ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună plata despăgubirii de 9.000 RON reprezentând cauțiunea depusă de pârâtă în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brăila.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1063 alin. (2) C. proc. civ., art. 70 alin. (6) și art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Au fost, de asemenea, invocate decizia nr. 484 din 6 mai 2008 a CCR și decizia nr. 134 din 21 februarie 2006.
Prin sentința civilă nr. 55/F.Civ din 2 februarie 2017, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut în esență că, instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății este Judecătoria Târgu Jiu potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ., competența fiind determinată potrivit regulilor generale stipulate la art. 98 și art. 107 alin. (1) din același cod, sediul pârâtei aflându-se în circumscripția acestei instanțe.
Totodată, s-a reținut în concret că suma este mai mică de 200.000 RON ce reprezintă despăgubiri pentru promovarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ambele părți fiind profesioniști.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017.
Prin sentința civilă nr. 2209/2017 din 20 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, judecata cauzei a fost suspendată, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că sunt incidente prevederile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, normă specială ce se aplică cu prioritate față de norma generală, respectiv art. 1063 alin. (2) C. proc. civ. (în prezent art. 1064), care reglementează cererea pentru plata de despăgubiri, judecătorul sindic având competența de a aprecia asupra relei-credințe a creditorului în introducerea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii este reprezentat de cererea reclamantei A. S.R.L. cu privire la plata de despăgubiri în cuantum de 9.000 RON din cauțiunea depusă de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru daunele suferite de debitoare prin introducerea cu rea- credință a cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către creditor.
Temeiul acțiunii are la bază dispozițiile art. 1063 alin. (2) C. proc. civ., art. 70 alin. (6) și art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum și faptul că prin sentința nr. 169 din 4 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, în mod definitiv, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea S.C. B. S.R.L. împotriva debitoarei A. S.R.L..
Dispozițiile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic".
Totodată, cererea pentru plata despăgubirii reglementată de C. proc. civ., prin art. 1063 alin. (2) C. proc. civ. (în prezent, art. 1064), reprezintă o normă cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant.
Or, având în vedere că norma specială se aplică prioritar față de norma generală, se reține că, în raport cu dispozițiile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brăila, judecătorul sindic având competența de a se pronunța și cu privire la plata eventualelor despăgubiri pentru daunele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință, de către creditor, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, acesta cunoscând elementele legate de fondul cererii de deschidere a procedurii și al cererii privind obligarea creditorului la plata unei cauțiuni.
Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2017.