ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele; Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30 august 2012 sub nr. 1083/59/2012, petenta F.G. a solicitat infirmarea rezoluției dată în Dosarul nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 873/11/2/2012 dată în 23 iulie 2012 de procurorul general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Astfel, la data de 22 decembrie 2011 petenta F.G. a formulat plângere penală împotriva intimaților I.C.M., avocat în cadrul Baroului Timiș, C.C., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, G.I.

și H.I., registratori în cadrul Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lugoj, acuzațiile fiind încadrate în prevederile art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. Petenta a arătat în plângerea sa, că intimații și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au falsificat înscrisuri în cadrul dosarului execuțional nr. 181/EX/2011 înregistrat la B.E.J. C.C., ce are ca obiect executarea silită a Sentinței civile nr. 143 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lugoj, învestită cu formulă executorie, creditor fiind I.C.M., debitor fiind sora titularei plângerii penale, F.L.S.. În sprijinul plângerii petenta a atașat înscrisuri referitoare la Dosarul civil nr. 8581/325/2011 al Judecătoriei Lugoj, respectiv Tribunalul Timiș, ce a avut ca obiect contestație la executare în dosarul execuțional nr. 11/R/2011 BEJ C.C.

Prin Sentința penală nr. 219/PI din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta F.G. și a menținut rezoluția din 18 iunie 2012 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 580/P/2011. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că nu s-a confirmat existența infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri și uz de fals, imputate de petentă intimaților în prezenta cauză. Împotriva Sentinței nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs petenta F.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1083/59/2012.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petenta F.G., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin Sentința penală nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată și, pe cale de consecință, a menținut rezoluțiile atacate, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva Sentinței penale nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva Sentinței penale nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV