat pentru protecția mediului (cu certificat/atestat) nu are nicio relevanță în raport cu obiectul Contractului de lucrări nr. x din 17 martie 2015.

Respectarea cerințelor de protecție a mediului poate fi realizată și de operatori economici care au implementate sisteme de management mediu Conform ISO 14000, dar care nu au angajați persoane care să dețină un certificat/atestat conform O.U.G. nr. 195/2005.

Solicitarea atestatului sau certificatului de mediu nu este de natură să ofere relații edificatoare sau garanții cu privire la respectarea cerințelor de mediu de la ofertantul câștigător.

Cerința mai sus menționată are caracter restrictiv, întrucât împiedică accesul la procedură al operatorilor economici care au implementate sisteme de management mediu conform ISO 14000 (sau echivalent), dar care nu au persoane specializate (atestate/certificate pentru protecția mediului) ca angajați sau colaboratori.

Conform prevederilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data derulării achiziției, "autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: ...d) capacitatea tehnică și/sau profesională; (...)".

În ceea ce privește demonstrarea capacității tehnice, art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data derulării achiziției, prevede următoarele:

"(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada capacității sale tehnice sil sau profesionale.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă solicită demonstrarea capacității tehnice și/sau profesionale, atunci aceasta are obligația de a indica în documentația de atribuire și informațiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.

(3) Capacitatea tehnică și/sau profesională a unui ofertant/candidat se apreciază în funcție de experiența, aptitudinile, eficiența și eficacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informațiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire".

Conform prevederilor art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

b) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

c) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor".

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

Or, prin Nota justificativă nr. x din 9 august 2014 privind stabilirea cerințelor minime de calificare, recurenta-reclamantă nu a motivat corespunzător impunerea acestei cerințe minime, având în vedere că, așa cum a arătat autoritatea intimată prin întâmpinare, există operatori economici care dețin sisteme de management mediu conform ISO 14000 (sau echivalent).

În ceea ce privește critica recurentei-reclamantei privitoare la neîndeplinirea condiției producerii unui prejudiciu pentru existența neregulii, Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Totodată, conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, în jurisprudența sa, că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii", statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării", regula generală fiind că "orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos".

În concluzie, este corectă concluzia instanței de fond că obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existentei/producerii efective a unui prejudiciu.

Impactul financiar al neregulii este reprezentat de plata din fondurile europene a unor sume ce reprezintă cheltuieli nejustificate, efectuate cu încălcarea legislației privind achizițiile publice (art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare).

Or, așa cum corect a arătat și intimatul pârât în întâmpinare, excluderea participării de la procedura de atribuire pentru orice posibil ofertant interesat, a generat implicit un prejudiciu potențial, întrucât nu au fost respectate principiile concurenței și tratamentului egal, cu influență directă asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, de vreme ce participarea mai multor ofertanți ar fi putut conduce la obținerea unor oferte mai avantajoase decât de cea declarată câștigătoare în speță.

Faptul că nu au existat contestații împotriva documentației de atribuire nu este de natură să înlăture abaterea de la legalitate sau să conducă la concluzia certă că nu a existat niciun operator economic potențial ofertant care să fi fost descurajat de cerința impusă.

Prin urmare, abaterile constatate se subsumează noțiunii de neregulă, astfel cum este aceasta definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar verificările efectuate de autoritatea intimată s-au realizat în cadrul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 și în contextul depunerii Cererii de rambursare nr. x, reducerea financiară fiind aplicată în baza prevederilor art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 și ale Contractului de finanțare cod SMIS 24685, care stipulau obligația beneficiarului de a respecta legislația națională în domeniul achizițiilor publice sub sancțiunea neeligibilității cheltuielilor astfel efectuate.

Nici sub aspectul individualizării corecției financiare aplicate nu se poate reține vreun motiv de nelegalitate al actelor administrative contestate, astfel cum pretinde recurenta, fiind respectat principiul proporționalității tocmai prin aplicarea reducerii financiare minime prevăzute de lege pentru abaterea reținută (5%), iar în Nota de conformitate nr. x/2016 - anexă la Adresa nr. x din 7 aprilie 2016 emisă de intimat, Ia secțiunea "Explicații", motivându-se aceasta prin gradul scăzut de gravitate a abaterii, față de împrejurarea că au existat totuși 4 ofertanți.

Nu poate fi reținută ca fondată nici susținerea recurentei în sensul că, prin realizarea controlului de către ANRMAP, ar fi fost acoperite orice eventuale nereguli care nu au fost sesizate cu acea ocazie, câtă vreme O.U.G. nr. 66/2011 prevede expres și atribuții de verificare ex-post, iar potrivit art. 324 din H.G. nr. 457/2008, "(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. (2) În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 322 și 323".

De asemenea, în art. 29 din H.G. nr. 398/2015 (act normativ care a abrogat H.G. nr. 457/2008), se prevede că "În condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului și art. 125 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, în cazul în care autoritatea de management constată că au existat încălcări ale legislației europene sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică reduceri procentuale/corecții financiare, fără a fi condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de Agenția Națională pentru Achiziții Publice".

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate prevederile art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare, potrivit cărora răspunderea privind modul de implementare a proiectului aparține în întregime beneficiarului contractului.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială Protecția Copilului Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială Protecția Copilului Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 225 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM