ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2013

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 20 februarie 2013 a fost înregistrată

cererea de contestație în anulare formulată de D.F. împotriva Deciziei penale

nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011.

În motivarea cererii,

contestatorul, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C.

proc. pen. și anume că deși a fost prezent în instanță la data judecării

recursului pe care l-a declarat împotriva Deciziei penale nr. 1811 din 25 mai

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

instanța de recurs nu l-a ascultat.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că este inadmisibilă.

Art. 386 C. proc.

pen. la lit. e) prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație în anulare, "când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)"

Potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen. "Cu ocazia judecării recursului,

instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent,

potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II,

atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și

atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre

de condamnare."

Din interpretarea

dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că instanța de recurs are obligația

de a-l asculta pe inculpatul prezent în instanță atunci când acesta nu a fost

ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe

nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că, contestatorul nu se află în niciuna din

situațiile prevăzute de art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc.

pen.

Astfel, a fost

ascultat la instanța de fond la data de 27 iunie 2011, la instanța de apel, la

data de 18 mai 2012, iar împotriva sa tribunalul, în primă instanță, a

pronunțat o soluție de condamnare, soluție ce a fost menținută de instanța de

apel.

În consecință,

constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 386 lit. e) din C. proc. pen.,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.F., se va respinge ca

inadmisibilă.

În conformitate cu

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva

Deciziei penale nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat

de GGC - NN