ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 318/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25.06.2019, numitul A. a solicitat Tribunalului București, secția I Penală, instanța de executare a sentințelor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, verificări cu privire la executarea titlurilor executorii emise de instanța de executare întrucât acestea au fost emise pe numele A. cu datele de stare civilă ale fiului acestuia, respectiv B..

Biroul Executări Penale a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, dosarele nr. x/2010, nr. y/2010, nr. z/2009, nr. w/2008 și nr. t/2009 pentru a efectua verificări cu privire la cele solicitate de numitul A..

La data de 13 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a înaintat dosarele solicitate însoțite de referatul Biroul Executări Penale, precum și dosarul de urmărire penală nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a înaintat Biroului Executări Penale răspunsul nr. x din 27 noiembrie 2019 cu privire la faptul că la adresa din Craiova, str. x, jud. Dolj domiciliază următoarele persoane: A., B., C..

Din verificările efectuate în dosarele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 9 Judecători, dosarul de urmărire penală și registrele de evidență și punere în executare a hotărârilor penale ale Tribunalului București, secția I penală, a rezultat că titlurile executorii au fost emise pe numele A..

La data de 10 ianuarie 2020, judecătorul delegat al Biroului Executări Penale - din cadrul Tribunalului București, secția I Penală, a formulat contestație la executare cu privire la următoarele Sentințe penale nr. 759 din 3 mai 2010 pronunțată în dosar x/2010; nr. x/28.02.2011 pronunțată în dosar x/2010; nr. x/24.11.2009 pronunțată în dosar x/2009; nr. x/3.12.2008 pronunțată în dosar x/2008 și nr. y/2.10.2009 pronunțată în dosar x/2009

În motivarea contestației, judecătorul delegat a solicitat clarificarea situației juridice a numitului A., întrucât datorita nemenționării datelor de stare civila ale acestuia nu a fost posibilă punerea în executare a acestor cheltuieli judiciare.

Totodată s-a arătat că trecerea unei perioade mai mare de 5 ani de la data rămânerii definitive a sentințelor penale duce la imposibilitatea solicitării executării silite a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul prin aceste hotărâri, întrucât conform art. 215 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

"Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept".

Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 554 alin. (2) C. proc. pen. și art. 27 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Sentința penală nr. 729/F din data de 7 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 47 C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București, excepție invocata de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 50 rap la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul București a apreciat că instanța competentă să judece contestația la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. aparține instanței care a pronunțat hotărârea contestată.

La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2020, atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul A. au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că acesta aparține Tribunalului București, susținerile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Examinând excepția invocată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că obiectul cauzei de față îl reprezintă "imposibilitatea", punerii în executare a titlurilor executorii emise de instanța de executare, cu privire plata cheltuielilor judiciare către stat, la care numitul A. a fost obligat prin mai multe hotărâri judecătorești pronunțate, de lungul anilor, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se constată că în dispozitivul hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu este menționat numele și prenumele de A. fără a se preciza datele de stare civilă ale acestuia ci numai adresa de domiciliu.

Cu toate că în dispozitivul hotărârilor judecătorești este menționat numitul A., instanța de executare, în mod eronat înscrie în formele de executare datelor de stare civilă ale fiului acestuia, numitul B., persoană care nu este menționată în nici un titlu executoriu.

Instanța supremă notează că numai caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Or, prin prezenta contestație la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârile ce se execută și nici piedici în calea punerii lor în executare, ci erori de punere în executare a titlurilor executorii ("titluri emise pe numele lui A. cu datele de stare civilă ale fiului acestuia, B. "contestație fila x).

Înalta Curte constată că judecătorul delegat al Biroului Executări Penale - din cadrul Tribunalului București, secția I Penală a invocat ca temei de drept al contestației la executare dispozițiile art. 598 lit. c) teza a II-a C. proc. pen.: "când se ivește vreo împiedicare la executare", dar la fila x a cererii, a motivat contestația la executare pe alt temei de drept, respectiv "imposibilitatea solicitării executării silite a cheltuielilor judiciare la care numitul A. a fost obligat ca urmare a intervenirii prescripției" (art. 215 alin. (1) din Legea nr. 207/2015).

Ca atare din verificarea actelor dosarului rezultă astfel că instanța de fond nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a lămuri solicitările judecătorului delegat și s-a mulțumit să califice cererea ca fiind contestație la executare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., declinând în mod greșit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței supreme.

În aceste condiții Înalta Curte constă că, în speța de față, temeiul de drept al contestației la executare îl reprezintă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, în raport cu care competența aparține instanței prevăzute la art. 597 alin. (1) C. proc. pen. - instanței de executare.

Lecturând dispozițiile art. 553 alin. (2) C. proc. pen. se constată că: "Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar," motiv pentru care cauza va fi trimisă instanței de executare, mai sus nominalizată.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte urmează a stabili obiectul cauzei ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 553 alin. (2) C. proc. pen., cauza urmează a fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește obiectul cauzei ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 553 alin. (2) C. proc. pen., trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - MM