ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2012

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 324 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 3777/109/2009, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații C.E., T.G.D. și B.I., după cum urmează: I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei C.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen.

pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen. II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.

la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului T.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen.

au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul T.G.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost respinsă acțiunea penală exercitată în procesul penal. S-a dispus anularea filei cec și a contractului din 3 aprilie 2006, ca înscrisuri falsificate. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: SC U.C. SRL Pitești avea ca principal obiect de activitate confecționarea de tâmplărie PVC și aluminiu.

Respectiva societate își desfășura activitatea de producție în atelierul de fabricație situat în aproprierea autostrăzii A1. Începând cu luna decembrie 2008, societatea comercială a înregistrat o scădere a volumului de activitate, fapt ce a determinat imposibilitatea de plată a salariilor către angajați. Din luna ianuarie 2009, SC U.C. SRL a încetat activitatea de producție, iar marea majoritate a salariaților au părăsit firma. În acest context, având în vedere obligațiile de plată scadente ale societății și lipsa fondurilor bănești necesare acoperirii respectivelor debite, inculpata C.E. împreună cu coinculpații B.I. și T.G.D. au conceput un plan de fraudare a SC G.F.C. 2003 SRL Pitești (actualmente SC T.C.C.I.

Argeș SRL), societate cu care desfășurase anterior relații comerciale. După luarea rezoluției infracționale, inculpata C.E. a procedat la falsificarea unei file cec aparținând SC G.F.C. 2003 SRL Pitești, pe care o primise în alb de la societate, ca garanție pentru executarea unei obligații de plată, în anul 2005. Inculpata a completat respectiva filă cec cu suma de 3.177.700 RON. De asemenea, inculpata a completat și un borderou de plată, prin care a avansat respectivul instrument de plată către M.B. - Sucursala Pitești, la data de 30 martie 2009. Fila cec cu borderoul completat și semnat de inculpată au fost depuse la bancă, directorul unității bancare solicitându-i inculpatei și depunerea unui act doveditor al relației comerciale cu emitentul filei cec.

În aceste condiții, profitând de faptul că deținea un exemplar al contractului din 3 aprilie 2006 încheiat anterior între SC U.C. SRL Pitești și SC G.F.C. 2003 SRL Pitești, inculpata C.E. a plăsmuit, folosindu-se de conținutul acestui contract și cu ajutorul mijloacelor electronice, un nou contract, căruia i-a atribuit nr. aaa din 1 august 2008. Inculpata a imprimat cele 4 pagini ale vechiului contract, le-a completat olograf cu data și numele partenerului contractual, respectiv SC G.F.C. 2003 SRL. Contractul astfel plăsmuit nu era semnat și ștampilat pe fiecare pagină, iar pentru a obține semnătura și ștampila reprezentantului SC G.F.C. 2003 SRL, a desprins ultima pagină a vechiului contract, pe care a atașat-o ca ultimă pagină a contractului falsificat.

Inculpata nu a observat însă diferențele privind dimensiunile scrisului și ale marginilor nescrise ale filei din contractul original și atașată contractului falsificat. La percheziția informatică efectuată în cauză, în calculatorul folosit de inculpată, a fost identificat un fișier creat la data de 24 martie 2009, orele 10:32:36, denumit "contract g.f.doc" care reprezenta de fapt primele 4 pagini ale unui contract standard, identic ca formă cu cel incriminat. Ca atare, s-a constatat că înscrisul reprezentând contractul nr. aaa din 01 august 2008 fusese întocmit în fals la 24 martie 2009. O copie a contractului original, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, a fost găsită de organele de politie între documentele depuse de inculpată la B. - sucursala Pitești.

Respectivul contract nu a putut fi prezentat în original de către inculpată, aceasta neoferind nicio explicație pentru lipsa actului din arhivă. Prin constatarea tehnico-științifică întocmită în faza de urmărire penală, s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător și distribuitor, cât și impresiunile ștampilei de la rubricile corespunzătoare din contractul nr. aaa din 01 august 2008 constituie o reproducere a celor din contractul nr. bbb din 3 aprilie 2006, fiind realizate prin folosirea unui copiator xerografic. În cauză a fost audiată martora O.C., avocata societății al cărei administrator era și inculpata C.E., aceasta arătând că între cele 2 societăți comerciale nu au existat raporturi contractuale în perioada anilor 2008 - 2009, neexistând astfel nici obligații financiare reciproce.

Deși introdusă la bancă fila cec falsificată, aceasta nu a fost onorată la plată, ca urmare a intervenției martorului Ș.M.C., acționar al grupului de firme din care făcea parte și SC G.F.C. 2003 SRL, și a martorului L.Ș., administratorul SC G.F.C. 2003 SRL, care au cerut efectuarea de verificări, cunoscând că respectiva societate nu avea nicio datorie față de SC U.C. SRL Pitești. Pentru a ascunde activitatea infracțională, inculpata C.E. și ceilalți 2 coinculpați au hotărât încheierea unei cesiuni fictive de părți sociale, parte din părțile sociale ale SC U.C. SRL Pitești fiind cesionate inculpatului T.G.D., ceilalți 2 inculpați încercând să acrediteze ideea că inculpatul T.G.D. se ocupa de conducerea firmei, ei doar ajutându-l în această activitate.

În realitate, treburile societății erau conduse de inculpatul B.I. care s-a prezentat în tot acest interval de timp sub numele de C.l. Cesiunea părților sociale ale SC U.C. SRL Pitești către inculpatul T.G.D. s-a făcut de inculpată și fostul ei soț, F.A., cu titlu gratuit, deși activele societății aveau o valoare ridicată. Ca urmare, s-a considerat că cesiunea de părți sociale s-a făcut în scopul ascunderii activității infracționale, aceeași motivație stând și Ia baza schimbării denumirii și sediului societății. După cesionarea părților sociale, inculpatul B.I. i-a cerut martorului L.Ș. să efectueze plata filei cec falsificate, sub amenințarea implicită a săvârșirii unor acte de violență. De asemenea, la data de 14 aprilie 2009, inculpații B.I.

și T.G.D. au solicitat executarea silită a instrumentului de plată falsificat. În acest scop, inculpații s-au deplasat la sediul BEJ B.E.A. unde inculpatul T.G.D. a semnat și ștampilat cererea de executare silită, ca reprezentat al SC U.C. SRL Pitești, iar inculpatul B.I. i-a cerut executorului judecătoresc îndeplinirea cu celeritate a formelor de executare, achitând și avansul din cheltuielile de executare. Fila cec falsificată nu a fost onorată la plată și nici executarea silită nu a fost finalizată, ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală. Inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunilor și au contestat faptul de a se fi constituit într-o grupare infracțională, susținând că niciuna dintre acțiunile întreprinse nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, au solicitat înlăturarea din examinare a declarației martorei O.C., invocând impedimentul legal la audiere decurgând din calitatea acesteia de avocat al SC U.C. SRL Pitești. Instanța a constat însă că nu este îndeplinită prevederea de la art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat întrucât la momentul când s-a realizat audierea martorei O.C. nu exista un contract de asistență juridică în derulare, având în vedere neîndeplinirea obligației de plată a serviciilor avocațiale de către societatea în cauză. Ca urmare, s-a considerat că respectivul contract de asistență juridică fusese implicit reziliat. De asemenea, s-a arătat că din modul cum au acționat cei trei inculpați rezulta existența înțelegerii infracționale stabilită în vederea fraudării părții vătămate SC G.F.C.

2003 SRL, toate acțiunile ulterioare, și anume: plăsmuirea contractului nr. aaa/2008, completarea în fals a filei cec, introducerea acesteia la plată și în final punerea ei în executare silită, demonstrând cooperarea inculpaților pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului urmărit prin asociere. Nu a fost primită nici apărarea inculpatului B.I. în sensul că ei doar l-a ajutat prietenește pe inculpatul T.G.D. în demersurile efectuate în vederea obținerii sumei de bani prin intermediul executorului judecătoresc, reținându-se că, dacă tatăl inculpatului B.I. era într-adevăr grav bolnav în respectiva perioadă de timp, numai prefigurarea încasării unui câștig necuvenit justificase plecarea inculpatului din locuință, într-o altă localitate.

Tot astfel, a fost înlăturată și susținerea inculpatei C.E. care a negat falsificarea contractului de distribuție, cu motivarea că existența falsului era confirmată de diferențele existente cu privire la dimensiunile scrisului și ale marginilor nescrise ale filelor contractului. În fine, a fost respinsă și cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în una dintre infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934. S-a arătat de către instanță că infracțiunile prevăzute de legea specială presupun existența unui cec eliberat pentru stingerea unei datorii a emitentului, or, în speță, cec-ul fusese emis în fals pentru o datorie care în realitate nu exista.

În consecință, reținând vinovăția inculpaților, prima instanță a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu executare în regim de detenție. Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că, deși îndreptățită la recuperarea prejudiciului invocat, în condițiile art. 998 și urm. C. civ., partea vătămată SC G.F.C. 2003 SRL nu a tăcut dovada întinderii prejudiciului cauzat prin infracțiune. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, inculpații C.E., T.G.D. și B.I. și partea civilă SC T.C.C.I.

Argeș SRL (fostă SC G.F.C. 2003 SRL). Prin apelul procurorului a fost criticată greșita stabilire în conținut a pedepsei accesorii și complementare aplicate inculpaților din cauză și prin interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. Prin apelul părții civile s-a criticat greșita soluționare a acțiunii civile, arătându-se că introducerea la plată a filei cec falsificate a cauzat prejudicii importante societății în cauză, acesta având conturile blocate, ceea ce a determinat înregistrarea de penalități de întârziere la plată, pierderea unor facilități și beneficii din partea băncii, cât și alte oportunități privind perfectarea de noi contracte comerciale.

La rândul lor, inculpații au formulat mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: 1. nelegala sesizare a instanței ca urmare a nerespectării dreptului la apărare pe parcursul urmăririi penale, deși era obligatorie asistența juridică a inculpaților; 2. nelegalitatatea mijloacelor de probă administrate în cauză, cu referire la audierea martorei O.G. în privința căreia exista impedimentul legal prevăzut de art. 46 din Legea nr. 51/1995 decurgând din calitatea de avocat al societății administrate de inculpați; 3. insuficiența probelor în acuzare pentru toate faptele reținute în sarcina inculpaților; 4. respingerea nemotivată a unora dintre probele propuse în apărare.

Prin Decizia penală nr. 130/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză și desființată în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita stabilire în conținut a pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților C.E., T.G.D. și B.I., greșita aplicare a dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. și greșita soluționare a acțiunii civile exercitată în proces de partea civilă SC T.C.C.I. Argeș SRL. În rejudecare, a fost înlăturată interdicția de la art. 64 lit. a) teza I C. pen. prevăzută în conținutul pedepselor aplicate inculpaților din cauză. A fost înlăturată dispoziția de anulare a contractului nr. bbb din 3 aprilie 2006 și s-a dispus desființarea contractului nr. aaa din 1 august 2008. A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC T.C.C.I.

Argeș SRL (fostă SC G.F.C. 2003 SRL) și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele cu relevanță în stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză. De asemenea, s-a constat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați. În considerentele deciziei din apel au fost arătate motivele pentru care nu au fost primite cererile de achitare formulate în cauză de către inculpați și motivele pentru care au fost înlăturate susținerile invocate în apărare și menținută sub aceste aspecte hotărârea primei instanțe.

În esență, instanța de apel a reținut că probele științifice administrate în cauză, cu referire la expertizele tehnice întocmite în cursul urmării penale, demonstrează că înscrisul folosit ca document justificativ pentru emiterea și deținerea filei cec aparținând societății parte vătămată constituie un act falsificat de inculpată prin reproducerea conținutului unui contract anterior - contractul de distribuție nr. bbb/2006 încheiat între SC U.C. SRL Pitești și SC G.F.C. 2003 SRL la care fusese, mai apoi, atașată ultima filă din vechiul contract, pentru a se obține astfel semnătura și ștampila debitoarei din contract.

Deși în cursul judecății în apel a fost prezentat exemplarul original al contractului falsificat, instanța de prim control judiciar nu a găsit necesară efectuarea unei expertize criminalistice în cauză, apreciindu-se că administrarea unei asemenea probe nu modifica starea de fapt și vinovăția inculpaților, având în vedere celelalte probatorii din proces. În schimb, instanța de apel a constatat întemeiată critica privind greșita stabilire în conținut a pedepselor accesorii și complementare pentru inculpați, considerându-se că interzicerea dreptului de a alege era inadecvată scopului urmărit prin aplicarea sancțiunii penale, având în vedere natura preponderent economică a infracțiunilor săvârșite și împrejurările comiterii faptelor.

S-a mai constatat și că dispozițiile art. 348 C. proc. pen. privitoare la anularea înscrisurilor falsificate fuseseră greșit aplicate în cauză cu referire la contractul nr. bbb din 3 aprilie 2006 când, în realitate, falsul se săvârșise în legătură cu contractul nr. aaa din 1 august 2008. Ca urmare, și sub acest aspect a fost reformată hotărârea primei instanțe. De asemenea s-a constatat că la judecata în apel partea vătămată a făcut dovada prejudiciului nepatrimonial încercat prin fapta ilicită a inculpaților, rezultând din probele administrate că, subsecvent introducerii la plată a filei cec falsificate, mai mulți furnizori au întrerupt livrarea de produse către partea vătămată și au reziliat contractele de colaborare încheiate, societatea parte vătămată înregistrând astfel pagube materiale cât și un prejudiciu de imagine.

În consecință, instanța de apel a apreciat că societatea parte vătămată este îndreptățită la repararea prejudiciului moral, obligând inculpații în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata unei despăgubiri în valoare de 20.000 euro, în echivalent RON la data plății efective. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.E., T.G.D. și B.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, 9, 12, 17 2 și 18 C. proc. pen., susținute în esență cu aceleași argumente prezentate și la judecata în apel. Motivarea scrisă a recursului corespunde însă numai cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 17 2 și 18 C. proc. pen., critici care pot fi rezumate astfel: Reiterându-se argumentația din apel, apărarea a susținut că martora O.C., persoană care acordase asistență juridică societății administrate de inculpata C.E.

încă din anul 2003, cât și inculpatei înseși, nu putea fi ascultată ca martor cu privire la fapte și împrejurări despre care luase cunoștință în calitatea sa de apărător, fără să existe dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea clienților interesați în cauză. Ca urmare, având în vedere interdicția prevăzută de art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, s-a arătat că era îndeplinită ipoteza de la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și, ca atare, se impunea înlăturarea din examinare a respectivei declarații, ca probă ilegal obținută în proces.

De asemenea, cu aceeași argumentație prezentată și în fața instanței de apel, apărarea a solicitat să se constate că probele administrate în cauză nu confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, neexistând pe de o parte, dovezi din care să reiasă presupusa asociere infracțională în scopul fraudării părții vătămate, iar, pe de altă parte, probe certe care să ateste falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008 de către inculpată și a filei cec folosite pentru recuperarea creanței deținute împotriva părții vătămate.

În esență, s-a arătat că acuzarea nu a prezentat nicio dovadă pretinsa asociere infracțională și că instanțele anterioare ar fi preluat fără cenzură susținerile din rechizitoriu, considerând în mod eronat că acțiunile ulterioare ale inculpaților demonstrează asocierea acestora în constituirea grupării infracționale, concluzie ce se cerea însă să fie susținută de anumite probatorii, spre exemplu interceptarea unor convorbiri telefonice care să confirme relaționarea dintre membrii grupului infracțional, rolul acestora în grupare și, mai ales, scopul în vederea căruia se asociaseră.

În ceea a ce privește falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008, apărarea a invocat în special lipsa de concludentă a raportului de constatare tehnico-științifică efectuată în cursul urmării penale, arătându-se că respectiva constatare se făcuse pe baza unor înscrisuri xerocopiate, în lipsa originalelor înscrisurilor, ceea ce a determinat formularea unor concluzii insuficiente, redactate în sensul că nu se putea stabili dacă scrierea din conținutul contractelor de distribuție în copie xerografiată cu nr. bbb/2006 și nr. aaa/2008 reproduc scrisul executat de inculpata C.E. S-a arătat că niciunde în cuprinsul constatării tehnico-științifice nu se menționează ca falsul să se fi realizat prin folosirea unui copiator xerografic, așa cum fără temei s-a reținut de către procuror și mai apoi de cele două instanțe.

În legătură cu același aspect, a fost criticat refuzul instanțelor anterioare privind încuviințarea efectuării în cauză a unei expertize criminalistice de specialitate, în condițiile în care, potrivit opiniei unui expert criminalist de reputație națională, pretinsul contract falsificat constituia un înscris original, iar vechiul contract era o copie contrafăcută a contractului nr. aaa/2008, original.

Prin urmare, având în vedere și celelalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile martorului L.Ș., apărarea a subliniat necesitatea efectuării unui raport de expertiză care să analizeze exemplarul original al contractului nr. aaa/2008, depus în cauză de către inculpată, și scrisul olograf de pe contractul nr. bbb/2006, cât și a unei lucrări de expertiză contabilă care să stabilească relațiile de afaceri dintre cele două societăți comerciale, situația debitelor și a plăților efectuate și, în acest context, motivația deținerii în anul 2009 a unei file cec provenind dintr-un carnet corespunzător anului 2005. S-a concluzionat că toate aceste aspecte nu au fost deloc lămurite în cauză, existând un dubiu major în ceea ce privește pretinsa încercare de fraudare a părții vătămate prin introducerea la plată a unei file cec falsificate.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului. Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt fondate. Trimiterea în judecată a inculpaților C.E., T.G.D. și B.I. s-a făcut sub acuzația de constituire a unei grupări infracționale în vederea fraudării SC G.F.C. 2003 SRL (actualmente SC T.C.C.I. Argeș SRL) prin plăsmuirea unui contract comercial și falsificarea unei file cec pentru suma de 3.177.700 RON. Pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit că inculpata C.E. completase fila cec aparținând SC G.F.C.

2003 SRL, pe care aceasta o primise în alb de la societatea emitentă, ca garanție pentru executarea unei obligații de plată, în anul 2005. De asemenea, s-a stabilit că tot inculpata era cea care întocmise în fals și contractul de distribuție nr. aaa din 1 august 2008, folosit ca act doveditor al relației comerciale în baza căreia fusese eliberată fila cec introdusă la plată. Existența falsurilor a fost reținută pe baza constatărilor și concluziilor din raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 22 iunie 2009 întocmit de IPJ Argeș - Serviciul Criminalistic, în cursul urmării penale. Prin sus-menționata constatare științifică s-a stabilit că scrierea din fila cec eliberată de societatea parte vătămată a fost executată de inculpata C.E.

Inculpata nu a contestat completarea filei cec. A susținut însă că societatea emitentă îi datora respectiva sumă de bani în baza contractului comercial nr. aaa din 1 august 2008. Societatea parte vătămată nu a recunoscut existența debitului și nici valabilitatea filei cec introduse la plată, susținând că raporturile comerciale avute cu societatea inculpatei încetaseră încă din anul 2007. A rezultat că respectiva filă cec provenea dintr-un carnet de cec-uri corespunzător anului 2005, partea vătămată susținând că aceasta fusese remisă inculpatei în alb, ca garanție în vederea executării unei obligații de plată scadente în anul 2005. În cursul investigațiilor preliminare, organele de urmărire penală au ridicat de la B. - sucursala Pitești o copie a unui contract care avea ca părți societatea parte vătămată și societatea administrată de inculpată.

A rezultat că respectivul contract de distribuție, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, fusese depus de inculpată la unitatea bancară sus-menționată și era redactat în același conținut cu cel prezentat de inculpată în justificarea filei cec introduse la plată. Pe baza examinării comparative și a rezultatelor percheziției informatice efectuate în calculatorul inculpatei, s-a concluzionat că înscrisul intitulat contract de distribuție nr. aaa din 1 august 2008 fusese plăsmuit de inculpată, prin imprimarea celor 4 pagini ale vechiului contract, pe care ulterior le-a completat olograf cu data și numele SC G.F.C. 2003 SRL. Ultima filă a contractului nr. bbb/2006 a fost atașată ca atare contractului falsificat spre a se obține astfel semnătura și ștampila partenerului contractual, SC G.F.C.

2003 SRL. Existența falsului a fost reținută și pe baza diferențelor privind dimensiunile scrisului și ale marginilor nescrise ale filei din contractul original față de contractul falsificat. Prin aceeași constatare tehnico-științifică efectuată în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător și distribuitor din contractul nr. aaa/2008 fuseseră realizate prin folosirea unui copiator xerografic, constituind o reproducere acelor din contractul nr. bbb/2006. De asemenea s-a constat că și impresiunile de ștampilă de la rubricile distribuitor de pe ultima filă a contractelor nr. aaa/2008 și nr. bbb/2006 reproduceau una și aceeași impresiune de ștampilă, realizată de pe un singur document.

Inculpata a contestat faptul de a fi plăsmuit contractul nr. aaa/2008 și a solicitat efectuarea a unei lucrări de expertiză criminalistică care să aibă în vedere originalul pretinsului contract falsificat, invocându-se lipsa de concludență a raportului de constatare tehnico-științifică grafică întocmită în cursul urmăririi penale. Originalul înscrisului menționat a fost prezentat și atașat la dosarul cauzei la judecata în apel, subsecvent solicitării privind efectuarea expertizei criminalistice. Instanța de apel a refuzat încuviințarea expertizei criminalistice, cu motivarea că respectiva probă fusese administrată la urmărirea penală și nu existau elemente noi care justifice readministrarea ei.

Dispoziția instanței de apel a fost criticată în cauză, subliniindu-se caracterul hotărâtor al probei în stabilirea temeiniciei acuzației de fals. Înalta Curte constată întemeiată critica apărării. Se reține astfel că raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale nu a avut în vedere originalele contractelor expertizate și, din acest motiv, nici concluziile formulate nu au lămuritoare în ceea ce privește săvârșirea falsului de către inculpată. În concret, la concluziile de la pct. 1 din lucrare, se menționează expres că nu s-a putut stabili dacă scrierea din conținutul contractului de distribuție în copie xerografiată a fost executată de inculpata C.E., precizându-se că respectiva imposibilitatea tehnică era dată de faptul neprezentării originalului contractului.

Or, în condițiile în care se reținuse că falsificarea contractului a fost realizată de inculpată prin completarea olografa a mențiunilor privind data și numele societății parte vătămată era imperios necesară verificarea acestor aspecte cu ocazia soluționării cauzei în apel, având în vedere criticile formulate împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță și dispariția cauzei care determinase imposibilitatea examinării grafice a înscrisului, în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, instanța de apel nu a găsit necesară administrarea unei asemenea probe, considerând în mod eronat că raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale era lămuritor sub aspectul existenței falsului.

De asemenea, se constată că instanța de prim control judiciar nu a acordat importanța cuvenită nici înscrisurilor depuse în probațiune și care confirmau că între societatea parte vătămată și societatea administrată inițial de inculpată au existat raporturi contractuale și după anul 2007 și chiar în baza pretinsului contract falsificat - înscrisuri depuse la dosar apel, neoferind nicio explicație pentru înlăturarea lor din examinare.

Ca atare, există puternice prezumții de fapt în sensul continuării raporturilor comerciale și după data declarată de reprezentanții părții vătămate, iar pentru deslușirea acestui aspect, cu relevanță directă pentru verificarea temeiniciei acuzațiilor, era necesară și efectuarea unei expertize contabile care să stabilească relațiile de afaceri dintre cele 2 societăți comerciale, situația debitelor și a plăților efectuate și, în acest context, motivația deținerii de către inculpată a unei file cec provenind dintr-un carnet aferent anului 2005. Sub acest aspect, este de observat că dacă fila cec a fost lăsată în garanție pentru o plată efectuată în anul 2005 nu exista nicio rațiune pentru ca aceasta să rămână în posesia inculpatei ulterior acestui moment.

Cum toate aceste aspecte nu au fost lămurite la judecata în apel, instanței de prim control judiciar, competentă să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, îi revenea obligația să administreze proba cu expertiză criminalistică grafică și expertiză contabilă pentru a se stabili cu certitudine dacă contractul nr. aaa din 1 august 2008 constituia un înscris falsificat de inculpată și dacă prin introducerea la plată a filei cec menționate s-a încercat recuperarea unei datorii inexistente în realitate. Cum neregularitatea constatată afectează de nulitate decizia pronunțată în apel și nici nu poate fi complinită în recurs, având în vedere dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. proc.

pen., admițând recursurile declarate în cauză de inculpați, conform art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune casarea deciziei din apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță a Curții de Apel Pitești, urmând ca instanța de rejudecare să administreze probatoriile indicate și orice alte probe pe care le va găsi utile pentru justa soluționare a cauzei.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere critici formulate în recurs, urmând a se verifica măsura în care presupusa asociere a inculpaților în vederea fraudării părții vătămate se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., știut fiind asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni implică constituirea prin consensul mai multor persoane într-o grupare organizată în scopul de a ființa în timp și de a pregăti și duce la îndeplinire una sau mai multe infracțiuni, în timp ce, pluralitatea ocazională, ca modalitate a participației penale, implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociație, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracțiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluției infracționale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.E., T.G.D. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza pentru rejudecare apelurilor la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori. Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților, în sumă de câte 50 RON până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 iulie 2012. Procesat de GGC - NN