ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4169/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3494 din 11 noiembrie 2016 de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurentul - reclamant a susținut că instanța fondului a considerat în mod greșit că au fost îndeplinite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care nu a existat niciun angajament încheiat cu organele de securitate, notele informative nu au fost scrise sau semnate de recurent și nu a primit bani, beneficii sau favoruri. A precizat că, având în vedere importanța domeniului în care își desfășura activitatea în cadrul Combinatului Siderurgic Galați, au existat presiuni și amenințări din partea organelor de securitate pentru a le prezenta informații, dar informațiile furnizate nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; dimpotrivă, din cuprinsul notei din data de 10 iunie 1975 reiese că informațiile furnizate aveau un caracter general, iar organele de securitate au reținut reticența sa în a oferi informații utile. Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 24.04.2017 recurentul - reclamant a precizat că recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul CNSAS a solicitat, în principal, să fie admisă excepția nulității recursului, în condițiile în care motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar recurentul - reclamant nu a indicat vreunul dintre aceste cazuri. În referire la soluția dată asupra fondului acțiunii, a arătat intimatul că prima instanță a analizat corect condițiile a căror îndeplinire cumulativă este cerută de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reține în persoana recurentului pârât calitatea de colaborator al fostei Securități.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității invocate prin întâmpinare, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, reținându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate raportat la normele de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurentul-pârât a formulat critici asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu privire la greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Examinând legalitatea sentinței recurate, în raport cu motivele invocate de recurentul- pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat. Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a efectuat verificări și a solicitat constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității urmare cererii transmise de Uniunea Ucrainenilor din România, prin adresa nr. x/09.03.2015, adresată C.N.S.A.S. de Din nota de constatare nr. x/07.08.2015, s-a reținut că pârâtul A. a fost recrutat la data de 30.01.1974, potrivit Referatului datat 31.01.1974, existent în dosarul fond rețea al pârâtului x (cota C.N.S.A.S.), din conținutul căruia reiese numele conspirativ de colaborare "B.". Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor". Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la: 1) furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; 2) calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; 3) efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului; Criticile recurentului vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Sub un prim aspect al criticilor formulate, Înalta Curte constată că, deși recurentul -pârât a invocat că nu a semnat vreun acord cu organele de securitate, angajamentul încheiat în data de 30 ianuarie 1974 având mențiunea "citit parțial", fiind semnat doar de ofițerul de securitate (dosar fond), acesta nu a contestat relația cu fosta securitate și numele conspirativ care i-a fost atribuit, susținând doar că nu a furnizat informații din inițiativa sa și că informațiile pe care le-a transmis nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, ci se referă la fapte de notorietate publica, cele mai multe din ele fiind de ordin profesional, economic, raportate la desfășurarea activității la locul de munca, în strânsa legătura cu calitatea profesionala, experiența si funcția deținută. Cu privire la susținerea recurentului - pârât, în sensul că notele au fost furnizate ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanța de control judiciar reține că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situații de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securității, una când persoana a furnizat informațiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal și cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informațiile nu împlinise 16 ani. Nici una din aceste două situații nu a putut fi reținuta în speță, fiind opțiunea legiuitorului de a reține ca motive de înlăturare a calității de colaborator numai furnizarea informațiilor cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată. Prin urmare, apărările recurentului cu privire la existența unor presiuni exercitate nu pot conduce la înlăturarea calității de colaborator al Securității. În ceea ce privește conținutul informațiilor și aptitudinea lor de a duce la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a dat semnificația juridică adecvată înscrisurilor prezentate în probațiune de intimatul-reclamant, care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, comentarii politice negative (Nota informativă datată 29.03.1974), comentarii privind condițiile social - economice din țară (Nota informativă datată 8.12.1988), informații privind persoane care intenționau a se stabili în străinătate (Nota informativă datată 03.07.1975) precum și informații privind activitatea religioasă a unor persoane (Notele informative datate 26.11.1974, 09.1975, 18.05.1978, 29.04.1985), apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Contrar susținerilor recurentului- pârât, notele cuprind relatări despre persoane determinate, despre activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist și în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice, cum ar fi în cazul lui "C.. - operator chimist la secția Prelucrare Gudron, în atenția organelor noastre. Nota se va exploata la materialele de verificare de la dosarul personal (subl. n)." (dosarul x, f. x). În aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, în practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că intenția de a părăsi definitiv România înainte de 1989, inclusiv prin trecerea frauduloasă a frontierei, a reprezentat un act de împotrivire față de regimul totalitar comunist. De asemenea, informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie", cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, privesc o atitudine potrivnică regimului comunist. In ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin măsurile dispuse de organele de securitate în urma notelor furnizate de pârât, s-a realizat o intruziune în viața privată a celor urmăriți, o limitare a exercitării libertății de circulație și a dreptului la opinie și la libertate religioasă. Libertatea cuvântului și a conștiinței erau recunoscute prin art. 28 și 30 din Constituția din 1965, iar prin art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14 dec. 1955, s-a stabilit că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa, și de a reveni în țara sa. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., precizat prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte constată, în lipsa unor critici concrete care să fie circumscrise acestui motiv, că hotărârea atacată satisface cerințele de motivare prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neputându-se reține incidența acestui motiv de nelegalitate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.