ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5959/2013

Asupra conflictului de

competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura

derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Arad la data de 26 martie 2013, reclamantul B.N. a chemat în judecată

pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a jud. Arad, solicitând emiterea

unei ordonanțe președințiale de suspendare a executării deciziei colegiului de conducere

din 25 martie 2013, emisă de pârâtă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 12 martie 2013, orele 22:30, pe adresa de e-mail

a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad s-a primit convocatorul emis

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 335/2007 și al prevederilor art. 22, 24 și 26

din Statutul Camerei Arad, prin care s-a anunțat că „sunteți invitați să participați

la ședința Colegiului de Conducere care va avea loc luni 25 martie 2013 ora 09:00

în sala de Consiliu a sediului din str. C., cu următoarea ordine de zi: „situația

la zi a relației dintre Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad și Camera

de Comerț, Industrie a României; Analiza evidenței firmelor membre ale Camera

de Comerț, Industrie și Agricultură a Arad și încasării cotizațiilor acestora; Informare

privind raportul de activitate al Camerei pe 2012; Diverse”.

Acest convocator a cuprins

și numele vicepreședintelui G.S., al vicepreședintelui T.A. și al membrului D.M.,

fără semnătura celor trei.

Reclamantul a arătat că

la data de 25 martie 2013, orele 09.00 s-a prezentat la data și locul convocării,

unde se mai aflau încă un număr de 6 membri și, înainte de anunțarea ordinii de

zi, în calitate de președinte al Camerei a adus la cunoștința celor prezenți că

ședința Colegiului este nestatutar, însă s-a hotărât continuarea lucrărilor ședinței

În aceeași zi, la Secretariatul

Camerei de Comerț Arad, s-a înregistrat decizia nr. 72 a Colegiului de Conducere,

precum și procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței din 25 martie 2013.

Cu privire la caracterul

urgent al măsurilor solicitate, reclamantul a susținut că acestea se justifică prin

faptul că noul Colegiu de Conducere nu este ales în mod statutar, existând pericolul

luării unor hotărâri contrar intereselor Camerei de Comerț de natură a perturba

activitatea acesteia și producerii unor pagube în patrimoniu afectând în acest mod

interesul și utilitatea publică a persoanei juridice, iar cu privire la caracterul

temporar a măsurii solicitate, a precizat că aceasta va subzista doar până la soluționarea

definitivă a litigiului care face obiectul cererii în anulare a deciziei atacate.

Prin sentința nr. 1283

din 27 martie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă a respins cererea de ordonanță

președințială formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Camera

de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, pentru suspendarea executării

deciziei din 25 martie 2013 emisă de Colegiul de Conducere al pârâtei, reținând,

în esență, că nu este îndeplinită condiția urgenței, cerută de dispozițiile

art. 996 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea admite cererea de ordonanță

președințială.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamantul B.N., cât și pârâta Camera de Comerț, Industrie

și Agricultură a Județului Arad.

La termenul de judecată

din 9 mai 2013 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) rap. la

art. 136 alin. (1) și art. 997 noul C. proc. civ., a pus în discuția părților competența

materială a secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentului

litigiu, rămânând în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a secției.

Hotărârea Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă

Prin decizia civilă

nr. 73 din 09 mai 2013 pronunțată în Dosar nr. 4180/108/2013, Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a secției a I-a civilă

a Curții de Apel Timișoara, și, în consecință, a declinat competența de soluționare

a cererilor de apel formulate de apelantul reclamant B.N. și de apelanta pârâta

Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad, împotriva sentinței

civile nr. 1283 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad, în favoarea secției

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că

raportul juridic dedus judecății este de drept administrativ

având în vedere dispozițiile exprese ale art. 1 din Legea nr. 335/2007 modificată

prin Legea nr. 39/2011, conform căruia, camerele de comerț sunt organizații autonome,

neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate

juridică, definiție cuprinsă și în art. 2 din Statutul pârâtei Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură a județului Arad.

A reținut, de asemenea,

că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritate publică înseamnă

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează,

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; fiind

asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de

drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt

autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

A concluzionat că natura

juridică a litigiului este de drept administrativ, deoarece se solicită suspendarea

executării unui act emis de o persoană juridică ce a obținut statut de utilitate

publică.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal

la data de 14 mai 2013.

Prin decizia civilă

nr. 1 din data de 21 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea secției 1 civilă a Curții de Apel

Timișoara.

A constatat ivit conflictul

de competență între secția 1 civilă și secția de contencios administrativ și fiscal

ale Curții de Apel Timișoara, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea

conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrative și fiscal a

apreciat că, raportat la dispozițiile legale care stabilesc competența instanței

de contencios administrativ, având în vedere că solicitarea reclamantului are ca

obiect cererea - formulată pe calea ordonanței președințiale – de suspendare a executării

Deciziei Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură

Arad din 25 martie 2013, prin care s-a dispus reclamantului revocarea din funcția

de președinte al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultura Arad, instanțele de

contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze această cerere.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., urmează a

pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii.

Pentru a stabili competența

de soluționare a cauzei este necesar a se stabili natura juridică a actului a cărui

suspendare se solicită în cauză.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării

ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Obiectul demersului judiciar

inițiat de reclamantul B.N. îl constituie Decizia Colegiului de Conducere din

25 martie 2013, emisă de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului

Arad, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de președinte și s-a stabilit

noul colegiu de conducere al camerei.

Înalta Curte reține că

Decizia prin care s-a adoptat măsura revocării reclamantului din funcția de conducere

și a cărei suspendare se solicită, nu constituie un act emis în regim de putere

publică în vederea executării legii sau a executării în concret a legii.

Prin urmare, această Decizie

nu caracterul unui act administrativ, ci al unui act strict de drept civil.

Nefiind în litigiu un

act administrativ, nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține secției I

civilă a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe B.N. și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara,. secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie

2013.