ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5174/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de 02.03.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care,

- să i se recalculeze indemnizația de încadrare conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările și completările ulterioare și ale O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 09.04.2015 si până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON;

- să i se recalculeze indemnizația de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și ale O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 30.09.2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe,

- obligarea pârâtei să îi achite diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut prin aplicarea valorii de referință sectorială mai sus invocată si venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflației, sumă la care se va aplica dobânda legală calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective a debitului.

Prin sentința nr. 2743 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să emită un nou ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare cu luarea în calcul a unei valori de referință sectorială de 405 RON pe perioada 09.04.2015-30.11.2015 și de 445,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.09.2016.

A obligat pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale dintre indemnizația calculată conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat, diferență ce se va actualiza cu rata inflației și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărui venit până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă.

A susținut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile. Ministerul Justiției aprobă statul de funcții al personalului Autorității Naționale pentru Cetățenie, acesta evidențiind salarizarea aferentă.

Potrivit art. 7 din Anexa VI-Familia ocupațională de funcții Justiție, Cap. VIII din Legea-cadru nr. 284/2010, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al ÎCCJ ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Cererea intimatului nu poate fi disociată de faptul că acesta contestă, practic, prevederile ordinelor de salarizare precizate prin întâmpinare, iar rămânerea în vigoare a vechilor ordine a echivalat cu neaplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune.

Cererea intimatului nr. 5112 a fost adresată instituției abia la data de 15.02.2018 și, în raport cu ordinele emise succesiv după data de 09.04.2015, precum și cu dispozițiile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, plângerea prealabilă este tardivă. Reclamantul nu a solicitat majorarea drepturilor salariale la organele de conducere ale Ministerului Justiției.

Pe fondul cauzei, a apreciat recurenta-pârâtă că soluția instanței este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Având în vedere că Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, în considerarea adoptării Ordinului Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 283/25.10.2016, ministrul Justiției a dispus, începând cu data de 01.10.2016, ca indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor să fie recalculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

Faptul că intimatul ar fi dovedite prin hotărâri judecătorești că existau magistrați care beneficiau de valoarea de referință sectorială de 405 începând cu data de 09.04.2015 nu reprezintă o discriminare salarială, astfel cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 821/2008.

Drepturile salariale nu pot fi cenzurate de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi în afara sferei de reglementare. Astfel, fiind greșită admiterea petitului principal al acțiunii, sunt eronate și dispozițiile de admitere a cererilor accesorii, lipsind elementele necesare reținerii vreunei culpe procesuale a Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neputându-se reține motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Intimatul-reclamant A., personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie la emiterea unui ordin de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, conform O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și reiterată prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul, anterior sesizării instanței de judecată, a parcurs procedura prealabilă prin Cererea nr. x/15.02.2018 adresată Autorității Naționale pentru Cetățenie, care i-a răspuns prin Adresa nr. x/26.02.2018.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-pârâte, în sensul că reclamantul ar fi trebuit să se adreseze Ministerului Justiției, pentru că, prin Cererea nr. x/2018, intimatul-reclamant nu a contestat ordine de salarizare emise de minister, ci s-a adresat Autorității Naționale pentru Cetățenie în calitate de angajator solicitând recalcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016.

4.2. De asemenea, nici alegațiile recurentei-pârâte, referitoare la fondul acțiunii, nu pot fi primite.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 așa cum a fost modificată, s-a stabilit ca regulă că în anul 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, dar s-a prevăzut și că, prin excepție de la regulă, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, "salarizat la același nivel", care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, "va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că, voința legiuitorului a fost ca, începând cu data de 09.04.2015, să fie înlăturate inechitățile dintre salariații care, deși își desfășurau activitatea în aceleași condiții, primeau salarii diferite.

În acest sens, prezintă relevanță atât evoluția legislativă în materie, cât și interpretările oferite de Înalta Curte ce Casație și Justiție și de Curtea Constituțională.

Așadar, în interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit prin Decizia nr. 23/2016 a stabilit că "sintagma salarizat la același nivel are în vedere personalul (…) din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice".

În anul 2016, legiuitorul a continuat eforturile de înlăturare a inechităților din salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, prin O.U.G. nr. 57/2015, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 și prin O.U.G. nr. 43/2016, la art. 1 s-a stabilit într-un mod mai exact regula conform căreia, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel din luna decembrie 2015, iar la art. 3

1

alin. (1) a stabilit excepția de la regulă în sensul că, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Sintagma "fiecare funcție" s-a stabilit prin art. 3

1

alin. (1

1

) că reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010, iar pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, s-a stabilit prin art. 3

1

alin. (1

2

) că se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu excludea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Instanța de fond a făcut referire și la Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, prin care aceasta a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015, întrucât contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. În această interpretare, Curtea Constituțională a concluzionat că "personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

Susținerile recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie, referitoare la Decizia Curții Constituționale nr. 821/2008 și la faptul că instanța judecătorească nu poate adăuga la lege, nu prezintă nicio relevanță în cauză.

Astfel în raport de prevederile indicate, dar și cu practica judiciară, la nivelul autorității judecătorești și familiei ocupaționale "Justiție", din anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, valoarea de referință sectorială care determină nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare în plată este de 405 RON, valoare care este o constantă.

În acest context reclamantul A., angajat al Autorității Naționale pentru Cetățenie în funcția de personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor, este îndreptățit să obțină calcularea indemnizației de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, iar începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.

Reține Înalta Curte că este demn de menționat în cauză și punctul de vedere exprimat de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii exprimat în ședința din 17.01.2017 conform căruia, " ... Plenul Consiliului Superior al Magistraturii recomandă ordonatorilor de credite, în raport de Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, ca în cadrul aceleiași categorii profesionale și familiale ocupaționale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referință sectorială fiind o constantă, astfel că, diferențele de salarizare în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad, care se aplică valorii de referință sectorială maximă, aflată în plată, de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015."

Cu privire la data la care se aplică această valoarea de referință sectorială, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din 04.07.2017 a recomandat ordonatorilor de credite "aplicarea în mod unitar a unei valori de referință sectoriale în cuantum de 405 RON la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" începând cu data de 9 aprilie 2015 și în cuantum de 405 RON +10%, începând cu data de 1 decembrie 2015, în raport cu specificul fiecărei instituții."

Astfel, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv la 09.04.2015, valoarea sectorială de referință în cuantum de 405 RON stabilită prin anexa VI la Legea - cadrul nr. 284/2010, era confirmată de practica judiciară în materie, iar ulterior recomandările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au reiterat că practica instanțelor judecătorești este corectă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

4.3. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 2743 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.