ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 814/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 01.08.2016, reclamanta A. Spa Mezzicorona Italia a solicitat instanței obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L la plata către aceasta a sumei de 5% din valoarea contractului de lucrări încheiat de pârâtă cu Regia Autonomă Aeroportul "Ștefan cel Mare" Suceava, evaluată la 100.000 euro (echivalent a 445.000 RON, calculat la cursul BNR din data de 01.08.2016 - 1 euro = 4,45 RON), obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data fiecărei încasări a pârâtei în baza contractului de lucrări și până la plata efectivă a sumelor datorate reclamantei, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Ulterior, la 19.09.2018, reclamanta și-a precizat capătul 1 din cererea de chemare în jduecată, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 Eur.

Prin cererea reconvențională formulată în cauză, S.C. B. S.R.L. Cătămărăști Deal a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Acordului de asociere intern nr. 529 din 16.01.2013, precum și obligarea reclamantei-pârâte A. S.P.A. Mezzicorona Italia la plata către aceasta a sumei de 2.005.179,26 RON, cu titlu de despăgubiri, pentru nerespectarea Angajamentului de susținere financiară din data de 14.12.2012, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând cu data de 22.12.2015.

Prin încheierea din 23 martie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a introdus în cauză, în calitate de pârâți, pe celelalte părți care apar în Acordul de Asociere intern nr. 529 din 16.01.2013, act ce face obiectul capătului de cerere reconvențional - constatarea nulității absolute, și anume S.C. C. S.A. - D. și S.C. E. S.R.L. (actuală S.C. F. S.R.L.).

Prin încheierea din 30 martie 2017 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.P.A, având ca obiect despăgubiri în valoare de 2.005.179,26 RON, pentru nerespectarea Angajamentului de susținere financiară din 14.12.2012 și dobânda legală aferentă acestei sume.

Prin încheierea din 25 mai 2017 tribunalul a respins, ca tardiv invocată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

Prin sentința nr. 1391 din 21 septembrie 2017, Tribunalul Botoșani a respins excepția tardivității modificării cererii.

A admis în parte acțiunea reclamantei A. S.P.A.- Mezzicorona Italia.

A obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.P.A.- Mezzicorona Italia suma de 100.000 Eur, cu dobânda legală calculată de la data de 24.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului.

A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele A. S.P.A.- Mezzicorona Italia, S.C. C. S.A. D. și S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea din 6 octombrie 2017 a fost respinsă, ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în încheierea din 18 mai 2017, formulată de pârâta-reclamantă.

Împotriva încheierii din 23 martie 2017 și a sentinței civile nr. 1391 din 21 septembrie 2017 a Tribunalului Botoșani a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.P.A.- Mezzicorona Italia, iar împotriva încheierilor din 30 martie 2017, 25 mai 2017, 6 octombrie 2017, precum și sentinței civile nr. 1391 din 21 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Botoșani a declarat apel pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta-apelantă A. Spa Italia împotriva sentinței nr. 1391/2017 și a încheierii de ședință din 23.03.2017 ale Tribunalului Botoșani.

A dispus disjungerea apelului declarat de pârâta-apelantă S.C. B. S.R.L. și continuarea judecării acestuia și, în consecință, a redeschis dezbaterile și a fixat termen de judecată cu privire la apelul declarat de S.C. B. S.R.L. la data de 28.03.2019, cu citarea părților.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs A. SPA Mezzicorona Italia, prin care solicită casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelului formulat de către aceasta.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 414 alin. (1), precum și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se susține faptul că prin calea de atac formulată a învestit Curtea de Apel Suceava cu trei cereri distincte în apel, după cum urmează:

Doar solicitarea care face obiectul pct. 1 din cererea de apel privește aparent "realizarea creantelor asupra averii debitorului", astfel că doar aceasta ar putea atrage incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Suceava nu poate soluționa apelul declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin care se urmărește anularea Acordului de asociare intern nr. 523/16.01.2016, fără să stabilească dacă acesta are natura juridică a unui contract de asociere în participațiune sau a unui contract nenumit, așa cum s-a solicitat prin apelul declarant de A. SPA Mezzicorona Italia. Totodată apelul declarat de pârâta-reclamantă nu poate fi soluționat fără a se stabili cu titlu definitiv cadrul procesual pasiv în cauză.

În concluzie, se apreciază că, observând textul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în mod nelegal Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea judecății și în ceea ce privește pct. 2 și 3 din cererea de apel, care vizează calea de atac exercitată împotriva considerentelor din sentința nr. 1391/2017 și împotriva încheierii din 23.03.2017, ambele pronunțate de Tribunalul Botoșani.

La 21 mai 2019 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ce o privește iar, în subsidiar, solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, la 25 mai 2019, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Arată în acest sens că, în realitate, apelul declarat de reclamantă are ca și finalitate realizarea pretinsei creanțe de 500.000 Eur, astfel încât nu se poate susține că prin acesta se urmărește numai înlăturarea considerentelor din sentința pronunțată de instanța de fond, ci chiar soluția pronunțată prin dispozitivul acesteia.

De vreme ce acțiunea reclamantei este suspendată de drept de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva S.C. B. S.R.L., conform hotărârii intermediare nr. 299 pronunțate în dosarul nr. x/2018, același efect se răsfrânge și asupra apelului declarat de către aceasta împotriva sentinței nr. 1391/2017.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta-pârâtă A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 12 martie 2020, cu citarea părților, în ședință publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Suceava a suspendat judecarea apelului declarat de reclamanta-apelantă A. Spa Italia împotriva sentinței nr. 1391/2017 și a încheierii de ședință din 23.03.2017 pronunțate de Tribunalul Botoșani, și a dispus continuarea judecății apelului declarat în cauză de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

A reținut că, din norma citată, rezultă că toate acțiunile individuale, formulate anterior datei deschiderii procedurii, care au ca obiect realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, sunt suspendate de drept, de la data începerii procedurii, în speță de la data de 20.11.2018 (conform hotărârii intermediare nr. 299 pronunțate în dosarul nr. x/2018).

Cum cererea principală dedusă judecății de A. SPA Mezicorona Italia reprezintă o acțiune în realizarea creanței, s-a apreciat că se impune suspendarea apelului declarat de această parte, în temeiul prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 anterior citate.

Cât privește apelul exercitat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., a constatat instanța de apel că acesta vizează, în principal, modul de soluționare a cererii sale reconvenționale, cerere ce nu se circumscrie categoriilor de acțiuni sau măsuri enumerate de către legiuitor prin art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pretențiile sale nefiind îndreptate împotriva unei societăți supuse procedurii insolvenței, astfel că, în privința acestuia, se impune continuarea judecății.

Examinând încheierea recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia este fondat, în limitele ce urmează:

Se constată, cu titlu preliminar, faptul că soluția de disjungere și de continuare a judecății apelului declarat în cauză de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a fost pronunțată în considerarea faptului că aceasta vizează, în principal, pronunțarea instanței de fond pe cererea sa reconvențională, ce este îndreptată împotriva reclamantei, societate ce nu are calitate de debitor în procedura insolvenței.

Această situație premisă corespunde ipotezei reglementate prin art. 74 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, care exceptează de la regula suspendării de drept "căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".

În ceea ce privește apelul exercitat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia se impune a se preciza că acesta a fost declarat atât împotriva încheierii din 23 martie 2017, cât și împotriva sentinței civile nr. 1391 din 27 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Botoșani, astfel că analiza întrunirii cerințelor pentru suspendarea de drept în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie să se raporteze, în mod individual, la fiecare dintre solicitările din apel.

Prin încheierea din 23 martie 2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a S.C. C. S.A. D. și a S.C. E. S.R.L. (actuală S.C. F. S.R.L.), părți ce apar în Acordul de Asociere intern nr. 529 din 16.01.2013.

Așadar, prin această încheiere a fost stabilit cadrul procesual pasiv relevant în judecarea cererii reconvenționale având ca obiect constatarea nulității absolute a Acordului de asociere intern nr. 529 din 16.01.2013.

Pe cale de consecință, în condițiile în care Curtea de Apel Suceava a dispus, prin încheierea atacată, continuarea judecății apelului declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., și văzând că apelul acesteia vizează, în principal, modul de soluționare al cererii reconvenționale, este evident că soluția ce urmează a se da în calea de atac trebuie să fie pronunțată în limitele cadrului procesual pasiv definitiv stabilit.

Or, aceasta nu se poate realiza în lipsa analizării și a apelului declarat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoșani, prin care se contestă soluția prin care s-a dispus introducerea în cauză a S.C. C. S.A. D. și S.C. F. S.R.L., în calitate de pârâți din cererea reconvențională.

Totodată, prin apelul exercitat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii de ședință prin care s-a stabilit doar cadrul procesual pasiv aferent judecării cererii reconvenționale, iar nu s-a făcut analiza temeiniciei pretențiilor din cererea introductivă, nu se tinde la "realizarea unei creanțe asupra averii debitorului", în sensul prevăzut de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței sau de insolvență.

Într-adevăr, alin. (1) al art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impune suspendarea de drept de la data deschiderii procedurii insolvenței pentru toate "acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită" începute în vederea realizării creanțelor asupra averii debitorului, permițând valorificarea drepturilor acestora numai în cadrul procedurii insolvenței.

În jurisprudența în materie s-a statuat că această soluție legislativă nu vizează toate acțiunile în care este parte debitorul în insolvență, ci doar pe cele personale vizând realizarea creanțelor împotriva debitorului sau bunurilor sale.

În speță, cererea prin care reclamanta-pârâtă a solicitat instanței să stabilească dacă C. S.A și S.C. F. S.R.L. au fost legal introduse în cauză se grefează pe acțiunea debitorului în constatarea nulității absolute a unei înțelegeri contractuale încheiate în derularea unei activități comerciale, care nu se circumscrie sferei acțiunilor vizate de textul de lege în discuție.

Așa fiind, se impunea ca instanța de apel să facă o diferențiere a regimului juridic al cererilor formulate în apel de către reclamanta-pârâtă și să constate că solicitarea de analizare a legalității introducerii în cauză a S.C. C. S.A. și S.C. F. S.R.L., ce are implicații directe asupra cererii în constatarea nulității absolute a unui contract, asupra căreia s-a dispus continuarea judecății, trebuia judecată împreună cu cererea reconvențională, întrucât nici prin formularea cererii reconvenționale și nici prin solicitarea de judecare a acestei cereri într-un anumit cadru procesual nu s-a urmărit micșorarea averii debitorului, ci dimpotrivă.

În concluzie, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate teleologic dar și sistematic, în sensul de a fi considerate ca fiind incluse în sintagma "acțiuni judiciare în realizarea unei creanțe", doar acele acțiuni care reprezintă mijloace apte care să asigure valorificarea efectivă a creanței pe calea unei proceduri de executare silită în mod separat.

În raport de aceste considerente, reținând aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Înalta Curte va constata incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care va atrage casarea în parte a încheierii recurate, cu privire la soluția de suspendare a judecății apelului declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoșani, în privința privința căruia se impune continuarea judecății.

Procedând, în continuare, la analiza motivelor de recurs prin care se susține nelegalitatea măsurii suspendării judecății apelului declarat împotriva considerentelor și dispozitivului sentinței civile nr. 1391, prin care s-a soluționat cererea principală, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect stabilirea existenței și întinderii unui drept de creanță împotriva debitoarei în insolvență S.C. B. S.R.L.

Astfel, prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a admis în parte cererea introductivă formulată de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia, în sensul obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către aceasta a sumei de 100.000 Eur, cu dobânda legală calculată de la 24.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut natura juridică de contract de asociere în participațiune a Acordului intern nr. 523 din 16.01.2013 și, raportat la acest aspect, că reclamantei îi revine o cotă 30 % din beneficiile rezultate din Contractul încheiat de pârâtă cu autoritatea contractantă, dar și obligația de a suporta 30 % din pierderile suferite de pârâtă în urma aceluiași contract.

Prin pct. 1 și 2 din motivele de apel, reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia a solicitat Curții de Apel Suceava schimbarea în parte a sentinței civile 1391/2017, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 500.000 Euro și a dobânzii legale aferente acesteia, precum și înlăturarea considerentelor din aceeași sentință, prin care s-a reținut natura juridică de contract de asociere în participațiune a Acordului de asociere intern nr. 523 din 16.01.2013.

Or, în privința pct. 1 din cererea de apel, este evident că prin prin acesta se urmărea tocmai realizarea unei creanțe împotriva debitorului aflat în insolvență, întrucât tindea la obținerea unei soluții de admitere în totalitate a pretențiilor formulate prin cererea introductivă de instanță, așa cum s-a și recunoscut în pagina 2 din motivele de recurs.

Totodată, și prin apelul formulat împotriva considerentelor din aceeași sentință se urmărește același lucru, obținerea unei soluții de admitere în integralitate a pretențiilor reclamantei împotriva pârâtei, în condițiile în care raționamentul avut în vedere de instanța de fond pentru admiterea doar în parte a pretențiilor A. a constat chiar în calificarea convenției încheiate între părți ca fiind contract de asociere în participațiune. Practic, instanța de fond a făcut aplicarea efectelor pe care le poate produce acest tip de contract, în sensul că reclamanta este ținută și la plata proporțională a pierderilor suportate de pârâtă în urma încheierii contractului între aceasta și autoritatea contractantă, iar nu numai îndreptățită la împărțirea beneficiilor rezultate din același contract.

Astfel, prin cererea de înlăturare a considerentelor din sentința tribunalului, în sensul de a se schimba natura juridică a convenției încheiate între părți, se tinde tocmai la schimbarea soluției pronunțate de instanța de fond pe cererea principală, în sensul înlăturării obligației reclamantei de participare la pierderile suferite de pârâtă în urma încheierii de către aceasta a contractului cu Regia autonomă Aeroportul "Ștefan cel Mare" Suceava.

Așadar, este neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante din cererea de recurs, prin care se arată că solicitarea de înlăturare a considerentelor privind calificarea juridică a acordului de asociere intern nr. 523/16.01.2016 nu are ca obiect realizarea unei creanțe asupra averii debitorului, cât timp prin aceasta se urmărește majorarea sumei la care să fie obligată spre plată pârâta-debitoare.

Mai mult, dreptul părții de a se verifica raționamentul Tribunalului Botoșani cu privire calificarea convenției încheiate între părți ca reprezentând un contract de asociere în participațiune, nu este înfrânt prin suspendarea judecății apelului declarat de reclamanta-pârâtă A. SPA Mezzicorona Italia împotriva senținței civile nr. 1391/2017, câtă vreme aceste apărări ar putea fi valorificate în soluționarea căii de atac exercitată de partea adversă împotriva aceleiași hotărâri.

În acest context, soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în sensul suspendării, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a cererii de apel declarate de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva sentinței civile nr. 1391/2017 a Tribunalului București este legală din perspectiva aplicării normei legale care impune suspendarea de drept a acțiunilor în realizarea unei creanțe asupra averii debitorului.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată că încheierea atacată este nelegală sub aspectul suspendării apelului exercitat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoșani, sens în care apreciază că sunt întrunite cerințele cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.. În consecință, se va admite recursul promovat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Suceava, va fi casată, în parte, încheierea atacată cu privire la soluția de suspendare a judecății apelului declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoșani, și trimisă cauza pentru continuarea judecății pe acest aspect.

Reținând că în cauză s-a dispus soluția casării cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs nu se poate pronunța, în această fază procesuală, asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta A. SPA Mezzicorona Italia, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de apel, în raport de soluția ce se va dispune în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, încheierea recurată, cu privire la soluția de suspendare a judecății apelului declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoșani, și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Menține celelalte dispoziții din încheierea recurată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2020.