ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2017

HOTĂRÂRE

18.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 678 din 28 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența soluționării cererii de chemare în judecată.

Instanța a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamanta FEDERAȚIA A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.500 RON, reprezentând chirie restantă pentru perioada aprilie 2015 - august 2015, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, potrivit art. 107 din noul C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei competență domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum domiciliul pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 4575/2017 din 20 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor conținute de art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ. ce poartă denumirea marginală "regula generală" (în materia competenței teritoriale), competența revine instanței de la domiciliul pârâtului, iar potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 din același cod, în afară de instanțele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului.

Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese că în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului este competentă atât instanța de la domiciliul pârâtului, cât și cea de la locul situării imobilului. Aceste cazuri de competență teritorială sunt relative, motiv pentru care, chiar dacă reclamantul a sesizat o altă instanță decât cele competente potrivit legii, conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., numai pârâtul poate cere declinarea la una dintre instanțele competente potrivit legii.

În cauză, deși reclamanta a sesizat o instanță necompetentă teritorial, întrucât această necompetență este de ordine privată, nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

Ca atare, Judecătoria Roman este competentă să soluționeze prezenta cauză în baza alegerii reclamantului de a sesiza o instanță necompetentă relativ și a neinvocării de către pârâtă a excepției necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Roman competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta FEDERAȚIA A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 3.500 RON, reprezentând chirie restantă pentru perioada aprilie 2015 - august 2015.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 4 din același cod, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului".

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

Necompetența teritorială de drept comun din prezenta cauză este de ordine privată, astfel că ea putea fi invocată în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârâtă.

Or, astfel cum în mod corect a reținut și Judecătoria Sectorului 5 București, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de pârâtă în termenul prevăzut de lege, instanța învestită, respectiv Judecătoria Roman, rămâne competentă să soluționeze cauza, aceasta neputând să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta FEDERAȚIA A., în favoarea Judecătoriei Roman, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.