ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 213 din 9 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7970/30/2010 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului B.O.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. În temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. a), alin. (2) ind. 1 lit. b) și c și alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpatul B.O.M. "B.M." la: - 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen.

pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe același inculpat la: - 6 ani închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul art. 65 C. pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen.

pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 22.06.2010 și până la zi. 2. În temeiul art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.F. zis "M." la: - 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen.

alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la: - 7 ani închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul art. 65 C. pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 22.06.2010 și până la zi.

3. În temeiul art. 26 raportat la art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.B.A. "B.Ma." la: - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la: - 6 ani închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen.

pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa durata reținerii respectiv 24 de ore.

4. În temeiul art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpatul V.I. zis "B." la: - 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la: - 6 ani închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. 5. În temeiul art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2001 a condamnat pe inculpatul V.V.D. zis "D." la: - 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2001 a condamnat pe același inculpat la: - 4 ani închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1003 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să achite în favoarea părților civile G.D. și G.A., personal și în calitate de reprezentanți legali ai minorului G.Da., suma de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 90.000 euro contravaloare daune materiale și suma de 10.000 euro contravaloare daune morale. În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 189 C. proc.

pen. a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 600 RON cu titlu de onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 21 mai 2010, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui V.I., V.V.D., A.F., B.O.M. și B.B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, tâlhărie în formă calificată și furt calificat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. (1), (2) lit. a) alin. (2 1 ) lit. a), c), alin. (3) C. pen., art. 208, 209 alin. (1) lit. g), i), alin. (4) C. pen. S-a reținut că, începând cu anul 2008 și continuând în anii 2009 și 2010, aceștia, împreună cu mai multe persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care a săvârșit mai multe sustrageri și tâlhării din locuințele unor persoane din jud. Timiș.

La începutul lunii ianuarie 2010, inc. A.F., împreună cu I.S. și V.V.D., zis "D.", au plecat cu o mașină condusă C.F., în zona Liceului Auto din Timișoara și s-au intersectat cu G.D., care, cu mașina personală, se deplasa spre casă. La propunerea lui A.F., C.F. a întors mașina și au plecat în urmărirea lui G.D., despre care știau că este bijutier, și l-au observat pe acesta că a intrat în imobilul situat în Timișoara, unde locuia împreună cu familia. În zilele care au urmat, A.F., împreună cu C.F., I.S. și V.V.D. s-au deplasat în zona în care locuiau soții G., iar aici inc. A.F. s-a uitat peste gardul imobilului să vadă dacă locuința este prevăzută cu sisteme de supraveghere, alarmă și cu câini.

De asemenea, cei trei i-au urmărit pe soții G. ajungând să cunoască bine programul acestora. În timpul urmăririlor, infractorii au constatat că, după terminarea programului și închiderea firmei, soții G. nu obișnuiau să depună bijuteriile din firmă la o bancă, motiv pentru care au presupus că aceștia păstrează bunurile menționate acasă. După cele arătate mai sus, A.F. a discutat cu frații B. și cu V.V.D., și au stabilit să dea o spargere în locuința soțiilor G., fără să îi mai implice pe C.F. și I.S.. În data de 25 ianuarie 2010, V.I., V.V.D., A.F., B.O.M. și B.B.A., s-au întâlnit și au pus la punct detaliile spargerii, hotărând să acționeze în ziua următoare. Planul infractorilor presupunea ca dimineața, după plecarea soților G. și a copilului lor, să intre în locuință pentru sustragerea de bunuri.

De asemenea, infractorii au convenit să îi urmărească pe soții G., și să supravegheze magazinul de bijuterii, pentru a evita să fie surprinși de o vizită inopinată a acestora la domiciliu. La data de 26 ianuarie 2010, în jurul orelor 06.00 - 06.30, frații V. s-au întâlnit cu A.F. și apoi cu frații B., în Zona Dâmbovița. A.F. a plecat la întâlnire cu un autoturism marca M., de culoare roșie, pe care inculpatul a montat numere false de Franța iar frații B., au efectuat deplasarea cu un autoturism marca V., de culoare albastră. După întâlnire, inculpații s-au deplasat pe strada S. din Timișoara, unde au supravegheat casa soților G.. în jurul orei 07.30, G.D., împreună cu soția G.A. și cu fiul G.S., au părăsit locuința cu autoturismul marca V. și au plecat la Bijuteria "N.", situată în Timișoara, urmați fiind de către inculpații aflați în autoturismele menționate.

De la magazin, G.A., l-a dus cu mașina pe fiul minor la o grădiniță, situată pe strada T. din Timișoara, apoi a revenit la firmă. Pe traseul parcurs de la magazin la grădiniță și retur, partea vătămată a fost urmărită de către B.O.M., în timp ce restul inculpaților au rămas să supravegheze magazinul de bijuterii, unde se afla G.D.. După ce G.A. a revenit la magazin, inculpații V.I., V.V.D., A.F. și B.O.M. s-au deplasat la locuința soților G., iar B.B.A. a rămas să supravegheze magazinul. Când au ajuns la imobilul de pe strada S. din Timișoara, aproximativ în jurul orei 09.00, A.F. a rămas în autoturismul M. să supravegheze strada, iar V.I., V.V.D. și B.O.M. și-au pus măștile pentru a nu fi recunoscuți și au intrat în locuință, prin escaladarea gardului exterior.

Din curte, cei trei au intrat în imobil, frații V. a rămas în zona ușii, iar B.O.M. a început să caute prin locuința, unde a dat peste minorul G.Da., pe care l-a amenințat cu o sabie și un pistol, găsite în casă. Inculpatul B.O.M. i-a cerut minorului să îl însoțească prin casă și să îi explice unde sunt ascunse bunurile de valoare, apoi l-a închis pe acesta în baie. În locuință, inc. B.O.M. a găsit un seif, pe care cu ajutorul inc. A.F. și a lui V.I., l-au încărcat în autoturismul M., pe care, anterior, A.F. îl introdusese în curtea casei. De aici, A.F., împreună cu B.O.M., au plecat cu autoturismul M., în care au încărcat seiful, la imobilul cu nr. 2, de pe strada R., unde locuia cel din urmă.

În acest timp, frații V. au închis ușile imobilului părții vătămate, după care au fost preluați de către B.B.A., care a venit cu autoturismul V., și s-au deplasat la adresa de pe str. R. Aici, infractorii, au descărcat seiful, pe care l-au depozitat, situată în curtea casei. În timpul deplasării cu autoturismul M., luneta s-a spart din cauza seifului, iar infractorii au hotărât să distrugă mașina. Pentru acesta, V.V.D. s-a deplasat în loc. B.M., unde, pe un teren viran din apropierea locuinței sale a abandonat mașina. V.V.D. a fost însoțit de către B.B.A., cu autoturismul V., iar după abandonarea autoturismului menționat, au revenit în Timișoara. La adresa de pe str. R., infractorii au spart seiful, în care se afla suma de 50.000 euro, bijuterii de argint și de aur, lingouri, 60 monede de aur "F.l., în valoare totală de 50.000 euro și un vibrator.

În timpul acestei activități, din seif a căzut în curtea casei, o bucată de argint, de formă conică, rămasă în urma turnării într-o matriță de nisip a unei statuete din argint. După deschiderea seifului, acesta a fost transportat în zona unui pod rutier din loc. U. și aruncat în râul Bega, de către inculpați. Autoturismul M. a fost remis de către V.I., numitului R.D., pentru stingerea unei datorii. Acesta din urmă a dezmembrat mașina și a vândut-o lui S.R., care a predat-o mai departe firmei de colectare de materiale și deșeuri SC C.H. SRL. La două zile după săvârșirea faptei, A.F. și V.V.D. au plecat în Spania, unde au vândut bijuteriile. În drept, faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) și alin. (3) C. pen., respectiv alin. (7) din Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată și art. 208 raportat la art. 209 alin. (2) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații V.V.D., A.F., B.O.M., B.B.A., V.I. și părțile civile G.D., G.A. și G.Da.. Prin Decizia penală nr. 184/A din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus respingerea ca tardiv a apelului declarat de inculpatul V.V.D. și ca nefondate apelurile declarate de ceilalți inculpați și de părțile civile. În esență, instanța de apel a reținut că retractarea declarațiilor inculpaților în cursul judecății nu se justifică, starea de fapt prezentată de aceștia nefiind susținută de probele administrate. Susținerile inculpaților în sensul că au fost constrânși în cursul urmăririi penale de către organele de anchetă nu sunt credibile în condițiile în care, din analiza acestora rezultă că inculpații au înțeles să colaboreze cu organele de anchetă pentru a beneficia de reducerea de pedeapsă, și mai mult, declarațiile inculpaților cuprind elemente de detaliu care se coroborează cu celelalte probe administrate.

Instanța de apel reanalizând probatoriul, a constatat că declarațiile retractate de inculpați în instanță, sunt contrazise de probatoriul din faza de urmărire penală. Astfel, partea civilă G.A. relatează că fiul său minor Da. a văzut numărul mașinii care a intrat în curte și l-a notat pe un desen, era o mașină roșie, stopurile din spate dreptunghiulare, iar copilul Da. spune că a văzut o mașină vișinie, probabil V., din birou și nu e sigur pe ultimele 2 cifre, doar unul din cei 2 cu cagulă l-a amenințat cu o sabie și pistol de atletism, închis în baie și plimbat în bucătărie și birou.

Că detaliile invocate de cele 2 părți civile nu sunt nici măcar acestea identice, dovedește că aceste declarații nu au fost dictate sau redactate de anchetatori așa cum inculpații pretind, în condițiile în care autoturismul folosit de inculpați era o M. de culoare roșie, asemănătoare într-adevăr cu o mașină percepută de minor ca fiind V. La dosar, V.I., în declarația sa povestește cum s-a petrecut fapta, cu detalii, că pontul a fost a lui A.F., B.B. a supravegheat la Bijuterie, iar el cu fratele V., B.O. și A. s-au deplasat la casă, ultimul cu mașina, cu care a intrat în curte și cu B.O. au încărcat seiful. Prima instanță a precizat, cum constată și instanța de apel, că din desfășurătorul pus la dispoziția de organele de urmărire penală, se poate observa o coroborare între susținerile inculpaților V. în cursul urmăririi penale referitor la modul de comunicare între ei și convorbirile purtate între cei 5 inculpați.

Aceste susțineri rezultă din conținutul listingului și schema depuse la dosar, în care se observă că inculpații B. țineau legătura telefonic între ei, precum și cu inculpatul A., iar inculpații V. de asemenea țineau legătura între ei și inculpatul Augustin, care era considerat persoana care a "a avut pontul". Numerele de telefon ale fiecărui inculpat participant la săvârșirea infracțiunii rezultă nu numai din declarațiile acestora din faza de urmărire penală ci și din percheziția telefonului martorului C.F., și din declarația acestuia din faza de urmărire penală, care se coroborează și cu declarațiile inculpaților A. și V., privind comiterea cronologică a faptei, de aici rezultând și numărul de telefon al inculpatului B.O.M., care nu menționase în declarații numărul său de telefon, însă se certifică cronologic că acest inculpat a discutat cu inculpatul A. la orele menționate de acesta din urmă.

Inculpatul V.I., arată că autoturismul M., folosit la săvârșirea infracțiunii a fost vândută de el la martorul R.D., împrejurare confirmată și de acesta din urmă. La dosarul de urmărire penală, V.V. declară la fel, în sensul că după săvârșirea faptei mașina a fost dusă la Beregsăul Mare, mașina avea număr de Franța. Același inculpat spune că B.O. a aruncat niște bucăți de salam la un câine lup care era în curte, și povestește că B.O. a luat o farfurie din frigider cu cartofi prăjiți și a dat la câine să-i mănânce, farfurie despre care la rândul său partea civilă G.A. a precizat că era mâncarea copilului Da., găsită în curte după topirea zăpezii. Seiful a fost deschis în curte la frații B., declară V.I., dar și că acolo era nisipul unde a fost inițial ascuns, apoi tăiat și aruncat în Bega.

Referitor la actul de procedură contestat de inculpații B., în fața primei instanțe și în prezentul apel, respectiv percheziția domiciliară și actul constatator al acesteia, procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată în data de 22 iunie 2010 la locuința lor situată pe strada R., Timișoara, pentru motivul că nu s-au respectat dispozițiile art. 100 și următoarele C. proc. pen., în condițiile în care inculpații, deși se aflau în imobil, nu au fost prezenți la momentul identificării bunurilor supuse cercetării, nu au fost prezentate obiectele găsite și locul unde au fost găsite, nu s-a predat o copie a procesului-verbal persoanelor percheziționate și inculpații nu au semnat acest înscris, instanța de apel spre deosebire de prima instanță, constată că aceste vicii nu există.

Astfel, la dosararul de urmărire penală, se află procesul-verbal de percheziție, în care se identifică toate obiectele găsite în curtea inculpaților B., în care se menționează și "gusul" din seif ca fiind un obiect metalic de culoare gri argintie sub formă de ciupercă găsit în curtea interioară, proces-verbal semnat printre altele și de inculpatul B.O., pe toate paginile și la sfârșit, după ce anterior certifică faptul că a primit copia exemplarului 2. În plus, sunt fotografiate etapele percheziției cu toate obiectele găsite, astfel încât nu se poate susține că percheziția s-a desfășurat nelegal și că anchetatorii ar fi plantat acel "gus" din seif în curtea inculpaților.

Împrejurarea că nisipul din curte nu a existat la momentul săvârșirii faptei așa cum inculpații relatează este irelevantă pentru instanța de apel, întrucât bucata de argint putea cădea la acel moment, când s-a spart seiful și în zăpadă, fără a fi văzut de inculpați, iar nisipul adus chiar ulterior, să fie turnat peste acest obiect metalic, însă este cert că obiectul s-a găsit în curtea inculpaților, că provenea din seiful părții civile cum s-a demonstrat inclusiv prin experimentul judiciar de la doasr și că prin coroborare cu alte probe mai sus menționate rezultă că inculpații B. au participat la săvârșirea infracțiunii, în contextul în care nu pot oferi o explicație plauzibilă și credibilă cu privire la existenta acelui obiect în curtea lor.

La dosar se află procesul-verbal întocmit de anchetatori cu ocazia descoperirii seifului părții civile în râul Bega la podul rutier de la Sânmihaiu Român, rezultând din poze că este spart la partea frontală cum au spus inculpații V. în cursul urmăriri penale cu barosul, întrucât se observă că a fost folosit un corp dur, cum rezultă și din raport. În concluzie, instanța de apel a constatat că întreg probatoriul cauzei prin coroborare, dovedește săvârșirea infracțiunii de către inculpați în modalitatea descrisă de procuror și prima instanță și că din acest punct de vedere apelul acestora este nefondat.

Instanța de apel a considerat întemeiate, de asemenea, că aceeași inculpați au săvârșit și infracțiunea de constituire și aderare la un grup criminal organizat, conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât aceștia au făcut pregătiri minuțioase pentru a săvârși fapta în dauna părților civile, care au constat în supravegherea timp de aproximativ două săptămâni a imobilului părții vătămate G.D., a sediul firmei sale SC "C.N." SRL și a programului pe care partea vătămată și familia acestuia îl aveau zilnic, inculpatul A.F. împreună cu inculpatul V.V.D. au constituit un grup organizat la care au aderat și inculpații V.I., B.O.M. și B.B.A. în vederea săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

Activitatea grupului cu privire la săvârșirea acestei infracțiunii a constat identificarea părții vătămate care era o persoană cu bani și administra o societatea comercială având ca obiect fabricarea bijuteriilor și articolelor din metale prețioase. Inculpatul A.F. era considerat ca fiind persoana care "a avut pontul". Acesta, însoțit de martorul C.F. care avea calitatea de șofer, de inculpatul V.V. și martorul l. au urmărit autoturismul condus de partea vătămată până la domiciliul din Timișoara str. S. precum și la locul de muncă, respectiv pe str. C.D., apoi au urmărit traseul părților vătămate la școală de unde au luat copilul, această activitate desfășurându-se mai multe zile la rând. De asemenea, inculpații au verificat ora și persoana care închide bijuteria, dacă aceasta, precum și imobilul era prevăzute cu sistem de alarmă și dacă aceștia predau sumele de bani încasate după o zi de lucru la bancă.

Partea vătămata G.A. își amintește că au fost văzuți în incinta bijuteriei inculpații A.F., inculpatul V.V. și martorul C.F.. Cu câteva zile înainte de data săvârșirii infracțiunii inculpații A.F., inculpatul V.V. au hotărât să nu-i mai implice pe martorii C. și l. astfel că au luat legătura cu inculpații B.M.A. și B.B. cunoscuți cu porecla "frații B." iar V.V. l-a cooptat pe fratele său V.I.. În ce privește reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003, instanța a observat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii cu privire la toți inculpații. Inculpatul A.F. și inculpatul V.V.D.

au pregătit și inițiat o astfel de structură cu scopul sustragerii valorilor deținute de partea vătămată, au supravegheat casa, familia părții vătămate și firma acestuia împreună cu alte două persoane cu două săptămâni înainte de săvârșirea infracțiunii iar inculpații V.I., B. O. și B.B., cunoscând despre scopurile grupului, au intervenit pentru pregătirea activității infracționale cu câteva zile înainte de săvârșirea infracțiunii, folosind informațiile culese anterior de ceilalți inculpați stabilind modul de operare, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor în funcție de aptitudini și de alte aspecte (exemplu: posesia permisului de conducere, din susținerile inculpatului V.V. s-a hotărât ca în timpul jafului să supravegheze bijuteria inculpatul B.B.

pentru că acesta avea permis de conducere). De asemenea este îndeplinită și condiția specifică privitoare la scopul grupului, respectiv constând în comiterea unuia sau mai multor infracțiuni dintre cele reglementate de art. 2 din Legea nr. 39/2003. În speță, infracțiunea scop este furtul prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen., respectiv furtul având cu consecințe deosebit de grave, raportat la întinderea prejudiciului, respectiv fiind sustrase valori în cuantum de 100.000 euro.

Referitor la pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte, instanța de apel consideră că acestea au fost corect proporționate de prima instanță, care a ținut cont în special de contribuția la săvârșirea infracțiunilor a fiecărui inculpat, de persoana fiecăruia, în ce privește conduita procesuală și antecedentele lor penale, de gravitatea deosebită a infracțiunilor și consecințele deosebit de grave și nu în ultimul rând de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de articolele încriminatoare, astfel încât pentru prevenția generală și specială o reducere de pedeapsă ar fi netemeinică și nelegală. În ce privește apelul părților civile, acestea au solicitat majorarea daunelor materiale acordate de prima instanță la 100.000 euro, daune contestate de altfel și de inculpați, astfel încât acest motiv pe latura civilă a cauzei, instanța de apel îl va analiza împreună.

În fața primei instanțe, părțile civile au declarat că în seif exista suma de 50.000 euro, însă aceasta, a stabilit-o pe baza întregului probatoriu inclusiv în limita recunoașterii inculpaților din cursul urmăririi penale, în condițiile în care atât inculpatul A. cât și inculpatul V.V. au arătat că în seif se afla suma de 40.000 euro. Aceeași sumă a reieșit cum corect a observat prima instanță și din conținutul contractului de împrumut depus la dosar de partea civilă, dosar instanță, precum și urmare a calculului efectuat, raporta la afirmația inculpaților că au primit fiecare câte 8.000 euro. În ce privește contravaloarea bijuteriilor, prima instanță a luat în considerare sumele indicate de ambele părți civile, necontestate de inculpați și observând că acestea, exprimate în aur cântăresc aproximativ 1120 gr aur, că existau și alte bijuterii de argint sau bijuterii a căror gramaj nu este indicat, precum și un telefon mobil marca N., sustras de la minorul G.Da..

Prima instanță a avut în vedere că declarațiile părților vătămate cu privire la existența bijuteriilor în seif se confirmă parțial prin declarațiile inculpaților V. și A., care relatează că monedele de aur au fost împărțite și au primit fiecare câte 10 - 11 monede, ceea ce presupune existența unui număr de minim 50 de monede. De asemenea inculpații au confirmat existența lingourilor de aur și a altor bijuterii pe care nu le-au individualizat. Cuantificarea prejudiciului material stabilit de prima instanță după criteriile de mai sus este pertinent și întemeiat, astfel încât acesta nu se impune a fi nici micșorat și nici majorat. Daunele morale au fost de asemenea corect apreciate pe baza elementelor rezultate din practica și doctrina judiciară, astfel încât motivele de apel pe latura civilă invocate de fiecare apelant vor fi respinse.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și inculpații B.O.M. și B.B.A.. Recurentele părți civile au criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Recurenții inculpați B.O.M. și B.B.A. au invocat, prin motivele scrise de recurs, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen. În ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., s-a invocat faptul că atât instanța de fond cât și cea de control judiciar au respins nefondat cererea - apreciată de apărare ca fiind esențială - privind efectuarea unei expertize care să stabilească întinderea prejudiciului, aspect ce ar avea consecințe directe asupra încadrării juridice a faptei (art. 385 9 pct. 17). De asemenea, în opinia apărării s-a susținut că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probe nerezultând că inculpații au participat la pregătirea infracțiunii (art. 385 9 pct. 12). Hotărârile pronunțate în cauză au fost fundamentate numai pe declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală, împrejurare ce a condus la reținerea unei stări de fapt eronate și implicit la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare (art. 385 9 pct. 18). În fine, s-a solicitat reținerea circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei (art. 385 9 pct. 14). În principal, recurenții inculpați au solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea prejudiciului și implicit - în raport de conținutul acesteia - încadrarea juridică a faptei.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților, probele administrate neputând fundamenta o hotărâre de condamnare. Înalta Curte, examind recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu cauza conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetarea judecătorească rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2010, inculpații V.I., V.V.D., A.F., B.O.M. și B.B.A. au hotărât și au stabilit ca în data de 26 ianuarie 2010 să pătrundă în locuința părților vătămate și să sustragă bunuri. Inculpații au stabilit în prealabil, rolurile fiecăruia, astfel că inculpații V.l., V.V., A.F.

și B.O.M. au escaladat gardul și au pătruns în locuința părților vătămate și pentru a nu fi identificați au purtat măști, de unde au sustras bunuri în valoare de 100.000 euro. Paza a fost asigurată conform înțelegerii, de inculpatul B.B.A., iar inculpatul B.O., în timp ce se afla în locuința părților vătămate a amenințat cu o sabie și un pistol pe minorul G.Da.. Din declarațiile inculpaților V.I., V.V.D. și A.F., date în faza de urmărire penală în prezența apărătorului, rezultă neîndoielnic împrejurările concrete ale comiterii faptelor. Astfel, cei trei inculpați s-au întâlnit în dimineața zilei de 26 ianuarie 2010 cu frații B., stabilind rolul fiecăruia, cunoscând că partea vătămată este bijutier.

În momentul în care mașina părții vătămate a ajuns la atelierul de bijuterii, frații V. s-au deplasat la locuința victimelor, în timp ce inculpatul B.B. a rămas la bijuterie pentru a urmări mișcările membrilor familiei. Inculpații V.I., V.V., A.F. și B.O. au pătruns în locuință, de unde au sustras un seif metalic, l-au urcat în autoturismul M., aparținând fraților V., deplasându-se la locuința inculpaților B.. Aici, toți au încercat să distrugă seiful, folosind un baros, până când sistemul de închidere a cedat. Bijuteriile și valuta găsită în interiorul seifului, a fost împărțită între inculpați, primind fiecare câte 80.000 euro și 10 - 11 monede din aur de diferite mărimi, frații B. și-au însușit un lingou din aur care nu a putut fi împărțit dar și alte bijuterii, precum inele, brățări, lănțișoare.

Declarațiile acestor inculpați se coroborează, pe de o parte, cu declarațiile martorilor și ale părților civile, iar pe de altă parte cu celelalte probe administrate, astfel încât, revenirea asupra declarațiilor anterioare în cursul cercetării judecătorești - în condițiile în care în faza de urmărire penală au fost audiați, în prezența unui apărător - este nejustificată. Astfel martorii C.F. și I.S. au arătat că, împreună cu inculpații V. și A., au monitorizat locuința părților vătămate G., precum și firma de bijuterii a acestora, iar după comiterea faptei, inculpatul A. Ie-a spus că au intrat în casa părților vătămate sustrăgând un seif cu bani și bijuterii. Martorul V.S. a arătat că inculpatul B.O.M.

a aruncat seiful în Canalul Bega, fiind identificat ulterior de către organele de anchetă, recunoscut de părțile vătămate, iar în urma unei constatări tehnico-științifice s-a stabilit că acesta prezenta urme de tăiere și de adâncime, create prin lovire cu un corp dur. De asemenea, martorul cu identitate protejată M.V. a arătat că, după comiterea faptei s-a întâlnit cu inculpații V.I., A.F. și B.O.M., aceștia discutând despre seiful sustras și aruncat apoi în apă. Probele testimoniale la care s-a făcut referire anterior, sunt completate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, fiind prelevate două urme create de roțile unei mașini, iar pe peretele exterior al casei au fost găsite urme de încălțăminte, ceea ce demonstrează pătrunderea în casă prin escaladarea gardului.

La data de 22 iunie 2010, la locuința inculpaților B., a fost efectuată o percheziție domiciliară, identificându-se în curtea casei, sub o grămadă de nisip o bucată de argint de formă conică care aparținea părții vătămate G.D., fiind recunoscut de acesta. De asemenea, relevante sunt și declarațiile părții vătămate G.Da., arătând că inculpații au intrat în locuință mascați, fiind amenințat de unul dintre aceștia cu pistolul, după care a fost închis în baie, dar și listingurile telefonice care relevă faptul că inculpații, la data comiterii faptei și anterior, au stabilit modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. Pe cale de consecință, probele administrate dovedesc dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpaților, astfel încât, criticile acestora din recurs în ceea ce privește eroarea gravă de fapt, respectiv greșita încadrare juridică, sunt nefondate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei și implicit, cererea inculpaților B. privind efectuarea unei expertize pentru stabilirea întinderii prejudiciului, Înalta Curte constată, pe de o parte că în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, apărătorul inculpatului B.O.M. nu a solicitat efectuarea unei expertize (încheierea din 7 ianuarie 2011, prin care să se stabilească cuantumul prejudiciului), probele solicitate referindu-se la audieri de martori, expertiză grafoscopică, înscrisuri, iar la dezbaterea în fond a cauzei s-a solicitat respingerea pretențiilor civile ca fiind nedovedite. Nici în apel, recurenții inculpați nu au formulat o cerere privind efectuarea unei expertize, deși au fost audiați, făcându-se referire doar în concluziile scrise la faptul că nu este lămurită latura civilă a cauzei.

În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Prejudiciul cauzat prin fapta inculpaților a fost stabilit de către instanța de fond pe baza declarațiilor părților civile, a martorilor, dar și pe baza declarațiilor inculpațiilor din faza de urmărire penală, care au arătat suma ce a revenit fiecăruia. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute împrejurări de natură a constitui circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepselor aplicate inculpaților B.O.M. și B.B.A., sub limita stabilită de prima instanță. În cauză s-au aplicat pedepse ce reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, astfel că nu se impune nici majorarea acestora.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și de inculpații B.O.M. și B.B.A.. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.O.M. și A.F. perioada arestării preventive de la 22 iunie 2010 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și de inculpații B.O.M. și B.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind și pe inculpații V.I., V.V.D., și A.F.. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.O.M. și A.F., timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 iunie 2010 la 14 mai 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință pubfică, azi 14 mai 2012. Procesat de GGC - CL