ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1723/2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, sub numărul x/200/2019, la data de 28 august 2018, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, Primăria municipiului Buzău, C., Consiliul Local Buzău, SC D. SRL - punct de lucru Buzău, E. SRL, Biroul Român de Metrologie Legală și F., s-a solicitat anularea actelor de executare în Dosarul execuțional nr. x/2018 al B..

Pentru termenul de judecată stabilit la data de 25 septembrie 2018, instanța a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a indica cu cine înțelege să se judece, respectiv de a indica intimatul din contestația la executare formulată și domiciliul/sediul social.

Contestatorul, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2018, a arătat că solicită citarea, în calitate de intimați, a RAM Buzău, Primăriei Mun. Buzău, C., Consiliului Local Buzău și societății D. SRL.

La data de 16 noiembrie 2018, contestatorul a depus o cerere prin care a solicitat și citarea a altor persoane, în calitate de intimați.

La termenul de judecată din data de 20.11.2018 instanța a constatat lipsa de procedură cu intimata D. SRL, amânând cauza în vederea citării legale a societății.

La termenul din data de 15 ianuarie 2019 instanța, ținând seama de cererea depusă la data de 16 noiembrie 2018, a dispus introducerea în cauză a intimaților indicați în cuprinsul precizărilor formulate, respectiv E. SRL, Biroul Român De Metrologie Legală, F.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2019, instanța a apreciat că, întrucât este lămurit cadrul procesual și părțile legal citate, trebuie să pună în discuție competența generală, teritorială și materială.

Contestatorul a invocat excepția necompetenței teritoriale, motivat de faptul că domiciliază în București, str. x, apt. 100.

Prin Sentința civilă nr. 1151 din 12 martie 2019, Judecătoria Buzău, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către contestator, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 714 C. proc. civ., în cererile având ca obiect contestație la executare, competența teritorială este exclusivă, respectiv cea de la domiciliul/sediul debitorului, iar părțile nu o pot înlătura.

În cauză, contrar susținerilor intimatei Regia Autonomă Municipală RAM Buzău, instanța a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., întrucât cererea are ca obiect contestație la executare și nu se circumscrie cererilor prevăzute la art. 113-115 C. proc. civ., respectiv celor pentru care este reglementată o competență teritorială alternativă, când reclamantul poate alege instanța care să soluționeze cauza.

În baza anexei H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Sector 1 București.

Prin urmare, în temeiul art. 130 alin. (2) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 714 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată de către contestator, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04 mai 2019.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin Sentința civilă nr. 3619/2019 din 30 mai 2019, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Buzău; a dispus suspendarea judecății; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a arătat că potrivit art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Buzău avea obligația de a-și stabili competența la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate, acest lucru realizându-se la termenul din 15 ianuarie 2019.

Față de această constatare, invocarea de către contestator a excepției necompetenței teritoriale exclusive la termenul din data de 26 februarie 2019 este tardivă, niciuna dintre părți sau instanța neavând posibilitatea invocării acestui incident ulterior termenului de judecată din 15 ianuarie 2019.

Astfel, eventuala necompetență teritorială de ordine publică s-a acoperit ulterior primului termen de judecată pe rolul Judecătoriei Buzău, această instanță devenind unica instanță aptă de a soluționa litigiul.

Instanța a arătat că, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, contestatorul, care a fost prezent și la cele două termene anterioare, a formulat o cerere adițională, prin care a solicitat introducerea în cauză a altor intimați, cerere care se soluționează de către instanța competentă, existând așadar obligația instanței de a-și stabili competența înainte de a verifica respectarea limitelor procesuale în care s-a realizat modificarea cererii principale de către contestator, respectiv a dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1), coroborate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. prevăd termenul pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", excepția pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, prin cererea înregistrată la data de 28 august 2018, pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. și Asociații, a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2018.

La solicitarea instanței de a preciza cadrul procesual, la termenul de judecată din 25 septembrie 2018, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimați, a RAM Buzău, Primăriei Mun. Buzău, C., Consiliului Local Buzău și societății D. SRL.

La termenul de judecată din 20 noiembrie 2018, instanța a constatat lipsa de procedură cu intimata SC D. SRL, iar la termenul din 15 ianuarie 2019, contestatorul a solicitat introducerea în cauză a intimaților E. SRL, Biroul Român de Metrologie Legală și SC F. SRL.

Contestatorul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău la termenul din 26 februarie 2019, iar prin Sentința civilă nr. 1151 din 12 martie 2019, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Față de succesiunea actelor de procedură efectuate, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 26 februarie 2019, când instanța a procedat la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale în soluționarea contestației la executare.

Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată în termenul legal, de către contestator, iar faptul că a fost soluționată ulterior primului termen de judecată nu determină nerespectarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., atât timp cât, anterior, au fost soluționate aspecte prioritare privind stabilirea cadrului procesual și îndeplinirea procedurii de citare cu intimații nou introduși, scopul textului legal invocat fiind ca problema competenței să fie tranșată cu prioritate, însă, în ipoteza în care nu există alte aspecte prioritare.

Pentru aceste considerente, întrucât domiciliul debitorului A. este în București, str. x, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații C., Biroul Român de Metrologie Legală, Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, Consiliul Local Buzău, SC F. SRL, B., SC D. SRL - punct de lucru Buzău, Primăria municipiului Buzău și E. SRL, având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - GV