ASSOCIATION ECHO c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 32764/05 prezentată de Association ECHO împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 10 iunie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Volodymyr Butkevych, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Renee Koering-Joulin, judecător ad hoc; și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 12 septembrie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d Recurenta, Asociația Echo ( mai mult decât dezastrul de la Muntele Sfânta Odile) este o asociație creată în 1992 și al cărei sediu se află la Strasbourg. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl O. Charles, avocat la Saverne. Guvernul francez (atît) este reprezentat de agentul său, dl E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 ianuarie 1992, un dispozitiv al companiei aeriene Interior care a efectuat legătura dintre Lyon și Strasbourg a fost închis pe Muntele Sfânta Odile, provocând moartea a 87 de pasageri și membri ai echipajului. Procedura penală O instrucțiune judiciară a fost deschisă în seara accidentului. La data de 31 ianuarie 1992, asociația reclamantă a cărei statut datează din data de 31 ianuarie 1992 s-a constituit parte civilă la scurt timp după această dată. În cursul procesului, au fost efectuate zece expertize în total. (L) Tribunalul penal a fost închis printr-o ordonanță de trimitere la tribunalul corecțional și de nejudiciare parțială, pronunțată de instanță la data de 8 decembrie 2005. Dezbaterile s-au ținut în fața Tribunalului Corecțional Colmar din 2 mai până în 29 iunie 2006. printr-o hotărâre pronunțată la 7 noiembrie 2006, tribunalul corecțional Colmar a trimis înapoi cei șase acuzați cu privire la scopul urmăririi penale și, în ceea ce privește interesele civile ale reclamanților, a declarat societățile Airbus și Air France (acestea din urmă venind la drepturile societății Air Inter) responsabile de solidum. printr-o hotărâre pronunțată la 14 martie 2008, instana de apel a lui Colmar a confirmat hotărârea anterioară. Procedura introdusă pe baza articolului L. 781-1 din Codul de organizare judiciară (devenit articolul L. 141-1 din același cod) La 9 martie 2001, asociația reclamantă sesizează tribunalul de mari instanțe de la Strasbourg cu privire la o acțiune întemeiată pe articolul L. 781-1 din Codul de organizare judiciară (devenit articolul L. 141-1 din același cod) și intenționează să inițieze răspunderea statului de drept în ceea ce privește durata procedurii penale. La cererea reclamantei, cauza a fost retrasă din rol la data de 21 februarie 2002 și din nou înscris la 12 septembrie 2003. La 12 septembrie 2005, procurorul Republicii Indiqua a luat cunoștință de această procedură numai prin intermediul presei și a solicitat redeschiderea dezbaterilor pentru a putea comunica concluziile sale. Judecătorii au răspuns cererii sale și au retrimis cauza la două noi audieri, care au avut loc la 25 noiembrie 2005 și 2 februarie 2006. Printr-o hotărâre din 6 octombrie 2006, Tribunalul de Mare Instanță de la Strasbourg a pronunțat reclamanta asupra cererilor sale întemeiate pe art. 781-1 din Codul juridic (devenit articolul L). 141-1 din același cod. Judecătorii au considerat că nu se putea constata nici o defecțiune a serviciului public de justiție cu privire la durata procedurii penale în litigiu. Recurenta interjeta apel. Procedura este în prezent pendinte. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, asociația reclamantă se plânge de durata procedurii penale. De asemenea, la art. 6 din Convenție, asociația reclamantă contestă durata procedurii introduse în fața instanței de judecată din Strasbourg pe baza articolului L. 781-1 din Codul de organizare judiciară (devenit articolul L. 141-1 din același cod). Comisia consideră că această acțiune nu este, în speță, efectivă pentru a contesta durata procedurii penale inițiale. În cele din urmă, pe baza articolului 6 din Convenție, asociația reclamantă consideră că instabilitatea juridică a domeniului răspunderii penale în materie de omucidere sau răni involuntare, care a făcut obiectul mai multor modificări legislative între data accidentului și data procesului, constituie o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze acțiunea introdusă de asociația solicitantă din următoarele motive: printr-o scrisoare din 15 februarie 2008, reclamanta a informat grefa pe care nu mai dorește să își mențină recursul în fața Curții. să epuizeze căile de atac interne în Franța înainte ca cererile sale să fie examinate, dacă este cazul, de către Curtea. Ea informează Curtea cu privire la decizia sa de a retrage o astfel de cerere. În lumina celor menționate anterior, Curtea concluzionează că asociația solicitantă nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

32764/05

présentée par ASSOCIATION ECHO

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 10 juin 2008 en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Rait Maruste,

Volodymyr Butkevych,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

juges,

Renée Koering-Joulin,

juge ad hoc,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 septembre 2005,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, l’Association Echo («

Entraide de la catastrophe du Mont

Sainte-Odile) est une association créée en 1992 et dont le siège se situe à Strasbourg. Elle est représentée devant la Cour par M

e

O. Charles, avocat à Saverne. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des Affaires juridiques au Ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 20 janvier 1992, un appareil de la compagnie Air Inter effectuant la liaison entre Lyon et Strasbourg s’écrasa sur le Mont Sainte-Odile, provoquant le décès de quatre-vingt-sept passagers et membres d’équipage.

1.

La procédure pénale

Une instruction judiciaire fut ouverte le soir de l’accident.

L’association requérante, dont les statuts datent du 31 janvier 1992, se constitua partie civile peu après cette date.

Au cours de l’instruction, dix expertises au total furent effectuées.

L’instruction pénale fut clôturée par une ordonnance de renvoi devant le tribunal correctionnel et de non-lieu partiel, rendue par le juge d’instruction le 8 décembre 2005.

Les débats se tinrent devant le tribunal correctionnel de Colmar du 2

mai au 29 juin 2006.

Par un jugement rendu le 7 novembre 2006, le tribunal correctionnel de Colmar renvoya les six prévenus des fins de la poursuite et, quant aux intérêts civils des demandeurs, déclara les sociétés Airbus et Air France (cette dernière venant aux droits de la société Air Inter) responsables

in

solidum

du préjudice subi par les victimes.

Par un arrêt rendu le 14 mars 2008, la cour d’appel de Colmar confirma le jugement précédent.

2.

La procédure introduite sur le fondement de l’article L. 781-1 du code de l’organisation judiciaire (devenu l’article L. 141-1 du même code)

Le 9 mars 2001, l’association requérante saisit le tribunal de grande instance de Strasbourg d’un recours fondé sur l’article L. 781-1 du code de l’organisation judiciaire (devenu l’article L. 141-1 du même code) et tendant à engager la responsabilité de l’Etat quant à la durée de l’instruction pénale.

A la demande de la requérante, l’affaire fut retirée du rôle le 21

février 2002 et à nouveau inscrite le 12 septembre 2003.

A l’audience, tenue le 12 septembre 2005, le procureur de la République indiqua n’avoir eu connaissance de cette procédure que par voie de presse et sollicita la réouverture des débats afin de pouvoir communiquer ses conclusions. Les juges accédèrent à sa demande et renvoyèrent l’affaire à deux nouvelles audiences, tenues les 25 novembre 2005 et 2 février 2006.

Par un jugement du 6 octobre 2006, le tribunal de grande instance de Strasbourg débouta la requérante de ses demandes fondées sur l’article

L.

781-1 du code l’organisation judiciaire (devenu l’article L.

141-1 du même code). Les juges estimèrent qu’aucun dysfonctionnement du service public de la justice ne pouvait être constaté quant à la durée de la procédure pénale litigieuse. La requérante interjeta appel. La procédure est actuellement pendante.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 de la Convention, l’association requérante se plaint de la durée de l’instruction pénale. L’association requérante conteste également, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, la durée de la procédure introduite devant le tribunal de grande instance de Strasbourg sur le fondement de l’article L. 781-1 du code de l’organisation judiciaire (devenu l’article L. 141-1 du même code). Elle estime que ce recours n’est pas, en l’espèce, effectif afin de contester la durée de la procédure pénale initiale.

Enfin, l’association requérante estime, sur le fondement de l’article 6 de la Convention, que l’instabilité juridique du domaine de la responsabilité pénale en matière d’homicide ou de blessures involontaires – domaine qui fit l’objet de plusieurs modifications législatives entre la date de l’accident et celle du procès – constitue une atteinte à son droit à un procès équitable.

EN DROIT

La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par l’association requérante pour les motifs suivants.

Par un courrier du 15 février 2008, la requérante a informé le greffe qu’elle ne souhaitait plus maintenir sa requête devant la Cour. Elle estime en effet devoir «

épuiser en France les voies de recours internes avant que ses demandes ne soient examinées, le cas échéant, par la Cour

». Elle informe la Cour de sa décision de «

retirer

», à ce stade, sa requête.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que l’association requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article

37

§

1

a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29

§

3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de

rayer la requête

du rôle.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président