ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2017

Asupra recursurilor, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, secția I civilă la data de 23 noiembrie 2015, în urma declinării competenței prin sentința civilă nr. 5996 din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată, inițial, pârâții Biroul Executorului Judecătoresc C., D. și Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata daunelor morale în sumă de 1.500.000 RON către reclamantul A. și 700.000 RON către reclamanta B. și 800.000 RON către administrație, pricinuite de pârâți prin evacuarea reclamantului, în total 3.000.000 RON.

La data de 5 februarie 2016, reclamantul A. a depus la dosar o completare a cererii inițiale, în sensul că a chemat în judecată și pârâții E. Arad și Biroul Executorului Judecătoresc F., solicitând obligarea, în solidar, și a acestor pârâți, alături de ceilalți pârâți, chemați în judecată inițial, la plata daunelor morale, cu motivarea că fiecare a contribuit voit, premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 220 din 23 martie 2016, Tribunalul Arad, secția I civilă a respins acțiunea civilă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții D., Biroul Executorului Judecătoresc C., Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad, Biroul Executorului Judecătoresc F. și E. Arad.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., fiind soluționat prin decizia civilă nr. 214 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în sensul respingerii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii intimaților cu consecința obligării acestora la plata despăgubirilor morale solicitate.

În plus, s-a constatat că nu pot fi analizate criticile reclamantului referitoare la actele de executare întrucât, împotriva modului în care s-au instrumentat dosarele execuționale, reclamantul a avut la dispoziție calea procedurală prevăzută de dispozițiile art. 657 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea atacării încheierilor executorului judecătoresc cu contestație la executare.

Prin decizia nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia civilă nr. 214/13.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimații B., Biroul Executorului Judecătoresc C., D., Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad, E. Arad și Biroul Executorului Judecătoresc F., în sensul că:

În loc de "Definitivă" a fost trecut "Cu recurs în 30 zile de la comunicare" iar în considerente a fost trecut în loc de Tribunalul Timiș, Tribunalul Arad.

Totodată, a fost admisă cererea de completare a deciziei civile nr. 214/13.09.2016 a Curții de Apel Timișoara în sensul că s-a menționat: "Respinge excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale".

A fost respinsă în rest cererea reclamantului.

La data de 31 octombrie 2016, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 214 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, întemeiat pe art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

La data de 3 decembrie 2016, recurentul A. a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, întemeiat, de asemenea, pe art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

În cuprinsul recursurilor formulate, recurentul A. a contestat modalitatea în care i-au fost soluționate apelul și cererea de îndreptare a erorii materiale, fără a indica în concret criticile de nelegalitate. Recurentul A. își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile pronunțate în cauză într-un cadru care excede tiparelor fixate de lege, din memoriile de recurs neputând fi extrase critici ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că este îndreptățit la acordarea daunelor morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 1.500.000 RON, având în vedere că intimații au contribuit premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

La data de 10 martie 2017, intimata E. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în prezentul dosar există triplă identitate de părți, obiect și cauză cu cererile de chemare în judecată soluționate în dosarele nr. x/2013 și y/2015

Totodată, a invocat și excepția inadmisibilității recursului, raportat la faptul că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă ale declarării căii de atac a recursului, respectiv cele privitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru, la redactarea sa printr-un avocat și nici pe cea referitoare la efectuarea dovezii calității de reprezentant convențional al avocatului recurentului.

La data de 11 aprilie 2017, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata E. S.A., prin întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile în principiu, însă sunt anulabile din perspectiva dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 iunie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 7 iulie 2017, intimatul-pârât Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Totodată, la data de 17 iulie 2017, a formulat punct de vedere asupra raportului și recurentul-reclamant A..

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția nulității recursurilor conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea celorlalte excepții invocate de intimata-pârâtă E. Arad prin întâmpinare, respectiv excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității, astfel cum a fost intitulată de intimată, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă ale declarării recursului printr-un avocat. În consecință, Înalta Curte urmează să anuleze recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârilor atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt motivate în raport cu cerințele art. 486 și 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursurilor în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, se constată că, în cuprinsul recursurilor, recurentul a susținut, în esență, că este îndreptățit la acordarea daunelor morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 1.500.000 RON, având în vedere că intimații au contribuit premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

În realitate, modul în care a fost construită această critică nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse și analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care va fi înlăturată.

În continuare, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acestea sunt, pe de o parte, străine de obiectul litigiului, iar pe de altă parte cuprind aspecte legale general valabile, care nu fac posibilă încadrarea lor în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În cadrul recursurilor, recurentul contestă modalitatea în care i-au fost soluționate apelul și cererea de îndreptare a erorii materiale, fără a indica în concret criticile de nelegalitate. Recurentul A. își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile pronunțate în cauză într-un cadru care excede tiparelor fixate de lege, din memoriile de recurs neputând fi extrase critici ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze deciziile atacate și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, indicarea de către recurent a dispozițiilor art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., fără a arăta în concret formele de procedură încălcate de către instanța de apel prevăzute sub sancțiunea nulității, nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 13 septembrie 2016 și a deciziei civile nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunțate de către Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.