ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3391/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3391/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 391 din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 197/122/2013

al Tribunalului Giurgiu

s-au

dispus următoarele:

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., fără antecedente

penale, la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 306 C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și

8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată A.C.D.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată G.A.I.V.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată G.A.M.G.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 06 octombrie

2012 la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării

pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la

art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 din Noul C. civ., au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile civile A.R. și A.C.D., în nume propriu și în numele minorilor

G.A.M.G. și G.A.I.V.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile A.R. suma de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune

materiale și echivalentul în RON al sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri

civile pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile A.C.D. suma de 10.000 RON cu titlul de despăgubiri civile pentru daune

materiale și suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile G.A.M.G., reprezentat de mama sa, A.C.D., echivalentul în RON al sumei

de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile G.A.I.V., reprezentată de mama sa, A.C.D., echivalentul în RON al

sumei de 20.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cheltuieli

judiciare, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu (av. T.I.) până la prezentarea apărătorului ales.

În baza art. 38 C. proc. pen., s-a disjuns

judecarea cauzei cu privire la inculpații I.C. fostă A.C., I.M. și R.D. fost A.

și s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru care s-a fixat termen de judecată

la 12 iunie 2013.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, prin rechizitoriul nr. 453/P/2012 din 31 ianuarie 2013 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Giurgiu, înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu sub

nr. 197/122/2013 din 31 ianuarie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații A.M.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, violare de domiciliu

în forma agravantă, rele tratamente aplicate minorului și loviri sau alte violențe

(3 fapte), prev. de art. 183 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 306 C.

pen. și art. 180 alin. (1) și alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.; I.C. fosta A., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu

în forma agravantă, tâlhărie în forma agravantă și lovire sau alte violențe, prev.

de art. 192 alin. (2) C. pen. , art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și

art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în forma agravantă și lovire sau

alte violențe (2 fapte), prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., toate cu art. 33 lit. a) C. pen. și R.D. fost A., pentru

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu forma agravantă și lovire sau

alte violențe, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței

s-a reținut că, la data de 06 octombrie 2012, organele de urmărire penală au fost

sesizate prin serviciul național de urgență 112 de către numita A.C.D. cu privire

la faptul că în locuința sa din comuna D., sat P., a pătruns prin violență și fără

drept numitul A.M., împreună cu mai multe persoane, printre care și sora acestuia.

În urma actelor de violență exercitate

de inculpatul A.M. a rezultat decesul numitului A.G., tatăl părții vătămate A.C.D.

Înainte de începerea cercetării judecătorești,

la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, inculpatul A.M. a declarat că recunoaște

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost descrise

prin rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit și dorește să beneficieze

de prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor

de pedeapsă cu o treime.

Analizând probele administrate în cauză,

cu privire la inculpatul A.M., instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpatul anterior menționat s-a aflat

într-o relație de concubinaj cu partea vătămată A.C.D., aceștia având un copil împreună,

respectiv minora A.Ș.G., în vârstă de patru luni.

În urma violențelor conjugale, numita A.C.D.

nu a mai dorit să locuiască cu inculpatul, iar la data de 06 octombrie 2012, aceasta

se afla la domiciliul tatălui său A.G., din sat P., comuna D., împreună cu copilul

minor A.Ș.G. În imobilul din satul P., la data săvârșirii faptelor, locuiau A.C.D.,

împreună cu copiii minori G.A.I., G.A.M.G., A.Ș.G., părinții săi A.G. și A.R., precum

și minora T.V.A.

Aflând că numita A.C.D. nu se mai întoarce

la domiciliu, inculpatul A.M. a decis să ia copilul de la aceasta.

La data de 06 octombrie 2012, în jurul

orei 11:30, martorul B.M.L. a fost contactat telefonic de către inculpatul I.M.,

care l-a rugat să vină cu autoturismul său pentru a merge în comuna D., sat P.,

deoarece inculpatul A.M. dorește să își ia copilul.

În jurul orei 12:30, martorul B.M.L. s-a

deplasat cu autoturismul personal marca D.C. la stâna de oi de pe șos. B. din municipiul

Giurgiu, de unde i-a luat pe I.M., I.C. și A.M. Cei patru au plecat spre satul P.,

iar la intersecția cu str. P.G. l-au luat și pe inculpatul R.D.

Când au ajuns în dreptul imobilului unde

locuia numitul A.G., inculpatul A.M. i-a cerut martorului B.M.L. să oprească autoturismul.

În jurul orei 13:00, după ce a ajuns la

domiciliul numitului A.G., inculpatul A.M. a pătruns prin efracție (escaladarea

gardului) în curtea celui dintâi. După ce a pătruns în curte, a descuiat poarta.

Inculpatul A.M. a pătruns în imobil unde l-a întâlnit pe numitul A.G., tatăl concubinei

sale. Acesta i-a cerut să plece, dar a fost lovit cu un pumn în zona feței de către

numitul A.M.

A.G. a ripostat lovindu-l, la rândul său,

pe A.M., care l-a prins cu mâinile de gât, sugrumându-l până ce A.G. a căzut pe

pat. Inculpatul A.M., în timpul agresiunii îndreptate împotriva numitului A.G.,

i-a aplicat o lovitură cu palma peste față și părții vătămate, minora G.A.I.V. și

a trântit-o la podea.

Inculpatul A.M. a ieșit din cameră a urmărit-o

pe concubina sa, numita A.C.D., care se refugiase într-o altă camera a imobilului,

încuind ușa. Inculpatul A.M. a spart geamurile de la ușă și a scos ușa din balamale,

intrând în cameră, a agresat-o pe A.C.D.

În acest moment, fiul părții vătămate,

în vârstă de 12 ani, G.A.M.G., a încercat să îl oprească pe inculpatul A.M., dar

acesta i-a aplicat un pumn în zona feței și o lovitură de picior în spate (cauzându-i

leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale).

Între timp, numitul A.G. și-a revenit și,

venind în camera unde se afla fiica sa, a încercat să o apere, dar a fost prins

de gât și sugrumat de către A.M., moment în care a căzut la pământ și s-a lovit

cu capul de un aparat de sudură, pierzându-și cunoștința. Numitul A.G. a rămas inconștient,

urmare a aspirării conținutului gastric a decedat prin asfixie mecanică.

În timp ce numitul A.G. se afla inconștient

și în agonie, numitul A.M. a reușit să o ia cu forța pe fiica sa de trei luni A.Ș.G.

Acesta a smuls copilul din brațele concubinei sale, trăgându-l de o mână. Numitul

A.G. a decedat în timpul conflictului.

După ce și-a luat copilul, inculpatul A.M.

și toți ceilalți inculpați și au fugit la mașină și au plecat.

În cauză s-a dispus efectuarea autopsiei

cadavrului numitului A.G. pentru a se stabili cauza decesului.

Conform raportului medico-legal de necropsie

din 08 octombrie 2012, s-a reținut că „moartea numitului A.G., de 60 de ani, a survenit

la data de 06 octombrie 2012 și a fost violentă; ea s-a datorat asfixiei mecanice

cu aspirat gastric pe fondul pierderii stării de conștientă consecutiv unui traumatism

cranio-cerebral obiectivat prin mărci traumatice temporo-parietal stâng, minimă

hemoragie meningee și edem cerebral posttraumatic. Leziunile traumatice constatate

la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corp / plan dur și zgâriere

și au legătură de cauzalitate directă necondițională cu decesul."

Împotriva hotărârii, a declarat apel inculpatul,

solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de atitudinea sa sinceră.

Prin decizia penală nr. 188 A din 20 iunie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva sentinței

penale nr. 391 din 22 mai 2013 a Tribunalului Giurgiu. A fost desființată, în parte,

sentința penală atacată și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului A.M. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea

lor.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., fără antecedente

penale, la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 306 C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fot condamnat același inculpat la 2 ani și

8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată A.C.D.).

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată G.A.I.V.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri (parte vătămată G.A.M.G.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 06 octombrie

2012 la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării

pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.M.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile

sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus că onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat,

în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt

și de drept, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul este fondat.

A fost avut în vedere că instanța de fond

a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în

mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului în raport de acuzația

care i se aduce prin actul de inculpare.

Cât privește individualizarea judiciară

a pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a evaluat și valorificat suficient

în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului

(modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatului de desconsiderare a

normelor morale și, implicit, datele sale personale, situația familială), aplicând

în speță sancțiuni legale și temeinice în raport cu criteriile legale pentru săvârșirea

infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., violare

de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., rele tratamente aplicate minorului,

prev. de art. 306 C. pen. și loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen.

S-a reținut că este adevărat că în fața

instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, dar s-a apreciat că această

împrejurare nu are caracter de excelență, ci se încadrează în standardele normalității.

Mai mult, s-a considerat că nu poate căpăta semnificație în aplicarea tratamentului

sancționator, câtă vreme această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul

celorlalte circumstanțe reale ale faptei și personale ale inculpatului.

Cu toate acestea, s-a constatat că hotărârea

instanței de fond este criticabilă, câtă vreme pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. asupra părții

vătămate A.C.D., de 8 luni închisoare, nu se încadrează între limitele legale, respectiv

între o lună și 3 luni închisoare.

Împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M.,

calea de atac fiind fundamentată pe cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Criticile

expuse în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut

de lege și susținute cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței,

au vizat împrejurarea că nu s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, în

raport de circumstanțele personale ale recurentului inculpat.

Examinând recursul declarat prin raportare

la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele

care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

de art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

)

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la

data de 20 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013)

a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.

II

din lege - referitoare la aplicarea, în

continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării

-vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia,

în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză

care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă

limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a

suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă,

în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma

cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest

sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului

judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat

și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt

supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute

de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub

aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, față de împrejurarea că nu

s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen., de natură a conduce la reducerea pedepsei, situație exclusă din

sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului,

potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele anterior expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la

6 octombrie 2012 la 4 noiembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 188 A din 20 iunie 2013 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 6 octombrie 2012 la 4 noiembrie

2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 noiembrie 2013.