ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 la Tribunalul Vrancea, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Lecce, Italia pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la despăgubiri de 882.375 RON, reprezentând valoarea înființării plantației de vie cu butașii cumpărați de la pârâtă și contravaloarea recoltei pentru 20 de ani.

Prin sentința civilă nr. 47/2015 din 13 mai 2015, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de pârâtă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâta la plata sumei de 128.887,47 RON despăgubiri și la 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței de mai sus au formulat apel ambele părți, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 162/A din 19 octombrie 2015, respingând apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 octombrie 2015 a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 23 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 162/A din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acetuia sau, după caz, de aceea a părți din obiectul dedus judecății, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri de 882.375 RON, reprezentând valoarea înființării plantației de vie cu butașii cumpărați de la pârâtă și contravaloarea recoltei pentru 20 de ani.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 21 august 2013, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., va obliga recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.