ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2013

Asupra conflictului negativ de față de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal, sub nr. 75493/3/CA/2011, reclamanta P.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 80/2011 emisă de pârât, ce i-a fost comunicată la data de 18 noiembrie 2011, recuperarea pagubei cauzate prin emiterea actului administrativ menționat și obligarea pârâtei la recuperarea daunelor produse prin emiterea deciziei contestate, raportat la prevederile art. 642 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006. În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la 04 mai 2009 a adresat o plângere Colegiului Medicilor din București, care-l viza pe medicul M.D., specialist al secției Obstretică-Ginecologie din cadrul Spitalului C.F.

din București. Reclamanta a menționat că la data de 16 mai 1999 a fost internată la Spitalul C.F., unde prin cezariană a născut cea de-a doua fiică, iar în timpul operației de cezariană, fără a avea acordul său, medicul M.D. a procedat la sterilizarea sa prin metoda T. Reclamanta susține că a prezentat Colegiului Medicilor București motivele obiective pentru care nu a avut cunoștință de efectuarea respectivei intervenții chirurgicale. Astfel, a arătat că fiind la a doua operație de cezariană, a discutat cu medicul M.D. despre posibilitatea montării unui sterilet, considerând că este cea mai bună metodă de contracepție. După operație, discutând cu medicul M.D., acesta i-a comunicat faptul că montarea steriletului nu este posibilă pe parcursul intervenției chirurgicale.

Reclamanta învederează că în anul 2007 s-a stabilit în Elvetia, s-a recăsătorit și intenționând să rămână însărcinată, a constatat că acest lucru nu este posibil, deși a efectuat mai multe investigații si tratamente. În aceste condiții, medicul său de familie i-a sugerat să solicite protocolul operator medicului care a efectuat intervenția chirurgicală în 1999. Astfel, la data de 19 martie 2009 s-a adresat medicului M.D., iar la 27 aprilie 2009 i-a fost eliberat protocolul operator, din care rezultă că a fost sterilizată prin metoda T. Reclamanta a mai susținut că prin emiterea Deciziei nr. 80/2011 i s-a cauzat o vătămare și solicită daune materiale medicului care se face vinovat de starea sa actuală de sănătate.

Arată că pentru a-și realiza dorința de a mai avea un copil, a fost nevoită să apeleze la serviciile unei clinici private din Elveția, care are ca obiect de activitate fertilizarea in vitro. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 6 din Convenție, art. 448 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, Legea nr. 3/1978. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 832 din 29 februarie 2012 a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu de către instanță și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 5496 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.A.S. prin mandatar D.M., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: - Potrivit art. 451 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, „Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.” - Persoana care se consideră vătămată prin actul medical are calitatea de terț față de decizia Comisiei superioare de disciplină prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva medicului care a efectuat actul medical presupus vătămător și a cărui sancționare disciplinară o solicită.

- Pentru identitate de rațiune, competența materială și teritorială stabilită prin dispozițiile art. 451 din Legea nr. 95/2006, cu caracter special – derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este aceeași și aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea medicul, atât în privința acțiunii în anularea deciziei de sancționare emisă de Comisia superioară de disciplină, atunci când reclamant este medicul sancționat, cât și în privința acțiunii în anularea deciziei de respingere a plângerii emisă de aceeași Comisie, atunci când reclamantul este persoana vătămată prin actul medical, și care are calitatea de terț față de decizia respectivă.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a soluționa conflictul negativ de competență, în raport cu actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei nr. 80/2011 emisă de Colegiul Medicilor din România 1. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în cadrul Titlului XII – Capitolul III – Secțiunea a VI-a „Răspunderea disciplinară”, reglementează procedura stabilirii răspunderii disciplinare a medicului, în art. 442 și art. 451. Din ansamblul dispozițiilor acestei secțiuni, rezultă două ipoteze de soluționare a plângerii unei persoane împotriva medicului: - Comisia disciplinară din cadrul colegiului teritorial (al cărui membru este medicul) poate admite plângerea printr-o decizie de sancționare (art. 448 alin. (4) pe care medicul o poate contesta la C.S.D.

din cadrul Colegiului Național al Medicilor. Dacă aceasta din urmă respinge contestația, medicul poate formula acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea (art. 451). - Comisia de disciplină a colegiului teritorial poate respinge plângerea printr-o decizie care poate fi atacată de persoana petiționară printr-o contestație care se soluționează tot de către C.S.D. Dacă însă contestația este respinsă, niciunul dintre textele articolelor din Secțiunea a VI-a nu prevede instanța competentă cu acțiunea în anulare a deciziei de respingere.

2. În soluționarea conflictului negativ de competență nu este relevant a constata că dispozițiile art. 451 sunt speciale în raport cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că ele ar fi de strictă aplicare numai situației descrise în dispozițiile sale, ci de a stabili dacă această normă legală se poate aplica, prin analogie, în ceea ce privește instanța competentă și pentru cea de-a doua ipoteză – teza a doua, mai sus redată. Răspunsul este afirmativ, bazat pe câteva argumente de interpretare care pornesc de la o realitate a legii în discuție: secțiunea a VI-a reglementează unitar și exhaustiv procedura răspunderii disciplinare a medicului, epuizând toate ipotezele, atât cu privire la condițiile în care poate fi stabilită această răspundere, cât și în ceea ce privește soluțiile care se pot da într-o procedură de cercetare a faptelor săvârșite de medic în legătură cu profesia.

Așadar, aceeași rațiune a legii – aceea de a reglementa toate ipotezele de soluționare a plângerii împotriva medicului - va face aplicabilă aceeași dispoziție a legii, pe baza argumentului de analogie care permite, în situația de față, completarea unei lacune a legii fără a-i afecta unitatea. Ca urmare, Curtea, analizând dispozițiile art. 451, constată că ele pot fi și trebuie interpretare extensiv, întrucât în înțelesul lor literal nu acoperă și ipoteza în care persoana a cărei plângere a cauzat cercetarea disciplinară a medicului formulează acțiune în anulare împotriva deciziei de respingere a C.S.D., situație juridică pe care trebuia să o acopere, dar a omis-o.

Un argument în favoarea acestei soluții rezultă din intenția legiuitorului care, în art. 448 alin. (4), a înțeles să creeze un regim unic al contestației la decizia comisiei de disciplină, prevăzând, de principiu, că aceasta poate fi formulată de către „medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România”. Deci, același regim unic se impune și cu privire la celelalte etape ale procedurii, respectiv la instanța competentă în soluționarea acțiunii în anulare, oricare ar fi titularul ei. 3. Apelând la interpretarea sistematică a art. 451, Curtea constată că el face parte dintr-o procedură specială, cea a răspunderii disciplinare a medicului, ale cărei ipoteze – stabilirea răspunderii și constatarea lipsei răspunderii – nu le acoperă integral.

Ca urmare, identitatea de rațiune a legii impune identitatea de tratament procedural față de titularii acțiunii în cadrul aceleiași legi, cu atât mai mult cu cât, prin dispozițiile art. 451 legiuitorul însuși a înțeles ca, la stabilirea instanței competente, să nu dea relevanță calității de „autoritate centrală” a emitentului deciziei care se atacă. 4. În fine, Curtea constată că scopul legiuitorului în edictarea secțiunii a VI-a a fost de a stabili o procedură unică a răspunderii disciplinare a medicului, astfel încât o scindare a competenței în calea de atac în fața instanței pentru subiecte de drept egale în procedura administrativă ar fi nu doar artificială și inutilă, ci și discriminatorie.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.A.S., prin mandatar D.M. și pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.