ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și Agenția pentru Protecția Mediului Alba, în temeiul art. 8 din legea 554/2004, a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3046/GLG/06.05.2015 a Comisiei de analiză a contestațiilor în cadrul procedurii de autorizare integrată a S.C. A. S.A. din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor ("Decizia Comisiei de analiză") și a Deciziei nr. 4177/12.05.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Alba, astfel cum a fost completată prin Decizia nr. 4461/26.05.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Alba ("Decizia APM Alba").

Prin sentința civilă nr. 762 din 08 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes.

A admis acțiunea reclamantei A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și Agenția Pentru Protecția Mediului Alba.

A dispus anularea Deciziei nr. 3046/GLG/06.05.2015 a Comisiei de analiză a contestațiilor din cadrul M.M.A.P.

A dispus anularea Deciziei nr. 4177/12.05.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Alba, completată prin Decizia nr. 4461/26.05.2015 (Decizia APM Alba).

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile atacate au formulat recurs pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Agenția pentru Protecția Mediului Alba.

Recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 Cos proc.civ., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul a criticat sentința atacată susținând că instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei interesului A. în formularea acțiunii.

Din perspectiva nemotivării sentinței, recurentul a susținut că prima instanță nu a analizat deloc apărările invocate de intimatul M.M.A.P. împotriva argumentelor A..

De asemenea, a mai susținut recurentul că instanța de fond a reținut în mod greșit argumentele A. referitoare la pretinsa nelegalitate a Ordinului nr. 1301/2005, precum și că instanța a reținut în mod neîntemeiat necompetența Comisiei de Analiză de a analiza observațiile primite din partea publicului.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Alba a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 Cos proc.civ., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recrsului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului Alba, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând în prealabil că, criticile recurentei vizează exclusiv primul și ultimul dintre cele 6 motive de nelegalitate reținute de instanța de fond în fundamentarea soluției pronunțate și că recurenta A.P.M. Alba nu a invocat în cauza de față susținerile pe care le indică la acest moment prin intermediul recursului formulat și despre care pretinde că au rămas neanalizate.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, precizând în prealabil că, criticile recurentului din motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se rezumă doar la 3 dintre motivele reținute de instanță ca temeiuri de nelegalitate care determină nulitatea actelor contestate . Astfel, chiar dacă motivele invocate de recurentă ar fi apreciate de instanță ca fiind întemeiate, nu s-ar putea dispune modificarea sentinței recurate, atâta timp cât există alte 3 motive de nulitate, necontestate pe calea recursului și care astfel, intră în puterea lucrului judecat.

Recurentul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă solicitând înlăturarea argumentelor invocate de către intimată.

La data de 27.02.209, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursurilor pârâtelor, solicitând admiterea excepției și respingerea celor două recursuri ca fiind lipite de interes.

A susținut intimata că demersul celor doi recurenți prin care se solicită desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond prin care s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea Deciziilor nr. 3046/06.05.2015, nr. 4177/12.05.2015, nr. 4461/26.05.2015 emise de cele două autorități este lipsit de finalitate practică, deoarece ulterior pronunțării sentinței atacate, recurenta A.P.M.A. a emis în favoarea reclamantei Autorizația Integrată de Mediu nr. AB1 din 09.01.2017, cu o valabilitate de 10 ani de la data emiterii sale, autorizație care a fost actualizată la data de 24.10.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției de tardivitate a recursului și asupra excepției lipsei de interes, în analiza cărora constată că recursul formulat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului este tardiv formulat, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

A. Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs de către pârâta Agenția pentru Protecția Mediului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece hotărârea recurată a fost comunicată pârâta Agenția pentru Protecția Medi la data de 18 mai 2016 - dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 07.06.2016 - dosar recurs.

Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 03 iunie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

B. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Înalta Curte constată că este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Ca situație de fapt, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la autoritatea competentă, Agenția pentru Protecția Mediului Alba (APM Alba) sub nr. x/23.09.2013, reclamanta a solicitat revizuirea autorizației integrate de mediu nr. SB 67/2007 (Autorizația IPPC), ca urmare a creșterii capacității de producție a instalațiilor. Cererea a fost însoțită de documentele prevăzute de dispozițiile art. 8 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu.

Prin sentința civilă nr. 2049/14.07.2015 pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea deciziei 4177/12.05.2015, astfel cum a fost completată prin decizia 4461/26.05.2015, precum și a deciziei nr. 3046/GLG/06.05.2015, emise de pârâtă.

S-a reținut că prin decizia 3046/GLG/06.05.2015 s-a impus reclamantei să completeze documentația pentru revizuirea autorizației integrate de mediu, iar prin decizia 4461/26.05.2015 i s-a adus la cunoștință că neîndeplinirea acestei obligații în termen de 30 de zile atrage respingerea documentației de actualizare.

Obligațiile care trebuiau îndeplinite de reclamantă se refereau la efectuarea unor studii pentru care reclamanta a depus ofertă, din care ar rezulta că realizarea acestora ar necesita între 120 - 150 de zile.

S-a reținut că obligațiile impuse prin actele contestate nu se pot îndeplini din motive independente de voința reclamantei, în termenul impus de autoritate. Or, într-o astfel de situație, actul ar fi nelegal întrucât se aplică principiul ad imposibilum nulla obligatio.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că interesul în formularea acțiunii constă în înlăturarea efectelor juridice vătămătoare produse de actele administrative deduse judecății, emiterea Autorizației integrate de mediu actualizate la data de 08.01.2016 nu conduce la lipsirea de efecte a actelor ce formează obiectul acțiunii în anulare.

Pârâta a dat curs sentinței civile 2049/14.07.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, fără a avea în vedere deciziile contestate de reclamantă, ținând cont de efectul suspensiv provizoriu produs de sentința civilă nr. 2049/2015, continuarea judecării acțiunii în anulare fiind justificată și de necesitatea menținerii Autorizației, reținându-se că reclamanta justifică un interes în continuarea judecății.

Recursul este lipsit de interes față de împrejurarea că Agenția pentru Protecția Mediului Alba a emis în favoarea reclamantei Autorizația Integrată de Mediu nr. AB1 din 09.01.2017, cu o valabilitate de 10 ani de la data emiterii sale, autorizație care a fost actualizată la data de 24.10.2018.

Astfel, efectele Autorizației Integrate de mediu nr. SB 67/2007 (a cărei actualizare s-a solicitat de către reclamantă și în legătură cu cele trei decizii contestate) au încetat la data de 08.01.2017, activitatea reclamantei derulându-se în baza emiterii Autorizației Integrate de Mediu emisă de Agenția pentru Protecția Mediului la data de 09.01.2017, actualizată la 24.10.2018.

Prin urmare, având în vedere că recurenta-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Alba a emis Autorizația Integrată de Mediu nr. AB1 din 09.01.2017, care produce efecte juridice în raporturile cu autoritățile, iar în baza acesteia se derulează activitatea, rezultă că recursul este lipsit de interes.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului ca tardiv, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Alba împotriva sentinței civile nr. 762 din 08 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor declarat împotriva aceleiași sentințe ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.