ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1785/2017

HOTĂRÂRE

24.11.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1785/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față;

Prin sentința nr. 50/F din 8 februarie 2017, Tribunalul Satu-Mare în baza art. 406 C. proc. civ. a luat act de cererea de renunțarea la judecată formulată de reclamantul A. Satu Mare, lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâții C. cu domiciliul ales la Cabinet Av. D. și E., în cauza având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că unul dintre principiile ce guvernează procesul civil român este cel al disponibilității părții reglementat de art. 9 C. proc. civ., iar expresie a acestui principiu este dispoziția prevăzută în art. 406 C. proc. civ. care reglementează condițiile în care poate fi exercitată manifestarea de voință a reclamantului în sensul de a renunța la judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-pârâta C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate ca nefondată, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Prin încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2017, instanța în temeiul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și a art. 152 C. proc. civ. a dispus recalificarea căii de atac, din recurs în apel, constatând că dosarul de insolvență a fost înregistrat la prima instanță la data de 28 noiembrie 2014, astfel că prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile noului C. proc. civ. și a Legii nr. 85/2014, prevederi legale potrivit cărora calea de atac ce se poate declara împotriva hotărârii judecătorului sindic este apelul.

Totodată, având în vedere că potrivit fișei aflată la dosar, a rezultat că instanța de apel a mai fost sesizată cu soluționarea unui apel în dosarul de insolvență, apel care a fost repartizat aleatoriu completului de apel, A 2 Lp, a dispus în temeiul prevederilor art. 143 alin. (2) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor de Judecată (ROI) transpunerea prezentului dosar la completul de apel - A2 LP și a fixat termen de judecată la acest complet pentru data de 31 octombrie 2017.

Prin notele de ședință depuse la dosar de apelantă pentru termenul de judecată din data de 31 octombrie 2017, aceasta a solicitat ca, în urma reanalizării motivelor de recurs și a pieselor dosarului, să se dispună recalificarea căii de atac din apel în recurs și trimiterea cauzei spre soluționare completului de recurs inițial investit.

Prin încheierea de la data de 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a recalificat calea de atac declarată de apelanta-pârâtă C. în contradictoriu cu intimatul A. - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. și cu intimatul-pârât E. împotriva sentinței nr. 50/F din 8 februarie 2017, pronunțată de către Tribunalul Satu-Mare, din apel în recurs.

A trimis dosarul, în vederea soluționării recursului, la completul de recurs inițial învestit R2 LP din cadrul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.

A constatat că există conflict de competență.

A suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului de competență.

În pronunțarea acestei soluții instanța a apreciat că, în ceea ce privește calificarea căii de atac sunt incidente, în raport de soluția pronunțată prin hotărârea atacată, dispozițiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., în condițiile în care prevederile art. 342 din Legea nr. 85/2014, care trimit la dispozițiile C. proc. civ. în completarea legii insolvenței, nu contravin acestei legi speciale.

Înalta Curte constată inexistența conflictului negativ de competență pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului IV Titlul III din C. proc. civ. se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași, instanțe care se pronunță prin încheiere.

Deși Înalta Curte a fost învestită în considerarea art. 133 pct. 2 raportat la art. 136 alin. (4) C. proc. civ., particularitățile speței deduse judecății relevă inexistența elementelor care să situeze cauza în aria de reglementare configurată de art. 136 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Competența procesuală a secțiilor specializate ale unei instanțe se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor, aspect asupra căruia Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia în interesul legii nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017.

Problema supusă analizei a fost aceea de a stabili dacă sentința atacată este supusă căii de atac reglementate de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sau celei reglementată în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., astfel că în cauză nu se identifică o specializare diferită a celor două complete. Neexistând condiția specializării diferite a celor două impusă de art. 136 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate vorbi de existența unui conflict negativ de competență.

În considerarea celor ce preced, în respectarea art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va restitui dosarul completului A2 Lp din cadrul secției a II-a Civile de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.