ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 293/2013

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 443 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana condamnată D.N., iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței la data de 11 octombrie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței din 27 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. T20057149 de Tribunalul Coroanei, hotărâre rămasă definitivă la 27 ianuarie 2006, privind persoana condamnată D.N.

și, respectiv, transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei. Prin Adresa nr. 79268/2012 din 06 septembrie 2012, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republ., cererea de transfer a persoanei condamnare D.N. (în prezent deținut în Penitenciarul Swaleside din Marea Britanie), cetățean român, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanțele din statul solicitant.

La dosar au fost atașate: cererea formulată de autoritățile engleze, care a fost însoțită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația de consimțire la transfer a persoanei condamnate, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei. În urma verificărilor, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat, prin Adresa nr. 3538998 din 26 septembrie 2012, că numitul D.N.

este nu figurează ca titular de act de identitate și are atribuit CNP XXX. De asemenea, din Adresa nr. 1909715/11, din data de 26 septembrie 2012, a Ministerului de Interne - Direcția generală de Pașapoarte a rezultat că numitul D.N. este cetățean român, nefiind posesor de pașaport. S-a apreciat de către procurorul care a sesizat curtea de apel că este îndeplinită astfel condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și de art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin Sentința penală din 27 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. T20057149, Tribunalul Coroanei a condamnat pe numitul D.N.

la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 1965 capitolul 71 din Legea referitoare la infracțiunea de omor din 1965. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 27 ianuarie 2006, astfel că este îndeplinită, în opinia procurorului, condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg, și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată. Referitor la situația executării pedepsei, comunicată de autoritățile engleze, a rezultat că persoana condamnată D.N. a fost arestată la data de 19 februarie 2005, iar eliberarea condiționată a acestuia poate fi luată în considerare după executarea unei pedepse de minim 16 ani, mai exact după data de 19 februarie 2021. În consecință, s-a arătat de către procuror că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În fapt, în sinteză, s-a reținut că numitul D.N., la data de 19 ianuarie 2005, împreună cu mai multe persoane, au omorât pe numitul B.E.C. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, că fapta reținută în sarcina persoanei condamnate D.N. are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Prin cererea din data de 25 ianuarie 2012, persoana condamnată D.N. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind îndeplinită astfel, în opinia procurorului, condiția prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republic. Analizând sesizarea Ministerului Public, curtea de apel a constatat însă următoarele: Prin sentința penală de condamnare din statul solicitant, cu privire la persoana transferabilă D.N., s-a dispus "să fie deținut pe o perioadă nedeterminată ce va fi supusă voinței Majestății Sale". Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată condamnatului nu are corespondent în legislația română, punerea în executare a unei astfel de pedepse nefiind posibilă. Mai mult, curtea de apel a mai constatat că autoritățile engleze au solicitat autorităților române continuarea executării pedepsei.

Însă, în condițiile în care durata pedepsei nu este determinată, Curtea nu poate dispune recunoașterea sentinței de condamnare și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei, neavând un criteriu obiectiv, în lipsa unei dispoziții exprese din legislația română, pentru stabilirea cuantumului pedepsei. Astfel, s-a apreciat că instanța română solicitată nu poate stabili arbitrar pedeapsa maximă prevăzută pentru infracțiunea ce are corespondent în Codul penal român - omor calificat, dar nici nu poate avea în vedere solicitarea apărătorului ales de transferare a condamnatului în vederea executării pedepsei de 16 ani închisoare, în condițiile în care perioada de 16 ani reprezintă intervalul minim de timp ce urmează a fi petrecut în detenție de către condamnat pentru luarea în discuție a unei posibile cereri de liberare condiționată.

Judecătorul instanței de fond a constatat că deși în rezoluția Procurorului General se precizează că pedeapsa aplicată condamnatului este detențiunea pe viață și, astfel, ar avea caracter determinat, afirmația nu are corespondent în considerentele sentinței de condamnare, în condițiile în care se menționează expres că dat fiind vârsta condamnatului, care nu era major la data comiterii faptei, acesta nu putea fi condamnat la detenție pe viață. În aceste condiții, judecătorul instanței de fond a concluzionat că chiar dacă, la nivel formal, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 din Legea nr. 302/2004 rep. pentru transferul condamnatului, hotărârea pronunțată de statul de condamnare nu poate produce efecte juridice în România, condiție inerentă prev. de art. 131 lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep.

pentru recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine. Totodată, s-a menționat că instanța română are rezerve și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor privind transferarea condamnatului, din interpretarea dispozițiilor art. 143 lit. c) din legea citată, ce precizează partea de pedeapsă neexecutată, rezultând că pentru calculul acesteia este necesară stabilirea cu certitudine a duratei pedepsei, fapt ce nu rezultă în cauză. În final, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii pronunțate de către autoritățile engleze și transferul condamnatului în vederea executării pedepsei în România. Împotriva sentinței, persoana transferabilă a declarat prezentul recurs, fiind reprezentată în fața Înaltei Curți de către avocatul ales, concluziile acestuia fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: O primă mențiune este cea referitoare la faptul că, la dezbateri, atât la soluționarea cauzei în primă instanță, cât și în recurs, reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii pentru respingerea sesizării, motivat prin aceea că pedeapsa aplicată condamnatului D.N. are un caracter nedeterminat în raport cu legislația română. O a doua mențiune, de natură să confirme legalitatea și temeinicia sentinței atacate, rezultă din examinarea motivării hotărârii de condamnare, astfel cum se arată în secțiunea "remarci incriminatorii". Astfel, după ce inițial judecătorul englez a dispus "condamnarea la detențiunea pe viață", ulterior a revenit asupra pedepsei aplicată numitului D.N.

motivat, pe de o parte, de vârsta avută de acesta la data faptelor (minor), iar pe de altă parte, de legea existentă care prevedea, în această, situație, o altă sancțiune și anume "deținerea pentru o perioadă supusă voinței Majestății Sale, termenul limită minim fiind de 16 ani". Examinarea cu atenție a secțiunii "remarci incriminatorii", respectiv partea a II-a a acesteia, înlătură orice dubiu cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului D.N., în sensul că nu este detențiunea pe viață. Față de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea celorlalte argumente expuse în sentința atacată. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă D.N. împotriva Sentinței penale nr. 443 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă condamnatul persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV