ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6681/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând obligarea Guvernului României la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin hotărâre, în maximum 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea amenzii; obligarea Ministerului Tineretului și Sportului și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la elaborarea și promovarea proiectului de hotărâre de guvern cu privire la aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, în maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea amenzii.

Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii.

Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

La data de 07.05.2018, a fost depusă de către B. cerere de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat, în esență, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4284 din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței generale; s-a respins cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Tineretului și Sportuluii, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 4284 din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu la acest termen de judecată.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 4284 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6.11.2018, conform Dovezii de înmânare atașată la dosar fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment.

În cauză, cererea de recurs a fost trimisă prin email, la adresa instanței la data de 23.11.2018, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 4284 din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.