ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6547/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22.05.2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la recalcularea salariilor de funcție ale membrilor de sindicat, în sensul acordării de la data de 01.02.2017 a salariului minim brut în cuantum de 1450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta; obligarea I.P.J. Ilfov la recalcularea salariilor de funcție ale membrilor de sindicat din cadrul I.P. Ilfov, începând cu data de 01.02.2017, avându-se in vedere salariul de funcție de minim 1450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta, conform H.G. nr. 1/2017 si ulterior aplicarea sporurilor procentuale aferente, plus dobânda legală și actualizat cu rata inflației până la data efectivă a plății diferenței salariale rezultate și la plata diferenței salariale rezultate.

2.1. Hotărârea Tribunalului Ilfov, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 1809/22.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Ilfov a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

2.2. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 550 din data de 07.10.2020, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă. A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut, în esență, că, la data formulării acțiunii, reclamantul avea locul de muncă în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov, Postul de Poliție Voluntari, unde a avut stabilită și reședința în perioada 09.10.2015-22.09.2019.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar reședința este locul unde persoana fizică are locuința secundară.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, Înalta Curte reține că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamanții nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanților accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc.

Din verificările efectuate de Tribunalul Gorj rezultă că reclamantul are domiciliul în județul Gorj, însă reședința sa în perioada 09.10.2015-22.09.2019 s-a aflat în jud. Ilfov, oraș Voluntari, unde a avut locul de muncă, loc menținut și la data promovării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind locuința statornică, în raport de care se stabilește competența teritorială a instanței de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor Operativi din România Fulgerul și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.