ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2020

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, instanță învestită cu soluționarea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1195 din data de 2 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect contestația la executare, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 240/2019.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit art. 29 alin. (3), nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții: excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță; legea, ordonanța sau dispoziția vizată să fie în vigoare, cu luarea în considerare a Deciziei Curții Constituționale nr. 766/2011, în sensul că sunt considerate "în vigoare" și dispozițiile care continuă să își producă efectele și după ieșirea din vigoare; legea, ordonanța sau dispoziția vizată de excepția ridicată să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile vizate de excepție să nu fi fost deja constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, făcând trimitere la solicitarea contestatorului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 240/2019, prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, curtea de apel a constatat că obiectul cauzei pendinte îl reprezintă solicitarea contestatorului de recalculare a numărului de zile ce i se consideră executate în condiții necorespunzătoare tocmai în baza dispozițiilor art. 551 din Legea privind executarea pedepselor privative de libertate.

Pe cale de consecință, raportat la obiectul contestației la executare, la susținerile contestatorului, precum și la argumentele pentru care contestația la executare a fost respinsă ca nefondată, excepția de neconstituționalitate vizează tocmai o lege prin care s-a dispus ieșirea din vigoare a dispozițiilor a căror aplicare o solicită contestatorul și nu poate fi considerată ca fiind una care să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 martie 2020.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 28 februarie 2020, ora 13:00, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a pronunțat Decizia penală nr. 16/2020 prin care, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 240/2019.

Se constată că minuta deciziei atacate a fost comunicată condamnatului la data de 28 februarie 2020, ora 13:30, la locul de deținere, prin administrația Penitenciarului Iași .

La data de 3 martie 2020, condamnatul A. a formulat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, cererea sa fiind depusă la administrația Penitenciarului Iași.

În contextul acestor elemente factuale, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României poate fi atacată la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În lipsa unor dispoziții exprese și derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., normă procesual penală cu caracter general.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

În raport de aceste dispoziții exprese, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnatul A. este tardiv, calea de atac fiind declarată la data de 3 martie 2020, după expirarea termenului de 48 de ore de la data pronunțării Deciziei nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, ora 13:00, a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împrejurarea că termenul procedural prevăzut de lege pentru exercitarea recursului s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (respectiv, la data de 1 martie 2020) este irelevantă sub aspectul tardivității căii de atac, întrucât termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziție legală în acest sens.

Prevederile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la împlinirea termenelor a căror ultimă zi cade într-o zi nelucrătoare, reglementează exclusiv ipoteza termenelor pe zile, fiind strict aplicabile acestei categorii de termene și neputând fi extinse, prin analogie, la situația distinctă a termenelor pe ore.

Prin urmare, exercitarea recursului după expirarea celor 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate atrage, în speță, incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2020.

Procesat de GGC - LM