ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2020, în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestație la tergiversarea procesului.
Prin încheierea din 20 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost anulată, ca netimbrată, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A..
Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a reținut că petentul nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, datorată pentru soluționarea contestației privind tergiversarea procesului și comunicată petentului la 14.12.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.
Împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat plângere petentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 ianuarie 2021, sub numărul x/2019/a1.1.
În motivarea plângerii, petentul a prezentat detaliat aspecte de fapt și de drept privind istoricul unor diverse litigii la care acesta a luat parte.
Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.
Potrivit art. 522 C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Articolele 522-526 din C. proc. civ., reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac pusă la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, fiind precizate expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot formula contestația.
Înalta Curte reține că în mod corect instanța învestită cu soluționarea contestației la tergiversare a reținut că se impune anularea acesteia, față de faptul că, deși i-a fost adusă la cunoștință petentului obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de RON, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, acesta nu s-a conformat până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii.
Totodată, se constată că prin prezenta plângere nu se invocă niciuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ., petentul neaducând niciun fel de critică încheierii din 20 ianuarie 2021 cu referire punctuală la una din aceste situații.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., va respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.