ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2013

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 20 februarie 2013 a fost înregistrată cererea de contestație în anulare formulată de D.F. împotriva Deciziei penale nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011. În motivarea cererii, contestatorul, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. și anume că deși a fost prezent în instanță la data judecării recursului pe care l-a declarat împotriva Deciziei penale nr. 1811 din 25 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța de recurs nu l-a ascultat.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă. Art. 386 C. proc. pen. la lit. e) prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, "când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1)" Potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen.

"Cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare." Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că instanța de recurs are obligația de a-l asculta pe inculpatul prezent în instanță atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că, contestatorul nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc.

pen. Astfel, a fost ascultat la instanța de fond la data de 27 iunie 2011, la instanța de apel, la data de 18 mai 2012, iar împotriva sa tribunalul, în primă instanță, a pronunțat o soluție de condamnare, soluție ce a fost menținută de instanța de apel. În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 386 lit. e) din C. proc. pen., contestația în anulare formulată de contestatorul D.F., se va respinge ca inadmisibilă. În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva Deciziei penale nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013. Procesat de GGC - NN