ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1576/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2016 pe rolul și Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CE și art. 194 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6348/2016 din 29 iunie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta C. S.A. prin întâmpinare, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut că între reclamanți, domiciliați în Târnăveni, județul Mureș și respectiv în județul Cluj și pârâta D. S.A., cu sediul în București, a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale nr. x din 08 martie 2010, care poartă la rubrica "canal de vânzare" și ștampila pârâtei Sucursala "Moților" Cluj-Napoca a C. S.A.

De asemenea, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că cererea dedusă judecății este fondată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Astfel, având în vedere că reclamanții au promovat acțiunea dedusă judecății, în calitate de consumatori, în scopul constatării caracterului abuziv al unor clauze înserate în contractul încheiat cu pârâta profesionist, prima instanță a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora reclamanții pot opta în materia competenței teritoriale în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligației, în cazul cererilor având ca obiect executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Pe cale de consecință, a notat că autorii demersului judiciar aveau drept de opțiune exclusiv între instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâta și cea de la domiciliul reclamanților consumatori, între care nu se află Judecătoria Cluj-Napoca.

În considerarea acestor argumente a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost înregistrată la 16 septembrie 2016 sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 21500/2016 din 29 noiembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată de reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența regulilor de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 109 și art. 113 pct. 3 și 8 C. proc. civ.. Raportând textele legale evocate la situația de fapt în speță, respectiv la împrejurarea că locul încheierii contractului în care sunt înserate clauzele pretins a fi abuzive, cât și locul executării obligațiilor reclamanților prevăzute de aceleași clauze sunt în Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că în cauză, competența teritorială aparține instanței inițial sesizate.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București, secția Civilă a constatat intervenit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din același Cod, a suspendat judecata și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, prin cererea introductivă, au învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate într-un contract de credit și în restituirea sumelor încasate nedatorat, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

Prin întâmpinarea depusă în fața instanței inițial învestite, pârâta C. S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială se află sediul său.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, norma evocată se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din același Cod, în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Cum în speță unul dintre reclamanții având calitatea de consumator în raport cu pârâta profesionist, are domiciliu în județul Cluj, față de natura și obiectul acțiunii, competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.

Competența teritorială în soluționarea cauzei aparține instanței inițial sesizate, din perspectiva regulilor de competență alternativă prevăzute de art. 109 și art. 113 pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ. și din perspectiva faptului că locul încheierii contractului și locul executării obligațiilor contractuale este în Cluj-Napoca, actul fiind semnat și de sucursala pârâtei din această localitate.

Totodată, instanța supremă reține că prin înregistrarea acțiunii pe rolul acestei instanțe, reclamanții și-au exprimat opțiunea, conform art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța nemaiputându-și declina competența, având în vedere că odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, devenind competentă absolut să soluționeze cauza.

Astfel, în condițiile în care domiciliul unuia dintre reclamanții consumatori indicat în contractul de credit și în acțiunea introductivă se află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Cluj-Napoca, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. art. 113 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 116 din același Cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.