ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1427/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 19 februarie 2015, sub dosar numărul x/2015, reclamanta S.C A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata, în temeiul Poliței de asigurare seria x nr. x din 14.08.2013, la plata sumei de 3.573.920 RON, compusă din 3.500.000 RON, reprezentând suma asigurată și 73.920 RON, reprezentând dobânzi penalizatoare de la data scadenței până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și dobânda legală penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, respectiv cheltuielile de judecată avansate în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 323/11.03.2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a Civilă, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiș, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.500.000 RON cu titlu de sumă asigurată, la plata sumei de 73.920 RON cu titlu de dobândă penalizatoare de la data scadenței și până la data introducerii cererii de chemare în judecată și la plata în continuare a dobânzii penalizatoare la suma asigurată, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a sumei asigurată și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 79.797,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 323/11.03.2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015, a declarat apel, la data de 18.08.2016, pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiș, solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, acordarea unei despăgubiri reclamantei, în limita sumei de 3.500.000 de RON, potrivit principiului proporționalității.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă, prin decizia civilă nr. 737/A din 03.10.2016 a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiș împotriva sentinței civile nr. 323/2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015; a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată intimatei S.C. A. S.R.L., în sumă de 21.600 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 737/A din 03.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiș, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 07.12.2016 la Curtea de Apel Timișoara.

La 22.03.2017 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 497 C. proc. civ. respingerea recursului ca inadmisibil, și în temeiul art. 489 C. proc. civ. să se constate nulitatea recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului, intimata-reclamantă a arătat că solicitarea privind casarea poate fi dispusă numai în condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Inadmisibilitatea recursului reiese și din solicitarea privind reținerea spre rejudecare a cauzei.

În ceea ce privește nulitatea recursului, intimata-reclamantă apreciază că recurenta-pârâtă reia susținerile formulate prin cererea de apel, fără nicio referire concretă la decizia recurată. Pe de o parte, criticile formulate reprezintă aspecte de temeinicie, care nu pot forma obiect al recursului, iar dintr-un alt punct de vedere motivele de casare reprezentate de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, fără o minimă argumentație în fapt și în drept.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacată și în rejudecare pretențiile reclamantei să fie respinse în totalitate, iar în subsidiar admiterea recursului, rejudecarea cauzei și constatarea că pretențiile reclamantei sunt justificate în parte prin aplicarea principiului proporționalității.

În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a înlăturat apărările și temeiurile invocate de pârâtă și a analizat pricina superficial.

Se invocă dispozițiile art. 43 din Condițiile de asigurare, potrivit cărora despăgubirile solicitate nu pot fi acordate în lipsa rezultatelor cercetărilor efectuate de autoritățile statului. Se susține că dosarul penal nr. x/2014 nu a fost soluționat până în prezent, iar cercetarea evenimentului nu a fost finalizată, în condițiile în care nu au fost identificați autorii faptelor.

Recurenta-pârâtă mai invocă dispozițiile art. 10 din Condițiile de asigurare, potrivit cărora societatea de asigurare nu plătește despăgubiri în situația în care riscul asigurat a fost produs cu intenție, aspect care nu a fost lămurit de cercetările la fața locului, de expertiză sau de ancheta Parchetului.

Se mai susține interpretarea greșită a dispozițiilor art. 36 alin. (3) și art. 17 alin. (1) din Condițiile contractului de asigurare, precum și a dispozițiilor art. 2204 alin. (2) C. civ. Se arată că instanța de apel dă o interpretare proprie acestor prevederi, care trebuie aplicate în întregul lor. Faptul că asiguratul nu a asigurat întreaga cantitate de marfă, nu poate constitui un avantaj în favoarea acestuia, neputând încasa prima de asigurare.

Instanța de apel trebuia să aplice sancțiunea prevăzută de art. 2204 alin. (2) C. civ. și nu să aprecieze că art. 17 din Condițiile de asigurare se referă la bunuri mijloace fixe, clădiri sau alte construcții.

În ceea ce privește valoarea reală a mărfurilor avariate, recurenta-pârâtă face trimitere la expertizele administrate în cauză, care au demonstrat că valoarea acestora este de 4.851.558 RON. Majorarea sumei asigurate putea interveni numai în condițiile art. 28 din Condițiile de asigurare.

În finalul recursului, recurenta-pârâtă realizează un calcul matematic al indemnizației datorată, redusă cu proporția de 54,7 dintre nivelul primei plătite și nivelul primei ce ar fi trebuit să fie plătită, rezultând suma de 1.586.000 RON.

În final, recurenta arată că reclamanta a încasat în totalitate sumele acordate prin hotărârile pronunțate, motiv pentru care solicită ca în ipoteza în care va fi desființat titlul executoriu, părțile să fie repuse în situația anterioară prin întoarcerea executării silite.

Având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cerința prealabilă privind timbrarea cererii de recurs, chestiune care primează înaintea oricăror alte cereri sau excepții și a reținut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat și că, recurenta-pârâtă nu s-a conformat nici dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19.672 RON, deși i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, față de cele arătate, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și cum în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu,este întemeiată, sens în care va anula recursul, ca netimbrat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei S.C. A. S.R.L. și să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. prin SUCURSALA TIMIȘ împotriva deciziei civile nr. 737/A din 03 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta pârâtă S.C. B. S.A. prin SUCURSALA TIMIȘ la plata sumei de 21.4210 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.