ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 20 martie 2018, a respins cererea de reexaminare formulată de petenta SC A. SRL împotriva încheierii din 20 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta SC A. SRL, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a invocat încălcarea art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și nici nu a fost prezentă la judecată.

A mai susținut că, potrivit art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare se impunea a fi admisă.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestator, prevede: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citată la soluționarea contestației în anulare și nici nu a fost prezentă la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă și ipoteza greșelii materiale.

3.1. Referitor la primul motiv al contestației în anulare, cu referire la încălcarea art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., se reține că, potrivit acestor dispoziții legale, contestația în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Or, cererea de reexaminare a respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru se soluționează fără citarea părților, potrivit art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

3.2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se reține că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că obiectul contestației în anulare speciale îl reprezintă numai hotărârile instanțelor de recurs sau de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Însă, în cauză, obiectul prezentei contestații în anulare îl formează o încheiere de respingere a cererii de reexaminare formulate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, și nu o hotărâre a instanței de recurs.

Prin urmare, și din această perspectivă, contestația în anulare formulată este inadmisibilă.

3.3. Instanța constată că, pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestații în anulare, consecutive și cu conținut identic, formulate de contestatorul B., în calitate de reprezentant al societății A. SRL

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Față de vădita netemeinicie a cererii contestatorului și exercitarea repetată a căii de atac a contestației în anulare, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 și urm din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile anterior citate, astfel încât va aplica reprezentantului legal al societății A. SRL, B., o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

3.4. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă și, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva încheierii de ședință din 20 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Aplică reprezentantului contestatoarei SC A. SRL, administrator B., amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

GGC - GV