ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 324 din 30 iunie

2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr.

3777/109/2009, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații C.E.,

T.G.D. și B.I., după cum urmează:

I. În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei

C.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnată inculpata

la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen. pentru tentativă la

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea

aceleiași inculpate și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 331

lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6

ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

II. În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului T.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 291 C.

pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 331

lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpatul T.G.D. să execute pedeapsa cea mai grea,

de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

III. În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 291 C.

pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 331

lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de

5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost respinsă

acțiunea penală exercitată în procesul penal. S-a dispus anularea filei cec și

a contractului  din 3 aprilie 2006, ca înscrisuri falsificate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

SC U.C. SRL Pitești

avea ca principal obiect de activitate confecționarea de tâmplărie PVC și

aluminiu. Respectiva societate își desfășura activitatea de producție în

atelierul de fabricație situat în aproprierea autostrăzii A1.

Începând cu luna

decembrie 2008, societatea comercială a înregistrat o scădere a volumului de

activitate, fapt ce a determinat imposibilitatea de plată a salariilor către

angajați.

Din luna ianuarie

2009, SC U.C. SRL a încetat activitatea de producție, iar marea majoritate a

salariaților au părăsit firma.

În acest context,

având în vedere obligațiile de plată scadente ale societății și lipsa fondurilor

bănești necesare acoperirii respectivelor debite, inculpata C.E. împreună cu

coinculpații B.I. și T.G.D. au conceput un plan de fraudare a SC G.F.C. 2003

SRL Pitești (actualmente SC T.C.C.I. Argeș SRL), societate cu care desfășurase

anterior relații comerciale.

După luarea

rezoluției infracționale, inculpata C.E. a procedat la falsificarea unei file

cec aparținând SC G.F.C. 2003 SRL Pitești, pe care o primise în alb de la

societate, ca garanție pentru executarea unei obligații de plată, în anul 2005.

Inculpata a completat

respectiva filă cec cu suma de 3.177.700 RON. De asemenea, inculpata a

completat și un borderou de plată, prin care a avansat respectivul instrument

de plată către M.B. - Sucursala Pitești, la data de 30 martie 2009.

Fila cec cu borderoul

completat și semnat de inculpată au fost depuse la bancă, directorul unității

bancare solicitându-i inculpatei și depunerea unui act doveditor al relației

comerciale cu emitentul filei cec.

În aceste condiții,

profitând de faptul că deținea un exemplar al contractului din 3 aprilie 2006

încheiat anterior între SC U.C. SRL Pitești și SC G.F.C. 2003 SRL Pitești,

inculpata C.E. a plăsmuit, folosindu-se de conținutul acestui contract și cu

ajutorul mijloacelor electronice, un nou contract, căruia i-a atribuit nr. aaa

din 1 august 2008.

Inculpata a imprimat

cele 4 pagini ale vechiului contract, le-a completat olograf cu data și numele

partenerului contractual, respectiv SC G.F.C. 2003 SRL.

Contractul astfel

plăsmuit nu era semnat și ștampilat pe fiecare pagină, iar pentru a obține

semnătura și ștampila reprezentantului SC G.F.C. 2003 SRL, a desprins ultima

pagină a vechiului contract, pe care a atașat-o ca ultimă pagină a contractului

falsificat.

Inculpata nu a

observat însă diferențele privind dimensiunile scrisului și ale marginilor

nescrise ale filei din contractul original și atașată contractului falsificat.

La percheziția

informatică efectuată în cauză, în calculatorul folosit de inculpată, a fost

identificat un fișier creat la data de 24 martie 2009, orele 10:32:36, denumit

"contract g.f.doc" care reprezenta de fapt primele 4 pagini ale unui

contract standard, identic ca formă cu cel incriminat.

Ca atare, s-a

constatat că înscrisul reprezentând contractul nr. aaa din 01 august 2008

fusese întocmit în fals la 24 martie 2009.

O copie a

contractului original, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, a fost găsită de

organele de politie între documentele depuse de inculpată la B. - sucursala

Pitești.

Respectivul contract

nu a putut fi prezentat în original de către inculpată, aceasta neoferind nicio

explicație pentru lipsa actului din arhivă.

Prin constatarea

tehnico-științifică întocmită în faza de urmărire penală, s-a stabilit că

semnăturile de la rubricile vânzător și distribuitor, cât și impresiunile

ștampilei de la rubricile corespunzătoare din contractul nr. aaa din 01 august

2008 constituie o reproducere a celor din contractul nr. bbb din 3 aprilie

2006, fiind realizate prin folosirea unui copiator xerografic.

În cauză a fost

audiată martora O.C., avocata societății al cărei administrator era și

inculpata C.E., aceasta arătând că între cele 2 societăți comerciale nu au

existat raporturi contractuale în perioada anilor 2008 - 2009, neexistând

astfel nici obligații financiare reciproce.

Deși introdusă la

bancă fila cec falsificată, aceasta nu a fost onorată la plată, ca urmare a

intervenției martorului Ș.M.C., acționar al grupului de firme din care făcea

parte și SC G.F.C. 2003 SRL, și a martorului L.Ș., administratorul SC G.F.C.

2003 SRL, care au cerut efectuarea de verificări, cunoscând că respectiva

societate nu avea nicio datorie față de SC U.C. SRL Pitești.

Pentru a ascunde

activitatea infracțională, inculpata C.E. și ceilalți 2 coinculpați au hotărât

încheierea unei cesiuni fictive de părți sociale, parte din părțile sociale ale

SC U.C. SRL Pitești fiind cesionate inculpatului T.G.D., ceilalți 2 inculpați

încercând să acrediteze ideea că inculpatul T.G.D. se ocupa de conducerea

firmei, ei doar ajutându-l în această activitate.

În realitate,

treburile societății erau conduse de inculpatul B.I. care s-a prezentat în tot

acest interval de timp sub numele de C.l.

Cesiunea părților

sociale ale SC U.C. SRL Pitești către inculpatul T.G.D. s-a făcut de inculpată

și fostul ei soț, F.A., cu titlu gratuit, deși activele societății aveau o

valoare ridicată.

Ca urmare, s-a

considerat că cesiunea de părți sociale s-a făcut în scopul ascunderii

activității infracționale, aceeași motivație stând și Ia baza schimbării

denumirii și sediului societății.

După cesionarea

părților sociale, inculpatul B.I. i-a cerut martorului L.Ș. să efectueze plata

filei cec falsificate, sub amenințarea implicită a săvârșirii unor acte de

violență.

De asemenea, la data

de 14 aprilie 2009, inculpații B.I. și T.G.D. au solicitat executarea silită a

instrumentului de plată falsificat.

În acest scop,

inculpații s-au deplasat la sediul BEJ B.E.A. unde inculpatul T.G.D. a semnat

și ștampilat cererea de executare silită, ca reprezentat al SC U.C. SRL

Pitești, iar inculpatul B.I. i-a cerut executorului judecătoresc îndeplinirea

cu celeritate a formelor de executare, achitând și avansul din cheltuielile de

executare.

Fila cec falsificată

nu a fost onorată la plată și nici executarea silită nu a fost finalizată, ca

urmare a intervenției organelor de urmărire penală.

Inculpații nu au

recunoscut comiterea infracțiunilor și au contestat faptul de a se fi

constituit într-o grupare infracțională, susținând că niciuna dintre acțiunile

întreprinse nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, au

solicitat înlăturarea din examinare a declarației martorei O.C., invocând

impedimentul legal la audiere decurgând din calitatea acesteia de avocat al SC

U.C. SRL Pitești.

Instanța a constat

însă că nu este îndeplinită prevederea de la art. 46 alin. (2) și (3) din Legea

nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat întrucât la momentul când

s-a realizat audierea martorei O.C. nu exista un contract de asistență juridică

în derulare, având în vedere neîndeplinirea obligației de plată a serviciilor avocațiale

de către societatea în cauză.

Ca urmare, s-a

considerat că respectivul contract de asistență juridică fusese implicit

reziliat.

De asemenea, s-a

arătat că din modul cum au acționat cei trei inculpați rezulta existența

înțelegerii infracționale stabilită în vederea fraudării părții vătămate SC

G.F.C. 2003 SRL, toate acțiunile ulterioare, și anume: plăsmuirea contractului

nr. aaa/2008, completarea în fals a filei cec, introducerea acesteia la plată

și în final punerea ei în executare silită, demonstrând cooperarea inculpaților

pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului urmărit prin asociere.

Nu a fost primită

nici apărarea inculpatului B.I. în sensul că ei doar l-a ajutat prietenește pe

inculpatul T.G.D. în demersurile efectuate în vederea obținerii sumei de bani

prin intermediul executorului judecătoresc, reținându-se că, dacă tatăl

inculpatului B.I. era într-adevăr grav bolnav în respectiva perioadă de timp,

numai prefigurarea încasării unui câștig necuvenit justificase plecarea

inculpatului din locuință, într-o altă localitate.

Tot astfel, a fost

înlăturată și susținerea inculpatei C.E. care a negat falsificarea contractului

de distribuție, cu motivarea că existența falsului era confirmată de

diferențele existente cu privire la dimensiunile scrisului și ale marginilor

nescrise ale filelor contractului.

În fine, a fost

respinsă și cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică din

infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen. în una dintre infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

S-a arătat de către

instanță că infracțiunile prevăzute de legea specială presupun existența unui

cec eliberat pentru stingerea unei datorii a emitentului, or, în speță, cec-ul

fusese emis în fals pentru o datorie care în realitate nu exista.

În consecință,

reținând vinovăția inculpaților, prima instanță a dispus condamnarea acestora

la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., cu executare în regim de detenție.

Sub aspectul laturii

civile, prima instanță a constatat că, deși îndreptățită la recuperarea

prejudiciului invocat, în condițiile art. 998 și urm. C. civ., partea vătămată

SC G.F.C. 2003 SRL nu a tăcut dovada întinderii prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, inculpații

C.E., T.G.D. și B.I. și partea civilă SC T.C.C.I. Argeș SRL (fostă SC G.F.C.

2003 SRL).

Prin apelul

procurorului a fost criticată greșita stabilire în conținut a pedepsei

accesorii și complementare aplicate inculpaților din cauză și prin interzicerea

dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Prin apelul părții

civile s-a criticat greșita soluționare a acțiunii civile, arătându-se că

introducerea la plată a filei cec falsificate a cauzat prejudicii importante

societății în cauză, acesta având conturile blocate, ceea ce a determinat

înregistrarea de penalități de întârziere la plată, pierderea unor facilități

și beneficii din partea băncii, cât și alte oportunități privind perfectarea de

noi contracte comerciale.

La rândul lor,

inculpații au formulat mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie, după

cum urmează:

a instanței ca urmare a nerespectării dreptului la apărare pe parcursul

urmăririi penale, deși era obligatorie asistența juridică a inculpaților;

mijloacelor de probă administrate în cauză, cu referire la audierea martorei

O.G. în privința căreia exista impedimentul legal prevăzut de art. 46 din Legea

nr. 51/1995 decurgând din calitatea de avocat al societății administrate de

inculpați;

probelor în acuzare pentru toate faptele reținute în sarcina inculpaților;

nemotivată a unora dintre probele propuse în apărare.

Prin Decizia penală

nr. 130/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză

și desființată în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește

greșita stabilire în conținut a pedepselor complementare și accesorii aplicate

inculpaților C.E., T.G.D. și B.I., greșita aplicare a dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen. și greșita soluționare a acțiunii civile exercitată în proces de

partea civilă SC T.C.C.I. Argeș SRL. În rejudecare, a fost înlăturată

interdicția de la art. 64 lit. a) teza I C. pen. prevăzută în conținutul

pedepselor aplicate inculpaților din cauză.

A fost înlăturată

dispoziția de anulare a contractului nr. bbb din 3 aprilie 2006 și s-a dispus

desființarea contractului nr. aaa din 1 august 2008.

A fost admisă

acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC T.C.C.I. Argeș SRL (fostă SC

G.F.C. 2003 SRL) și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar și cu partea

responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune

morale.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele cu relevanță în stabilirea

stării de fapt și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima

instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate

în cauză.

De asemenea, s-a

constat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost

corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților

întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

În considerentele

deciziei din apel au fost arătate motivele pentru care nu au fost primite

cererile de achitare formulate în cauză de către inculpați și motivele pentru

care au fost înlăturate susținerile invocate în apărare și menținută sub aceste

aspecte hotărârea primei instanțe.

În esență, instanța

de apel a reținut că probele științifice administrate în cauză, cu referire la

expertizele tehnice întocmite în cursul urmării penale, demonstrează că

înscrisul folosit ca document justificativ pentru emiterea și deținerea filei

cec aparținând societății parte vătămată constituie un act falsificat de

inculpată prin reproducerea conținutului unui contract anterior - contractul de

distribuție nr. bbb/2006 încheiat între SC U.C. SRL Pitești și SC G.F.C. 2003

SRL la care fusese, mai apoi, atașată ultima filă din vechiul contract, pentru

a se obține astfel semnătura și ștampila debitoarei din contract.

Deși în cursul

judecății în apel a fost prezentat exemplarul original al contractului

falsificat, instanța de prim control judiciar nu a găsit necesară efectuarea

unei expertize criminalistice în cauză, apreciindu-se că administrarea unei

asemenea probe nu modifica starea de fapt și vinovăția inculpaților, având în

vedere celelalte probatorii din proces.

În schimb, instanța

de apel a constatat întemeiată critica privind greșita stabilire în conținut a

pedepselor accesorii și complementare pentru inculpați, considerându-se că

interzicerea dreptului de a alege era inadecvată scopului urmărit prin

aplicarea sancțiunii penale, având în vedere natura preponderent economică a

infracțiunilor săvârșite și împrejurările comiterii faptelor.

S-a mai constatat și

că dispozițiile art. 348 C. proc. pen. privitoare la anularea înscrisurilor

falsificate fuseseră greșit aplicate în cauză cu referire la contractul nr. bbb

din 3 aprilie 2006 când, în realitate, falsul se săvârșise în legătură cu

contractul nr. aaa din 1 august 2008.

Ca urmare, și sub

acest aspect a fost reformată hotărârea primei instanțe. De asemenea s-a

constatat că la judecata în apel partea vătămată a făcut dovada prejudiciului

nepatrimonial încercat prin fapta ilicită a inculpaților, rezultând din probele

administrate că, subsecvent introducerii la plată a filei cec falsificate, mai

mulți furnizori au întrerupt livrarea de produse către partea vătămată și au

reziliat contractele de colaborare încheiate, societatea parte vătămată

înregistrând astfel pagube materiale cât și un prejudiciu de imagine.

În consecință,

instanța de apel a apreciat că societatea parte vătămată este îndreptățită la

repararea prejudiciului moral, obligând inculpații în solidar și cu partea

responsabilă civilmente la plata unei despăgubiri în valoare de 20.000 euro, în

echivalent RON la data plății efective.

Și împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.E., T.G.D. și B.I.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 2, 9, 12, 17

2

și 18 C. proc. pen., susținute în esență cu aceleași argumente prezentate și la

judecata în apel.

Motivarea scrisă a

recursului corespunde însă numai cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 17

2

și 18 C. proc. pen., critici care pot fi rezumate astfel:

Reiterându-se

argumentația din apel, apărarea a susținut că martora O.C., persoană care

acordase asistență juridică societății administrate de inculpata C.E. încă din

anul 2003, cât și inculpatei înseși, nu putea fi ascultată ca martor cu privire

la fapte și împrejurări despre care luase cunoștință în calitatea sa de

apărător, fără să existe dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea

clienților interesați în cauză.

Ca urmare, având în

vedere interdicția prevăzută de art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995,

s-a arătat că era îndeplinită ipoteza de la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și,

ca atare, se impunea înlăturarea din examinare a respectivei declarații, ca

probă ilegal obținută în proces.

De asemenea, cu

aceeași argumentație prezentată și în fața instanței de apel, apărarea a

solicitat să se constate că probele administrate în cauză nu confirmă vinovăția

inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, neexistând pe de o

parte, dovezi din care să reiasă presupusa asociere infracțională în scopul

fraudării părții vătămate, iar, pe de altă parte, probe certe care să ateste

falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008 de către inculpată și a

filei cec folosite pentru recuperarea creanței deținute împotriva părții vătămate.

În esență, s-a arătat

că acuzarea nu a prezentat nicio dovadă pretinsa asociere infracțională și că

instanțele anterioare ar fi preluat fără cenzură susținerile din rechizitoriu,

considerând în mod eronat că acțiunile ulterioare ale inculpaților demonstrează

asocierea acestora în constituirea grupării infracționale, concluzie ce se

cerea însă să fie susținută de anumite probatorii, spre exemplu interceptarea

unor convorbiri telefonice care să confirme relaționarea dintre membrii

grupului infracțional, rolul acestora în grupare și, mai ales, scopul în

vederea căruia se asociaseră.

În ceea a ce privește

falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008, apărarea a invocat în

special lipsa de concludentă a raportului de constatare tehnico-științifică

efectuată în cursul urmării penale, arătându-se că respectiva constatare se

făcuse pe baza unor înscrisuri xerocopiate, în lipsa originalelor

înscrisurilor, ceea ce a determinat formularea unor concluzii insuficiente,

redactate în sensul că nu se putea stabili dacă scrierea din conținutul

contractelor de distribuție în copie xerografiată cu nr. bbb/2006 și nr.

aaa/2008 reproduc scrisul executat de inculpata C.E.

S-a arătat că

niciunde în cuprinsul constatării tehnico-științifice nu se menționează ca

falsul să se fi realizat prin folosirea unui copiator xerografic, așa cum fără

temei s-a reținut de către procuror și mai apoi de cele două instanțe.

În legătură cu

același aspect, a fost criticat refuzul instanțelor anterioare privind

încuviințarea efectuării în cauză a unei expertize criminalistice de

specialitate, în condițiile în care, potrivit opiniei unui expert criminalist

de reputație națională, pretinsul contract falsificat constituia un înscris

original, iar vechiul contract era o copie contrafăcută a contractului nr.

aaa/2008, original.

Prin urmare, având în

vedere și celelalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile

martorului L.Ș., apărarea a subliniat necesitatea efectuării unui raport de

expertiză care să analizeze exemplarul original al contractului nr. aaa/2008,

depus în cauză de către inculpată, și scrisul olograf de pe contractul nr.

bbb/2006, cât și a unei lucrări de expertiză contabilă care să stabilească

relațiile de afaceri dintre cele două societăți comerciale, situația debitelor și

a plăților efectuate și, în acest context, motivația deținerii în anul 2009 a

unei file cec provenind dintr-un carnet corespunzător anului 2005.

S-a concluzionat că

toate aceste aspecte nu au fost deloc lămurite în cauză, existând un dubiu

major în ceea ce privește pretinsa încercare de fraudare a părții vătămate prin

introducerea la plată a unei file cec falsificate.

Ca urmare, s-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursurile inculpaților sunt fondate.

Trimiterea în

judecată a inculpaților C.E., T.G.D. și B.I. s-a făcut sub acuzația de

constituire a unei grupări infracționale în vederea fraudării SC G.F.C. 2003

SRL (actualmente SC T.C.C.I. Argeș SRL) prin plăsmuirea unui contract comercial

și falsificarea unei file cec pentru suma de 3.177.700 RON.

Pe baza probelor

administrate în cauză, s-a stabilit că inculpata C.E. completase fila cec

aparținând SC G.F.C. 2003 SRL, pe care aceasta o primise în alb de la

societatea emitentă, ca garanție pentru executarea unei obligații de plată, în

anul 2005.

De asemenea, s-a

stabilit că tot inculpata era cea care întocmise în fals și contractul de

distribuție nr. aaa din 1 august 2008, folosit ca act doveditor al relației

comerciale în baza căreia fusese eliberată fila cec introdusă la plată.

Existența falsurilor

a fost reținută pe baza constatărilor și concluziilor din raportul de

constatare tehnico-științifică grafică din 22 iunie 2009 întocmit de IPJ Argeș

- Serviciul Criminalistic, în cursul urmării penale.

Prin sus-menționata

constatare științifică s-a stabilit că scrierea din fila cec eliberată de

societatea parte vătămată a fost executată de inculpata C.E.

Inculpata nu a

contestat completarea filei cec. A susținut însă că societatea emitentă îi

datora respectiva sumă de bani în baza contractului comercial nr. aaa din 1

august 2008.

Societatea parte

vătămată nu a recunoscut existența debitului și nici valabilitatea filei cec

introduse la plată, susținând că raporturile comerciale avute cu societatea

inculpatei încetaseră încă din anul 2007.

A rezultat că

respectiva filă cec provenea dintr-un carnet de cec-uri corespunzător anului

2005, partea vătămată susținând că aceasta fusese remisă inculpatei în alb, ca

garanție în vederea executării unei obligații de plată scadente în anul 2005.

În cursul

investigațiilor preliminare, organele de urmărire penală au ridicat de la B. -

sucursala Pitești o copie a unui contract care avea ca părți societatea parte

vătămată și societatea administrată de inculpată.

A rezultat că

respectivul contract de distribuție, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, fusese

depus de inculpată la unitatea bancară sus-menționată și era redactat în

același conținut cu cel prezentat de inculpată în justificarea filei cec

introduse la plată.

Pe baza examinării

comparative și a rezultatelor percheziției informatice efectuate în

calculatorul inculpatei, s-a concluzionat că înscrisul intitulat contract de

distribuție nr. aaa din 1 august 2008 fusese plăsmuit de inculpată, prin

imprimarea celor 4 pagini ale vechiului contract, pe care ulterior le-a

completat olograf cu data și numele SC G.F.C. 2003 SRL. Ultima filă a contractului

nr. bbb/2006 a fost atașată ca atare contractului falsificat spre a se obține

astfel semnătura și ștampila partenerului contractual, SC G.F.C. 2003 SRL.

Existența falsului a

fost reținută și pe baza diferențelor privind dimensiunile scrisului și ale

marginilor nescrise ale filei din contractul original față de contractul

falsificat.

Prin aceeași

constatare tehnico-științifică efectuată în cursul urmăririi penale, s-a

stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător și distribuitor din contractul

nr. aaa/2008 fuseseră realizate prin folosirea unui copiator xerografic,

constituind o reproducere acelor din contractul nr. bbb/2006.

De asemenea s-a

constat că și impresiunile de ștampilă de la rubricile distribuitor de pe

ultima filă a contractelor nr. aaa/2008 și nr. bbb/2006 reproduceau una și

aceeași impresiune de ștampilă, realizată de pe un singur document.

Inculpata a contestat

faptul de a fi plăsmuit contractul nr. aaa/2008 și a solicitat efectuarea a

unei lucrări de expertiză criminalistică care să aibă în vedere originalul

pretinsului contract falsificat, invocându-se lipsa de concludență a raportului

de constatare tehnico-științifică grafică întocmită în cursul urmăririi penale.

Originalul

înscrisului menționat a fost prezentat și atașat la dosarul cauzei la judecata

în apel, subsecvent solicitării privind efectuarea expertizei criminalistice.

Instanța de apel a

refuzat încuviințarea expertizei criminalistice, cu motivarea că respectiva

probă fusese administrată la urmărirea penală și nu existau elemente noi care

justifice readministrarea ei.

Dispoziția instanței

de apel a fost criticată în cauză, subliniindu-se caracterul hotărâtor al

probei în stabilirea temeiniciei acuzației de fals. Înalta Curte constată

întemeiată critica apărării.

Se reține astfel că

raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale

nu a avut în vedere originalele contractelor expertizate și, din acest motiv,

nici concluziile formulate nu au lămuritoare în ceea ce privește săvârșirea

falsului de către inculpată.

În concret, la

concluziile de la pct. 1 din lucrare, se menționează expres că nu s-a putut

stabili dacă scrierea din conținutul contractului de distribuție în copie

xerografiată a fost executată de inculpata C.E., precizându-se că respectiva imposibilitatea

tehnică era dată de faptul neprezentării originalului contractului.

Or, în condițiile în

care se reținuse că falsificarea contractului a fost realizată de inculpată

prin completarea olografa a mențiunilor privind data și numele societății parte

vătămată era imperios necesară verificarea acestor aspecte cu ocazia

soluționării cauzei în apel, având în vedere criticile formulate împotriva

hotărârii pronunțate în primă instanță și dispariția cauzei care determinase

imposibilitatea examinării grafice a înscrisului, în cursul urmăririi penale.

Cu toate acestea,

instanța de apel nu a găsit necesară administrarea unei asemenea probe,

considerând în mod eronat că raportul de constatare tehnico-științifică

efectuat în cursul urmăririi penale era lămuritor sub aspectul existenței

falsului.

De asemenea, se

constată că instanța de prim control judiciar nu a acordat importanța cuvenită

nici înscrisurilor depuse în probațiune și care confirmau că între societatea

parte vătămată și societatea administrată inițial de inculpată au existat

raporturi contractuale și după anul 2007 și chiar în baza pretinsului contract

falsificat - înscrisuri depuse la dosar apel, neoferind nicio explicație pentru

înlăturarea lor din examinare.

Ca atare, există

puternice prezumții de fapt în sensul continuării raporturilor comerciale și

după data declarată de reprezentanții părții vătămate, iar pentru deslușirea

acestui aspect, cu relevanță directă pentru verificarea temeiniciei

acuzațiilor, era necesară și efectuarea unei expertize contabile care să

stabilească relațiile de afaceri dintre cele 2 societăți comerciale, situația

debitelor și a plăților efectuate și, în acest context, motivația deținerii de

către inculpată a unei file cec provenind dintr-un carnet aferent anului 2005.

Sub acest aspect,

este de observat că dacă fila cec a fost lăsată în garanție pentru o plată

efectuată în anul 2005 nu exista nicio rațiune pentru ca aceasta să rămână în

posesia inculpatei ulterior acestui moment.

Cum toate aceste

aspecte nu au fost lămurite la judecata în apel, instanței de prim control

judiciar, competentă să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, îi revenea obligația să administreze proba cu expertiză criminalistică

grafică și expertiză contabilă pentru a se stabili cu certitudine dacă

contractul nr. aaa din 1 august 2008 constituia un înscris falsificat de

inculpată și dacă prin introducerea la plată a filei cec menționate s-a

încercat recuperarea unei datorii inexistente în realitate.

Cum neregularitatea

constatată afectează de nulitate decizia pronunțată în apel și nici nu poate fi

complinită în recurs, având în vedere dispozițiile art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen., admițând recursurile declarate în cauză de inculpați,

conform art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție va dispune casarea deciziei din apel, cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță a Curții de Apel Pitești,

urmând ca instanța de rejudecare să administreze probatoriile indicate și orice

alte probe pe care le va găsi utile pentru justa soluționare a cauzei.

Cu ocazia rejudecării

vor fi avute în vedere critici formulate în recurs, urmând a se verifica măsura

în care presupusa asociere a inculpaților în vederea fraudării părții vătămate

se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu

referire la art. 323 C. pen., știut fiind asocierea în vederea săvârșirii de

infracțiuni implică constituirea prin consensul mai multor persoane într-o

grupare organizată în scopul de a ființa în timp și de a pregăti și duce la

îndeplinire una sau mai multe infracțiuni, în timp ce, pluralitatea ocazională,

ca modalitate a participației penale, implică săvârșirea în comun a unei fapte

prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociație, ci

exclusiv în vederea executării respectivei infracțiuni, actele comune

anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure

executarea rezoluției infracționale.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații C.E., T.G.D. și B.I. împotriva Deciziei penale nr.

130/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează decizia

penală sus-menționată și trimite cauza pentru rejudecare apelurilor la Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariile pentru

apărătorii desemnați din oficiu inculpaților, în sumă de câte 50 RON până la

prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat

de GGC - NN