ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1405/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. și S.C. F. S.R.L. Satu Mare, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata în solidar de daune morale, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 200.000 euro, obligarea pârâților, pe cheltuială proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în cauză în ziarul G. și să le difuzeze pe postul de televiziune F., timp de 3 zile consecutive și obligarea pârâților să radieze din arhiva online a ziarului G. articolul "Pe acest om nu-l satură nici Dumnezeu", publicat în ziarul G. din data de 26.08.2013.

Prin sentința civilă nr. 243/D/16.11.2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Satu Mare, s-a luat act de renunțarea la judecată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., S.C. F., păstrându-se investirea instanței față de pârâtul H..

Prin sentința civilă nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2015, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul H., și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri morale. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, atât reclamantul A., cât și pârâtul H. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă s-a respins ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul pârât H., în contradictoriu cu intimatul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

S-a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul H., și a fost obligat apelantul A. la 50 RON cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantului H..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la curtea de apel spre o nouă judecare a apelului declarat de reclamant.

În motivarea recursului, susține, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât din probele administrate în cauză rezultă în mod concludent că afirmațiile denigratoare deduse judecății aparțin pârâtului H.. Arată că pârâtul și-a asumat toate afirmațiile prejudiciabile prin întâmpinarea depusă la prima instanță, contestându-le abia prin apelul formulat în cauză.

De asemenea, cuvintele și expresiile imputate pârâtului au fost redate cu ghilimele în conținutul articolului dedus judecății, ceea ce semnifică că aparțin în totalitate pârâtului,fapt reținut în mod corect în probațiune de către prima instanță. Arată că în interogatoriul luat apelantului-pârât acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu un ziarist de la ziarul care a publicat articolul dedus judecății, în cursul anului 2013 și că i-a furnizat acestuia anumite informații cu privirea la reclamant, fapt reținut, de asemenea, în mod corect în probațiune de către prima instanță. Articolul cu afirmațiile denigratoare deduse judecății conțin și fotografia apelantului-pârât H..

Mai arată și faptul că a depus diligențe în vederea identificării autorului articolului dedus judecății, prin adresarea unei cereri în acest sens redacției ziarului G., dar nu a primit răspuns la această cerere, astfel că nu i se poate reține vreo culpă a în acest sens. Mai mult, la interogatoriul pârâtului, i-a solicitat acestuia, prin prima întrebare adresată, să prezinte identitatea ziaristului cu care s-a întâlnit și căruia i-a furnizat informația referitoare la persoana reclamantului, dar a refuzat să facă acest lucru.

Intimatul - pârât H. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat.

Recurentul - reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța a respins ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul-pârât H. împotriva sentinței civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins în totalitate acțiunea promovată de reclamantul A..

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ. în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, valoarea obiectului dedus judecății o reprezintă suma de 200.000 euro (902.000 RON, la cursul valutar actual), cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat dreptului la demnitate, onoare și reputație și dreptului la propria imagine prin afirmațiile denigratoare făcute în articolul publicat de ziarul G. din Satu Mare în data de 26.08.2013.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că, în speță, este vorba de o acțiune patrimonială,valoarea despăgubirilor solicitate fiind de 902.000 RON, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege în forma în vigoare la data introducerii acțiunii pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.