ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1700/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1700/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2017 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 7256/04.07.2017.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 5018/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 5018/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia.
Apărările intimatului
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În speță, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte reține dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:
"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Prin adresa comunicată recurentului la data de 21.03.2018, conform procesului-verbal aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 5018/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 19 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Prin citația comunicată la 13.01.2021, recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON.
Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 18 martie 2021, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.
Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3), art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 5018/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 5018/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.