ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2013

Asupra recursului de

față, constată următoarele;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Timișoara la data de 30 august 2012 sub nr. 1083/59/2012, petenta F.G.

a solicitat infirmarea rezoluției dată în Dosarul nr. 580/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a rezoluției de respingere a plângerii

nr. 873/11/2/2012 dată în 23 iulie 2012 de procurorul general adjunct din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Astfel, la data de 22

decembrie 2011 petenta F.G. a formulat plângere penală împotriva intimaților

I.C.M., avocat în cadrul Baroului Timiș, C.C., executor judecătoresc în cadrul

Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, G.I.

și H.I., registratori în cadrul Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Lugoj, acuzațiile fiind încadrate în prevederile art. 246 C. pen., art. 288 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen.

Petenta a arătat în

plângerea sa, că intimații și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au

falsificat înscrisuri în cadrul dosarului execuțional nr. 181/EX/2011

înregistrat la B.E.J. C.C., ce are ca obiect executarea silită a Sentinței

civile nr. 143 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lugoj, învestită cu formulă

executorie, creditor fiind I.C.M., debitor fiind sora titularei plângerii

penale, F.L.S.. În sprijinul plângerii petenta a atașat înscrisuri referitoare

la Dosarul civil nr. 8581/325/2011 al Judecătoriei Lugoj, respectiv Tribunalul

Timiș, ce a avut ca obiect contestație la executare în dosarul execuțional nr.

11/R/2011 BEJ C.C.

Prin Sentința penală

nr. 219/PI din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în

baza art. 278

1

C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenta F.G. și a menținut rezoluția din 18 iunie 2012 pronunțată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 580/P/2011.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că nu s-a confirmat existența

infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri și uz de fals, imputate

de petentă intimaților în prezenta cauză.

Împotriva Sentinței

nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a

declarat recurs petenta F.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți

sub nr. 1083/59/2012.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de

recurenta petenta F.G., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Sentința penală nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată și, pe cale de consecință, a

menținut rezoluțiile atacate, în condițiile în care textul de lege prevăzut la

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei

căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind

definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar

prin recursul solicitat de petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva

Sentinței penale nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva Sentinței penale

nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica, azi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV