ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 45/C/03.02.2016 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L. și, în consecință:

A dispus anularea contractului de închiriere nr. x/28.11.2006 încheiat între reclamantul A., în calitate de locator - reprezentat prin mandatar B. și reprezentant fiscal C. - și pârâta S.C. D. S.R.L., în calitate de locatar, cu privire la spațiul comercial situat în Brașov, str. x, jud. Brașov.

A dispus anularea contractului de închiriere nr. x/15.12.2006 încheiat între reclamantul A., în calitate de locator - reprezentat prin mandatar B. și reprezentant fiscal C. - și pârâtul B., în calitate de locatar, cu privire la spațiile comerciale reprezentând magazinele x și y situate în Complexul Comercial "E." din Brașov.

A obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantului A. suma de 156.000 Euro în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală calculată de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului .

A obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 70.164 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

A respins restul pretențiilor.

S-a reținut că reclamantul A. are calitate de coproprietar al imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în Brașov, str. x și de proprietar al magazinelor cu nr. x și y situate în Complexul Comercial E.. În baza procurii aflate la filele x volumul I dosar reclamantul a mandatat pe pârâții B. și D. S.R.L. ca, în numele său și pentru sine, să administreze și să închirieze imobilele proprietatea acestuia pe teritoriul României. În baza acestor procuri s-au încheiat contracte de închiriere cu privire la imobilele mai sus descrise, proprietatea reclamantului.

Față de natura juridică a celor două contracte a căror anulare s-a solicitat, instanța de fond a examinat în virtutea rolului său activ aceste contracte,. respectiv actul cu sine însuși și autocontractul (dubla reprezentare) instanța

Astfel, pârâții, în calitate de chiriași, plăteau o chirie mai mică reclamantului decât chiria pe care aceștia o încasau în calitate de locatori.

Din examinarea contractele mai sus menționate a rezultat că, atunci când au încheiat contractele de închiriere, respectiv subînchiriere în calitate de locatori, pârâții au stabilit chirii cu mult mai mari, respectiv de 3-5 ori mai mari decât cea pe care au stabilit-o în contractele de închiriere încheiate cu reclamantul. Prin urmare, pârâții nu au depus aceeași diligență cu ocazia încheierii cu reclamantul a contractelor de închiriere în forma actului cu sine însuși sau a autocontractului (actul cu dublă reprezentare) ca cea depusă atunci când au încheiat contracte de închiriere, respectiv subînchiriere în interes personal.

Or, în cazul dedus judecății, este evident că pârâții, în calitate de mandatari ai reclamantului, au neglijat și au prejudiciat interesele acestuia prin încheierea unor contracte de închiriere în modalitatea actului cu sine însuși sau a autocontractului (actul cu dublă reprezentare) în care s-a stipulat o chirie mult inferioară celei negociate ulterior de aceștia, cu ocazia încheierii contractului de închiriere, respectiv subînchiriere mai sus menționate.

Instanța nu a putut reține apărările pârâților potrivit cu care reclamantul a confirmat mandatele acordate prin încasarea chiriilor ce i-au fost trimise și prin faptul că acele contracte au fost înregistrate la administrația financiară și la cartea funciară deoarece la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că acele contracte au fost comunicate reclamantului.

Prima instanță în raport de susținerile părților și probele administrate în cauză, a condus la concluzia că, pârâtul B. nu a depus în executarea mandatului acordat de către reclamant diligența necesară și presupusă de art. 1599 C. civ., iar prin contractele de închiriere nr. x/15.12.2006 și nr. y/28.11.2006 - care îmbracă forma actului cu sine însuși sau a autocontractului (actul cu dublă reprezentare) - au neglijat interesele mandatarului lor, situație în care ne aflăm în prezența dolului prin reticență, ca viciu ce afectează valabilitatea contractelor mai sus menționate și care atrage anularea acestora.

De asemenea, aceeași instanță a apreciat că pârâții, prin stipularea în cele două contracte de închiriere a căror anulare se solicită a unei durate a locațiunii de 23 de ani, au depășit limitele mandatului acordat de către reclamant, mandat în care se prevedea că aceștia au dreptul de a face doar acte de administrare, nu și de dispoziție cu privire la bunurile pe care acesta le deține în proprietate în România.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la restituirea tuturor fructelor civile încasate în numele său, instanța a considerat-o ca fiind întemeiată având în vedere faptul că, în virtutea contractelor de închiriere a căror anulare s-a solicitat, pârâții au primit folosința imobilelor proprietatea reclamantului și l-au lipsit pe acesta, în calitate de proprietar, de folosința acestor bunuri și de fructele ce i se cuveneau a fi culese.

Pentru perioada pentru care s-au solicitat aceste pretenții, reclamantul, potrivit obiectivelor solicitate și admise pentru expertiza efectuată în cauză - fila x volumul III din prezentul dosar -, a avut în vedere următoarele:

- pentru spațiul comercial din Brașov, str. x perioada cuprinsă între data de 01.01.2008 și până la zi.

- pentru magazinele cu nr. x și y situate în Complexul Comercial E. perioada cuprinsă între data de 01.01.2008 și 30.06.2009, dacă la care a fost denunțat contractul de închiriere de către locator, potrivit înscrisului de la fila x din volumul I din prezentul dosar.

În ceea ce privește cuantumul fructelor civile reprezentând chirii pentru cele două spații comerciale, reclamantul l-a apreciat ca fiind contravaloarea a 1.300 Euro lunar pentru spațiul comercial din Brașov, str. x și 200 Euro lunar pentru magazinele cu nr. x și y situate în Complexul Comercial E., valori care nu au fost contestate de către pârâți și care sunt apreciate de către instanța de judecată ca fiind rezonabile având în vedere cuantumul chiriilor percepute și încasate de cei doi pârâți din contractele de închiriere, respectiv subînchiriere încheiate pentru aceste spații.

În legătură cu pretențiile invocate de către reclamant, pârâții au depus la dosarul cauzei diverse înscrisuri din care reiese că aceștia au virat acestuia sume cu titlu de chirie, însă din acestea reiese că plățile vizează perioade anterioare datei de 01.01.2008, dată de la care reclamantul susține că nu a mai primit nici un fel de sume de bani de la pârâți.

În ceea ce privește susținerile pârâților potrivit cu care au făcut plăți în numele reclamantului, plăți constând în taxe și impozite aferente imobilelor deținute de acesta în România, în prezentul dosar nu s-au formulat nici un fel de pretenții sub forma cererii reconvenționale în legătură cu obligarea reclamantului la restituirea acestor sume.

Prima instanță a considerat întemeiată și cererea reclamantului de actualizare a sumelor solicitate cu dobânda legală, față de dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de cuantumul ridicat al onorariului avocat de la fond, prima instanță a procedat la reducerea acestuia de la suma de 61.831 RON la suma de 20.000 RON raportat la complexitatea cauzei și munca depusă de avocat în acea etapă procesuală.

Împotriva hotărârii a declarat apelul pârâtul B., care nu a fost legal timbrat.

Prin decizia civilă nr. 1271/Ap din 04.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtului.

S-a reținut că apelantului i s-a pus în vedere obligația timbrajului, însă acesta nu s-a conformat, situație în raport cu care neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii și/sau căii de atac.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâtul B. a declarat recurs.

În motivare, a susținut, în esență, că în fața instanței de apel a formulat o cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 28.06.2016, împotriva căreia a mai formulat o cerere de reexaminare care a fost admisă în parte. În opina sa, instanța anterioară nu i-a examinat judicios cererea de reexaminare, sens în care își expune argumentele pentru care consideră că soluția instanței de apel este nelegală. În continuare, recurentul face referire la contractul de cesiune, respectiv modul în care a soluționat instanța de apel cererea de reexaminare, făcând aprecieri greșite cu privire la venituri, sens în care susține că sunt incidente art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008.

Constatând depunerea taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat de instanță, Înalta Curte urmează să respingă excepția de netimbrare ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Decizia recurată a fost comunicată la data de 25.10.2016, în condițiile art. 93 și 91 C. proc. civ., la domiciliul ales al reclamantului indicat în cererea de apel, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Brașov, secția Civilă la data de 29.11.2016, conform ștampilei instanței de apel aplicată pe memoriul de recurs.

În aceste condiții, se constată că recurentul a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Față de cele reținute, excepția tardivității urmează să fie admisă.

În consecință, recursul va fi respins ca tardiv declarat.

În ce privește cererea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere lipsa înscrisurilor doveditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului ca neîntemeiată.

Admite excepția tardivității recursului invocată de intimatul - reclamant A. prin întâmpinare.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1271/Ap din 04 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge cererea intimatului - reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.