ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenții H.I. și H.M.M. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3056/99/2012 al Curții de Apel Iași, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, întrucât această cauză a fost mediatizată în presa locală, datorită faptului că unul dintre inculpați este fiul unei judecătoare, iar numele petenților apare în strânsă legătură cu numele doamnei judecătoare. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției. În informarea transmisă, Ministerul Justiției, după ce prezintă parcursul dosarului, se arată că inculpatul A.I.A.

este fiul doamnei judecător A.C. (suspendată din funcție) și, de asemenea, împrejurarea că această cauză a fost mediatizată în presa locală. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. Verificând actele dosarului și susținerile petenților, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe. în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului Ia un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și apreciază că temerile petenților nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petenți. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenții H.I. și H.M.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3056/99/2012 al Curții de Apel Iași. Obligă petenții la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 mai 2013.