HAMMELIN c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

25.09.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

HAMMELIN c. FRANCE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 10794/02 prezentată de Michel HAMMELIN împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 4 martie 2002, având în vedere declarația din 22 februarie 2008, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă parțial cererea de rol, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Michel Hammelin, este un cetățean francez, născut în 1948 și rezident la Paris. El este reprezentat în fața Curții de Mathonnet, avocat la Nogent-sur-Marne. Guvernul francez ( Noiembrie 1996, el a solicitat Comisiei de reformă de la Fontenay sub Bois să studieze drepturile sale de pensie pentru infirmități a căror cauză a fost un șoc violent primit la nivel lombar prin căderea unei bare metalice în timpul unei ședințe de sport la 10 mai 1995. 1997 Comisia de reformă a recunoscut, după expertiză medicală, existența a patru infirmități, dintre care a considerat că primele trei nu puteau fi legate de un anumit fapt de serviciu, din lipsă de dovezi, și că a patra nu era atribuită serviciului. printr-o decizie din 28 iulie 1997 pe baza avizului Comisiei de reformă, Ministerul Apărării a respins cererea de pensie militară de invaliditate a reclamantului. La 26 februarie 1998, acesta din urmă sesizează Tribunalul departamentului de pensii din Paris cu privire la decizia ministerială de respingere. 1999, instanța a ordonat o anchetă administrativă pe care a încredințat-o comisarului guvernului la tribunalul departamental, în scopul stabilirii circumstanțelor accidentului prin audierea martorilor acestui accident și a superiorilor superiori ai reclamantului. De asemenea, acesta desemnează un medic expert cu misiunea de a examina reclamantul, de a descrie diferitele handicapuri de care suferea, de a spune dacă acestea au fost în legătură cu accidentul care a avut loc la 10 mai 1995, să spună dacă acestea au fost și în ce măsură au fost consecințele activităților sale militare, și să evalueze rata de infirmitate care rezultă din accident, plasându-se în ziua cererii. La 3 mai 1999, expertul și-a prezentat raportul, din care rezultă că diferitele infirmități de care avea de suferit reclamantul proveneau mai întâi locul sechelelor unei hernie discală care a avut loc pentru o criză acută care a implicat nervul crud și că, în al doilea rând, alte tulburări erau în legătură directă cu intervenția neurochirurgică din 18 mai 1995 motivată de accidentul din 10 mai 1995. Potrivit raportului, rata de infirmitate care rezultă din accident putea fi estimată la 50 Prin hotărârea din 15 septembrie 1999, Tribunalul, pe baza raportului expertului și a documentelor furnizate, a infirmat decizia ministerială, a considerat că infirmitățile de care se plângea reclamantul erau imputabile serviciului și a stabilit la 50% rata de invaliditate rezultată. Prin actul din 1 februarie 2000, ministrul Apărării a interjetat apelul judecătoresc. Prin Hotărârea din 9 noiembrie La 25 ianuarie 2001, ministrul Apărării s-a ocupat de Casația în fața Comisiei Speciale de Casație a Pensiunilor Consiliului de Stat (din 17 ianuarie 2002, acest litigiu este tratat în mod direct de Consiliul de Stat). În special, ministrul a susținut că circumstanțele descrise nu permiteau să se ajungă la concluzia existenței unui fapt traumatic specific care a cauzat leziunile în cauză și că niciunul dintre autorii mărturiilor prezentate în cursul anchetei diligente efectuate de instanță nu a asistat efectiv la accidentul din 10 mai 1995. Reclamantul a solicitat confirmarea hotărârii. Ședința comisiei speciale de Casație a pensiilor a avut loc la 6 iulie 2001. Reclamantul prezintă că a fost prezent la ședința în care au fost ascultate concluziile comisarului guvernului, pe care le-ar fi solicitat în zadar înainte de audiere și indică faptul că a fost invitat să părăsească sala de judecată, în vederea deliberării, în timp ce comisarul guvernului a rămas în sală printr-o hotărâre din 5 octombrie 2001, notificată reclamantului la 12 noiembrie. 2001, Comisia Specială de Casație a anulat hotărârea din 9 noiembrie 2000 și, aducând în discuție cazul, și-a respins cererea de pensie de invaliditate. Susținând, în esență, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge că procedura a fost încălcată, pe motiv că comisarul guvernului nu ar fi efectuat ancheta administrativă pe care a efectuat-o de către instanță. El se plânge de lipsa de comunicare a concluziilor dlui comisar al guvernului în fața comisiei speciale de casare a pensiilor, în timp ce le-ar fi solicitat, susținând lipsa de imparțialitate a comisiei speciale de Casație, care nu ar fi luat în considerare argumentele, atestatele și diversele elemente pe care le-a furnizat. În cele din urmă, se plânge că a fost invitat să iasă din sala de judecată a comisiei speciale de Casație, în momentul deliberării, în timp ce comisarul guvernului a rămas acolo. ÎN DREPT, reclamantul invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui dispoziții relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) A. Grief privind prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările comisiei speciale de Casație a pensiilor Consiliului de Stat Prin scrisoarea din 22 februarie 2008, la care se atașa o declarație, guvernul a invitat Curtea să elimine cauza rolului în măsura în care se referă la acest motiv, în temeiul articolului 37 din convenție. Subsemnata, dna Edwige BELLIARD, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă domnului Michel HAMMELIN, cu titlu gratuit, suma de 500 (cinci cenți) EUR pentru cererea înregistrată la nr. 10794/02. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de reclamant în termen de trei luni de la data hotărârii de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Guvernul recunoaște că, în cazul de față, participarea comisarului guvernului la deliberările Comisiei speciale de Casație a pensiilor Consiliului de Stat încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul nu s-a pronunțat cu privire la cererea guvernului, ci a solicitat plata unui număr de sume în temeiul articolului 41 din convenție. Curtea observă de la început că părțile nu au ajuns la o înțelegere cu privire la termenii unei soluționări amiabile a cauzei. Curtea amintește că, în temeiul articolului 38 alineatul (2) din convenție, negocierile desfășurate în cadrul unor regulamente amiabile sunt confidențiale. 2 din regulament prevede, de asemenea, că nicio comunicare orală sau scrisă sau nicio ofertă sau concesie din cadrul acestor negocieri nu poate fi menționată sau invocată în procedura contencioasă. Prin urmare, Curtea va începe de la declarația făcută la 22 februarie 2008 de către guvern în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment a procedurii să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se conducă la una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din această dispoziție. art. 37 alineatul (c) permite în special Curții să elimine o cerere din rol dacă pentru orice alt motiv a cărui existență o constată Curtea, nu se mai justifică continuarea examinării cererii Cu toate acestea, art. 37 alineatul (1) in fine prevede că Curtea continuă examinarea cererii, în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. Curtea amintește că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cauză a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, circumstanțele speciale ale cauzei vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să ajungă la concluzia că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu impune ca aceasta să continue examinarea cauzei (Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75, CEDO 2004 III, Van Houten c. Țările de Jos (radiație), n 25149/03, § 33, CEDO 2005 IX, Syndicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiation), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.) (radiation), n 41484/04, 28 august 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.) (radiation), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Stark și alții (radiation), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007 Feldhaus c. Germania (dec.) (radiation), n 10583/02, 13 mai 2008 și Darque și alte 23 c. Franța (dec.) (radiation), 1 iulie 2008). Curtea constată că prezenta cauză se referă la prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările unei instanțe administrative și a avut deja ocazia de a afirma că această prezență sau participare încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Kress c. Franța [GC], n 39594/98, § 87 CEDH 2001 VI și Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 55, CEDH 2006 ...). În cazul de față, în declarația sa, guvernul recunoaște că participarea comisarului guvernului la deliberările Comisiei speciale de Casație a pensiilor Consiliului de Stat încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție și propune plata a 500 EUR reclamantului ca despăgubiri. Curtea concluzionează, având în vedere suma propusă, că nu se mai justifică continuarea examinării acestui motiv. În plus, este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să continue examinarea acestuia [art. 37 alineatul (1) în fine Alte obiecțiuni referitoare la echitatea procedurii Reclamantul se plânge de faptul că ancheta administrativă ordonată de tribunalul departamentului de pensii nu ar fi fost efectuată, din cauza lipsei de comunicare a concluziilor comisarului guvernului în fața comisiei speciale de casare a pensiilor și a imputării lipsei de imparțialitate a acesteia din urmă. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a identificat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție sau prin protocoalele sale. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului hotărăște să anuleze cererea de rol, cu condiția ca aceasta să se refere la prezența sau la participarea comisarului guvernului la deliberarea Declar inadmisibilă surplusul cererii. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Preziden Prezidențială