ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la anularea ordinului nr. 332 din 27 ianuarie 2017 si emiterea unui alt ordin în sensul luării în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016) și pentru viitor; la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2015, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015 de la scadența fiecărui venit lunar până la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare dintre aceștia a desfășurat această activitate și acordarea dobânzii legale calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și a ratei inflației la sumele cuvenite.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4274 din 10 noiembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a anulat ordinul atacat și a obligat pârâtul să emită un alt ordin cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și pentru viitor și a obligat pârâtul să plătească reclamanților toate diferențele rezultate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON de la data de 09.04.2015 până la plata efectivă, actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală aplicabilă de la scadența fiecărei sume până la plata efectivă.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a admis cererea, acțiunea fiind inadmisibilă, deoarece reclamanții nu au contestat Ordinul nr. 1702 din data de 30 iulie 2015, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cu care s-au stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, indemnizațiile majorate ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Public.

Drepturile salariale ale reclamanților au fost acordate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, prin acte administrative emise în executarea legii și a deciziei Curții Constituționale.

Din aceste considerente, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (9 aprilie 2015), s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice, care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îndeplinește aceleași condiții de studii (medii, superioare, postuniversitare, doctorale), de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În acest context legislativ a fost emis Ordinul nr. 1702 din data de 30 iulie 2015, prin care s-a realizat o aliniere a indemnizațiilor și care nu a fost contestat de reclamanții din prezenta cauză.

În opinia sa, prin admiterea acțiunii se încalcă principiul neretroactivității legii.

Cu privire la data de la care se acordă drepturilor salariale pretinse prin cererea de chemare în judecată, aceasta se raportează la Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale.

Având în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (11) - (l4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal -bugetare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2536 din data de 21 decembrie 2016, potrivit cu care, începând cu data de 1 august 2016, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și din parchetele din subordine au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului, trecute în dreptul fiecăruia.

Prin Ordinul nr. 304 din data de 19 ianuarie 2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte masuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

În temeiul ordinului anterior menționat a fost emis Ordinul nr. 332 din data de 27 ianuarie 2017, potrivit cu care procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și din parchetele din subordine li s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de octombrie 2016.

În raport de Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, decizie prin care s-a statuat ca nivelul maxim al salariului de baza/indemnizației de încadrare trebuie să se stabilească prin raportare la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupațională, indiferent de instituție sau autoritate publică, ținând cont de valoarea de referință sectorială aplicată la nivelul Înaltei Curți de Casație și justiție, s-a apreciat că valoarea de referință sectoriala trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție.

Și aceste drepturi salariale au fost plătite integral, retroactiv, în cursul lunii februarie 2017.

Solicitarea acordării drepturilor salariale începând cu 9 aprilie 2015 este vădit neîntemeiată, de vreme ce la acea dată nu exista un salariu la care să te raportezi, acesta fiind statuat prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la anularea ordinului nr. 332 din 27 ianuarie 2017 și emiterea unui alt ordin în sensul luării în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016) și pentru viitor; la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2015, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015 de la scadența fiecărui venit lunar până la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare dintre aceștia a desfășurat această activitate și acordarea dobânzii legale calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și a ratei inflației la sumele cuvenite.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și prin care s-a introdus alin. (5)/1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Potrivit art. 1

1

din Legea nr. 293/2015, prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", capitolul II - Unitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", anexa nr. IV - Familia ocupațională de funcții bugetare "Cultură", anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Diplomație", anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", anexa nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională" și anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și cele aflate în coordonarea primului-ministru și cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 "salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului".

Prin Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale s-a constatat că în vederea egalizării prevăzute de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

Având în vedere această evoluție a legislației, hotărârile judecătorești definitive ce se raportau la valoarea de referință sectorială de 405 RON încă din anul 2011, dispozițiile Legii nr. 71/2015 care s-au raportat la aceeași valoare de referință sectorială, pentru angajați care aveau aceeași funcție/grad/treaptă și gradație începând cu data de 09.04.2015, dispozițiile Legii nr. 293/2015 care majorau cu 10% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare din data de 01.12.2015, aplicabilitatea imediată a Deciziei CCR nr. 794/2016, în cauză a rezultat astfel că pârâtul trebuie să emită urgent ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015. Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului (Salariu de bază/indemnizația lunară = Valoarea de referință * coeficient de ierarhizare aferent clasei de salarizare).

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că solicitarea reclamanților nu este inadmisibilă, deoarece nu se atacă Ordinul nr. 1704/30.07.2015, ci Ordinul nr. 332/2017. De asemenea, efectul interpretativ al Deciziei CCR nr. 794/2016 care a lămurit nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare prin raportare la art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu intră în conflict cu principiul general al aplicării pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a dispus anularea ordinului atacat și a obligat pârâtul să emită un alt ordin cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și pentru viitor, obligând pârâtul să plătească reclamanților toate diferențele rezultate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON de la data de 09.04.2015 până la plata efectivă, actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală aplicabilă de la scadența fiecărei sume pana la plata efectivă.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 4274 din 10 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2020.