ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 2301/27 octombrie 2016 emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 6969,71 RON cu titlu de prejudiciu, cu cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
Prin Sentința civilă nr. 2371 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, cu sediul în jud. Arad, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, cu sediul în București, sector, str. x.
Împotriva Sentinței civile nr. 2371 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL.
Prin motivele de recurs, recurenta nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reia apărările formulate în cererea de chemare în judecată.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.
De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.
Deoarece recurenta nu a indicat în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., se va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2371 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.