ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual Prin sentința nr. 3854 din 8 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC D.T. SA Arad, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței și intervenienta SC O.R., având ca obiect solicitarea de anulare a deciziei nr. 61 din 23 noiembrie 2011, prin care s-a respins plângerea reclamantei având ca obiect încălcarea art. 5 din Legea Concurenței de către SC O.R. SA și distribuitorii săi direcți de produse preplătite de telefonie mobilă. A mai solicitat reclamanta să se constate că plângerea prezintă suficiente temeiuri de fapt și de drept pentru declanșarea unei investigații și să fie obligat pârâtul să deschidă o investigație împotriva SC O.R.

SA și distribuitorilor săi direcți de produse preplătite de telefonie mobilă în temeiul Legii nr. 21/1996. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenienta SC O.R. SA. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta D.T. SA a reclamat Consiliului Concurenței, prin plângerea înregistrată din 04 aprilie 2011, o posibilă încălcare a dispozițiilor art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a unei posibile înțelegeri anticoncurențiale între O.R. SA și distribuitorii săi direcți de produse preplătite de telefonie mobilă.

Art. 5 alin. (1) din Legea concurenței interzice orice înțelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociațiilor de întreprinderi și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia. Astfel, posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din lege presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei înțelegeri (acord) încheiate între două sau mai multe întreprinderi; înțelegerea să aibă ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piață.

De altfel, așa cum au reținut și instanțele europene în jurisprudența lor, referitoare la aplicarea art. 101 alin. (1) din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, al cărui echivalent în legislația națională este art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, pentru a exista o înțelegere în înțelesul normelor de concurența, este necesar și suficient ca părțile să își fi exprimat intenția comună de a se comporta pe piața într-un anume mod. Conceptul de înțelegere se centrează pe concursul de voință a cel puțin două părți, forma în care aceasta se manifestă fiind neimportantă atât timp cât constituie expresia fidelă a intenției părților. În prezenta speță, instanța de fond a arătat că, pentru ca autoritatea de concurență să fi putut declanșa o investigație privind o posibilă încălcare a art. 5 din Legea concurenței de către O.R.

SA și distribuitorii săi direcți de produse preplătite de telefonie mobilă, era necesară furnizarea unor indicii suficient de solide privind un posibil acord anticoncurențial între O.R. SA și distribuitorii săi direcți, în detrimentul altor întreprinderi de pe piața comercializării produselor și serviciilor preplătite de telefonie mobilă, întrucât declanșarea unei investigații de către autoritatea de concurență ca urmare a depunerii unei plângeri nu are loc de plano, ci este condiționată de existența unui temei suficient de drept și de fapt – indicii, privind pretinsa încălcare a legii reclamată de autorul plângerii. Prin plângerea formulata, reclamanta D.T. SA a reclamat: - pe de o parte, posibile înțelegeri anticoncurențiale între O.R.

SA și distribuitorii săi direcți prin care O.R. SA să nu mai acorde altor întreprinderi statutul de distribuitor direct și să ofere condiții mai avantajoase respectivilor distribuitori direcți, în defavoarea altor întreprinderi din piață; - pe de altă parte, o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R. SA și unul dintre distribuitorii săi direcți, P.Y. SA, având ca scop preluarea unui client important al D.T., respectiv O.P. SA (în continuare P.), de către P.Y. În urma examinării plângerii, precum și a înscrisurilor, nu au fost identificate indicii care să privească comportamentul distribuitorilor direcți ai O.R., în sensul unei potențiale înțelegeri anticoncurențiale încheiate între aceștia și O.R.

pentru excluderea D.T. de pe piață, ci doar aspecte care vizează conduita unilaterală adoptată de O.R. în relația cu autorul plângerii, respectiv nu au fost identificate indicii privind o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R. și P.Z. care să privească preluarea clientului P., încetarea relației D.T. – P. întemeindu-se pe considerente de natură contractuală. În ceea ce privește susținerile autorului plângerii privind posibile înțelegeri anticoncurențiale între O.R. și distribuitorii săi direcți prin care O.R. să nu mai acorde altor întreprinderi statutul de distribuitor direct și să ofere condiții mai avantajoase respectivilor distribuitori direcți, în detrimentul altor întreprinderi de pe piață, din analiza documentelor obținute au reieșit următoarele: acordarea statutului de distribuitor direct al O.R.

se întemeiază pe politica internă adoptată de O.R. în acest sens, în baza căreia are loc selectarea partenerilor săi comerciali, și deși reclamanta D.T. a făcut dovada unor solicitări în decursul timpului de a deveni distribuitor direct al O.R., solicitări adresate O.R., din probatoriul administrat nu rezultă că există indicii cu privire la o posibilă înțelegere între O.R. și distribuitorii săi direcți de a se refuza D.T. acest statut. Deschiderea unei investigații privind o posibilă înțelegere anticoncurențială, așa cum solicită reclamanta să se deschidă în cauză, trebuie să aibă la bază indicii care să implice atât comportamentul O.R., cât și comportamentul distribuitorilor direcți, și nu doar conduita unilaterală a O.R.

în relația cu D.T.; or documentele existente la dosarul cazului privesc exclusiv relația D.T. – O.R., fără a-i implica și pe distribuitorii direcți ai O.R. De asemenea, în ceea ce privește aspectele referitoare la procesul de selecție al distribuitorilor/subdistribuitorilor de produse preplătite de telefonie mobilă de către O.R. și o parte a distribuitorilor săi direcți, așa cum s-a arătat și la pct. 10 din decizia atacată, acestea fac obiectul investigației declanșate de Consiliul Concurenței prin Ordinul nr. 406/2009, investigație în cadrul căreia părțile implicate au formulat propuneri de angajamente. Aceste angajamente au ca obiect propuneri ale respectivelor întreprinderi privind selecția distribuitorilor/subdistribuitorilor de produse preplătite de telefonie mobilă și au fost supuse testului de piață prin publicarea lor pe site-ul Consiliului Concurenței.

Referitor la propunerea intervenientei O.R. de selecție a distribuitorilor săi de produse preplătite de telefonie mobilă, reclamanta D.T. a transmis observații la angajamentele asumate, în vederea remedierii unor eventuale probleme din piață. În ceea ce privește aspectele referitoare la condițiile contractuale existente pe întreg lanțul de distribuție al produselor preplătite de telefonie mobilă O.R., acestea fac obiectul unei investigații aflate în curs la Consiliul Concurenței (declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 407/2009), investigație în cadrul căreia părțile implicate au formulat propuneri de angajamente. Angajamentele întreprinderilor implicate în această investigație au fost supuse testului de piață prin publicarea lor pe site-ul Consiliului Concurenței.

Astfel, în ceea ce privește aspectele analizate în această investigație, reclamanta D.T. a transmis observații la angajamentele asumate de operatorii de telefonie mobilă, în vederea remedierii unor eventuale probleme din piață. Așa cum se arată in legislația secundară adoptată de pârâtul Consiliul Concurenței, scopul principal urmărit prin acceptarea angajamentelor este restabilirea rapidă a mediului concurențial normal, prin luarea unor măsuri de natură a înlătura situația care a determinat Consiliul Concurenței să declanșeze o investigație. Prin acceptarea de angajamente sunt urmărite obiective precum împiedicarea repetării unor astfel de practici anticoncurențiale, îmbunătățirea mediului concurențial și realizarea unei economii de procedură, prin reducerea duratei și a costurilor aferente unei investigații.

Inițiativa formulării de propuneri de angajamente aparține exclusiv întreprinderilor față de care s-a declanșat investigația, Consiliul Concurenței putând accepta numai angajamentele care înlătură îngrijorările concurențiale ce au condus la declanșarea investigației și care contribuie, suplimentar, la protecția concurenței. Angajamentele trebuie să elimine în întregime problemele de concurență și trebuie să fie complete, eficiente din toate punctele de vedere și să poată fi puse în aplicare în mod efectiv, într-o perioadă scurtă de timp. Aprecierea îndeplinirii acestor condiții se realizează în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz.

Consiliul Concurenței ia în considerare toți factorii relevanți legați de angajamentul respectiv, printre care tipul, amploarea și aria de aplicare a angajamentului propus, folosind ca termeni de referință structura și caracteristicile distinctive ale pieței pe care apar problemele de concurență, inclusiv poziția părților și a altor operatori pe piață. În situația în care angajamentele propuse sunt considerate la prima vedere acceptabile, Consiliul Concurenței publică pe pagina sa de internet un rezumat al cazului și conținutul esențial al angajamentelor propuse. Terții interesați își pot prezenta observațiile în termenul stabilit de autoritatea de concurență. Testul de piață este o procedură utilă și necesară autorității de concurență în vederea obținerii unei imagini reale și complete a pieței pentru care au fost formulate angajamente.

În cazul în care constată că angajamentele propuse sunt suficiente pentru protecția concurenței și că îndeplinirea lor conduce la înlăturarea situației care a determinat declanșarea investigației, Consiliul Concurenței emite o decizie prin care conferă forță obligatorie angajamentelor propuse de întreprinderi. În cazul in care constată că angajamentele propuse nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 462 alin. (3) din lege, Consiliul Concurenței informează în scris întreprinderea/întreprinderile cu privire la motivele respingerii propunerii de angajamente și la continuarea procedurii de investigație. În cazul investigațiilor declanșate prin Ordinele Președintelui Consiliului Concurenței nr. 406 și nr. 407 din 2009, întreprinderile implicate au formulat angajamente care au fost supuse testului de piața prevăzut la art. 462 alin. (2) din lege, inclusiv reclamanta D.T.

transmițând Consiliului Concurentei observații în acest sens. La această dată, decizia prin care Consiliul Concurentei a făcut obligatorii angajamentele formulate în cele două investigații este în curs de redactare, nefiind, astfel, comunicată întreprinderilor în cauză. În ceea ce privește susținerea reclamantei D.T. legată de faptul ca O.R. a formulat angajamente în cadrul celor două investigații, această nemulțumire excede obiectului prezentei cauze. În situația în care apreciază că procedura privind angajamentele inițiată în cele două investigații este nelegală sau că îi prejudiciază interesele, are posibilitatea de a ataca în condițiile legii contenciosului administrativ, ca terț interesat, decizia prin care Consiliul Concurenței face obligatorii angajamentele asumate de întreprinderile implicate în cele două investigații menționate mai sus.

Acest principiu a fost statuat și la nivel european, Curtea Europeană de Justiție reținând ca o întreprindere afectată printr-o decizie privind acceptarea de angajamente de către Comisia Europeană - emisă în temeiul art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 "are posibilitatea să își protejeze drepturile prin intermediul formulării unei acțiuni împotriva acestei decizii". În ceea ce privește susținerile reclamantei privind o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R. și P.Y., având ca scop preluarea clientului D.T., respectiv P., de către P.Y., din analiza documentelor obținute a reieșit existența unui diferend de natură contractuală care a condus la încetarea relației comerciale între P. și D.T., fără să fie furnizate indicii care să susțină o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R.

și P.Y. în sensul preluării P. Astfel, între P. și reclamanta D.T. a fost încheiat un contract de furnizare cartele telefonice la data de 01 mai 2009, pe un termen de 3 ani, începând cu data de 05 mai 2009. Din analiza documentelor existente la dosarul cazului reiese faptul că P. a invocat nerespectarea unei dispoziții contractuale de către D.T. ceea ce a condus la încetarea colaborării începând cu anul 2010. Pentru aceste considerente, în mod legal și temeinic autoritatea de concurență a reținut la pct. 14 din decizia contestată faptul că aspectele semnalate de reclamantă fac obiectul unui litigiu contractual privind întinderea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților contractante.

De asemenea, conform documentelor transmise de P., oferta promoțională a P.Y. la care face referire reclamanta D.T. - și care ar fi stat la baza încetării relației sale contractuale cu P. - a avut loc în cursul lunii aprilie a anului 2011, iar încetarea contractului dintre reclamanta D.T. și P. a avut loc începând cu 1 septembrie 2010 (conform notificării de reziliere din data de 23 august 2010). Potrivit informațiilor transmise de P., această activitate promoțională este singura realizată pentru P.Y. din luna august a anului 2010 și până la data corespondenței cu Consiliul Concurenței – 23 septembrie 2011. Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că nu au fost identificate indicii legate de implicarea O.R.

și P.Y. (față de care se solicită declanșarea investigației) în încetarea relației contractuale între D.T. și P., prin urmare indicii referitoare la o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R. și P.Y. având ca obiect preluarea P. de către P.Y., așa cum se pretinde în plângere, în mod corect pârâtul Consiliul Concurenței a reținut că nu există suficiente temeiuri de fapt și de drept pentru declanșarea unei investigații privind o posibilă încălcare a regulilor de concurență. Plângerile sunt un instrument important pentru punerea în aplicare a normelor în materie de concurență și, prin urmare, sunt analizate cu atenție de Consiliul Concurenței. Cu toate acestea, după evaluarea adecvată a circumstanțelor de fapt și de drept ale cazului, autoritatea de concurență va decide respingerea plângerii în cazul în care nu sunt identificate suficiente temeiuri pentru a acționa în sensul declanșării unei investigații.

Așa cum reclamanta pretinde că este abuzivă respingerea plângerii sale, în egală măsura este abuzivă deschiderea unei investigații împotriva unor întreprinderi, în condițiile în care nu sunt îndeplinite criteriile legale pentru declanșarea investigației, respectiv indicii solide privind săvârșirea unei posibile practici anticoncurențiale de către întreprinderile reclamate prin plângere. Pârâtul Consiliul Concurenței a respectat procedura legală de soluționare a plângerii, prevăzută la art. 40 alin. (2) din Legea concurenței și detaliată în Regulamentul privind analiza și soluționarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 și 9 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a depus toate diligențele pentru a clarifica aspectele semnalate de autorul plângerii și pentru a adopta un curs de acțiune legal și temeinic.

Pârâtul Consiliul Concurenței a adresat cereri de informații atât autorului plângerii, cât și întreprinderilor față de care s-au formulat acuze în plângere și a procedat la analiza coroborată a faptelor reclamate în plângere și a documentelor existente la dosarul cazului, pentru o evaluare judicioasă și în cunoștință de cauză a posibilei conduite anticoncurențiale concertate a O.R. și a distribuitorilor săi direcți. Față de considerentele de fapt și de drept arătate, prima instanță a reținut așadar că acțiunea reclamantei este nefondată. Pe cale de consecință, în baza art. 49 și urm. C. proc. civ. s-a constatat că este întemeiată și cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenienta SC O.R.

SA. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și al respingerii cererii de intervenție în interesul pârâtului, depusă de intervenienta-intimată SC O.R.

SA, recurenta-reclamantă, în contextul unor referiri la situația de fapt, în esență, a înfățișat următoarele critici dar și considerațiuni personale față de hotărârea primei instanțe: - instanța de fond a preluat necritic poziția pârâtului și a intervenientei ce s-au exprimat în mod evident de conivență, nu pe prevederile art. 5 lit. b), d), e), g) din Legea nr. 21/1996, ci pe un rezumat făcut de pârât fără nici un temei, sens în care se impune admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; - probațiunea nu susține concluzia instanței în sensul că nu au fost identificate indicii care să privească comportamentul distribuitorilor direcți ai O.R., în vederea unei potențiale înțelegeri anticoncurențiale încheiate între aceștia și O.R.

pentru excluderea D.T. de pe piață, încetarea relației D.T.-P. încheindu-se pe considerente de natură contractuală; - instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre cu încălcarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme s-a urmărit deschiderea unei investigații și nu acreditarea unui conflict de interese comerciale; - instanța de fond a interpretat greșit voința în mod repetat înfrântă, succesiv și dovedită cronologic de a stabili o relație directă cu O.R.

SA, relație pe care nici pârâtul Consiliul Concurenței, prin poziția nelegală exprimată nu o apără; - instanța a folosit motive străine de natura cauzei și a adus argumente în afara prevederilor legale, lăsând neanalizate limitarea comercializării, acordarea de condiții ilegale la prestații echivalente, împiedicarea accesului pe piață și libertatea exercitării concurenței, care au fost reclamate; - instanța nu a reținut că din comportamentul reclamantei pe piață rezultă buna credință în ceea ce privește aspectele analizate în plângerea de față urmare a observațiilor trimise cu referire la angajamentele asumate de operatorii de telefonie mobilă, în vederea remedierii unor eventuale probleme din piață; - considerentele instanței, în sensul neacceptării poziției recurentei sunt exprimate într-o manieră contradictorie, conform art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., nefiind de altfel motivate încălcările reclamate în ceea ce privește procedura legală de soluționare a plângerii prevăzute de art. 40 alin. (2) din Legea concurenței și detaliată în Regulamentul privind analiza și soluționarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6, 9 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul UE. 3. Apărările intimaților Atât intimatul-pârât Consiliul Concurenței cât și intimata-intervenientă accesorie SC O.R. SA au formulat întâmpinări față de motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă, solicitând, în esență, respingerea recursului promovat, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de prima instanță, apreciată ca fiind întemeiată și dată pe baza unei juste aplicări a prevederilor cuprinse în Legea concurenței nr. 21/1996.

4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenta-reclamantă, raportat la probatoriul administrat dar și la prevederile legale aplicabile, reținând apărările intimaților, dar și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă, astfel că nu pot fi primite, astfel cum s-a solicitat, în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, decizia nr. 61 din 23 noiembrie 2011, emisă de intimatul-pârât Consiliul Concurenței, prin care a fost respinsă plângerea sa, înregistrată din 4 aprilie 2011, pe motiv că nu prezintă suficiente temeiuri de fapt și de drept pentru a justifica declanșarea unei investigații împotriva SC O.R. SA și distribuitorii săi direcți de produse preplătite de telefonie mobilă, în temeiul Legii concurenței nr. 21/1996, republicată. Întrucât în această secțiune rezumativă sunt cuprinse deopotrivă aspecte de fapt ca și raționamentul juridic, respectiv argumentele avute în vedere de prima instanță în susținerea soluției adoptate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei-recurentă, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea acestora în contextul analizării motivelor de recurs.

Cu referire la criticile recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4.1. Reevaluând probatoriul administrat în cauză ca și cadrul normativ aplicabil, pentru a răspunde punctual criticilor înfățișate de recurenta-reclamată, Înalta Curte constată că un prima set de susțineri și motive cuprinse în cererea de recurs sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita aplicare și interpretare a legii. Se susține de către recurentă că instanța de fond ar fi preluat fără critică și fără analiză interpretările și susținerile intimaților pârât și intervenient, ignorând conținutul prevederilor art. 5 lit. b), d), e) și g) din Legea nr. 21/1996.

O atare susținere este însă infirmată de considerentele hotărârii atacate ce cuprind, cu evidență, pe lângă prezentarea cadrului legal aplicabil, raportat la care se și face analiza probatoriului, respectiv art. 5 din Legea nr. 21/1996 și raționamentul judecătorului fondului, din chiar perspectiva legii aplicabile. Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a examinat în mod efectiv ambele aspecte reclamate de recurenta-reclamantă, cuprinse în plângerea adresată Consiliului Concurenței, prin raportare la condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se constata încălcarea art. 5 din Legea nr. 21/1996, respectiv (i) existența unei înțelegeri, a unui acord de voință și, (ii) o atare înțelegere să aibă ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

Contrar celor arătate de recurentă, Înalta Curte reține că în ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante privind existența unei posibile înțelegeri anticoncurențiale între intimata O.R. și distribuitorii săi direcți prin care O.R. să nu mai acorde altor întreprinderi statutul de distribuitor direct și să ofere condiții mai avantajoase respectivilor distribuitori direcți, în detrimentul altor întreprinderi de pe piață, concluzia primei instanțe în sensul că selectarea partenerilor comerciali se efectuează în baza unei proceduri interne în care sunt indicate condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se intra în negocieri, vizând încheierea unui contract de distribuție, este corectă și fondată pe documentele existente la dosar.

Câtă vreme adresele D.T. prin care a solicitat acordarea statutului de distribuitor direct al O.R. au ca obiect relația sa doar cu această societate și nu implică distribuitorii direcți ai operatorului de telefonie mobilă, iar în cauză nu au fost probate indiciile directe sau indirecte care să vizeze distribuitorii direcți și Înalta Curte apreciază că în mod justificat Consiliul Concurenței a reținut că nu este întemeiată plângerea care a vizat o eventuală înțelegere anticoncurențială și nu comportamentul unilateral al intimatei SC O.R. SA. În lipsa unor atare indicii care să-i implice efectiv și pe distribuitorii direcți, cu deplin temei s-a apreciat de intimatul-pârât că nu există suficient temei de fapt și de drept pentru a se justifica declanșarea unei investigații privind o posibilă înțelegere anticoncurențială ce presupune cel puțin două întreprinderi.

Și cu privire la cel de al doilea aspect reclamat de către societatea recurentă prin plângerea adresată Consiliului Concurenței, respectiv o posibilă înțelegere anticoncurențială între intimata-intervenientă O.R. și unui dintre distribuitorii săi direcți, SC P.Y. SA, având ca scop preluarea unui client important al D.T., respectiv O.P. SA, se constată că instanța de fond a realizat o analiză pertinentă și corectă, raportat la înscrisurile depuse în probațiune la dosar. Concluzia instanței de fond în sensul că nu au rezultat indicii care să susțină o posibilă înțelegere anticoncurențială între O.R. SA și P.Y. în sensul preluării clientului P., existând în schimb un diferend de natură contractuală care a condus la încetarea relației comerciale în discuție, este deplin susținută de documentele aflate la dosar.

Acestea atestă că au încetat raporturile contractuale dintre D.T. și P. la data de 01 septembrie 2010, prin notificarea de reziliere din data de 23 august 2010, trimisă de această din urmă societate, vizând rezilierea de plin drept a contractului, fără altă formalitate, în timp ce oferta promoțională a P.Y., la care a făcut referire recurenta-reclamantă a avut loc în cursul lunii aprilie 2014, conform adreselor înregistrate la Consiliul Concurenței din 15 iunie 2011. În fine, tot în legătură cu aspectele și criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte arată că nefondate sunt și susținerile vizând aspectele din motivarea hotărârii atacate cu privire la propunerile de angajamente formulate de părțile implicate în cazul investigațiilor declanșate prin Ordinele Președintelui Consiliului Concurenței nr. 406 și 407 din 2009. Așa cum reiese din întreaga motivare a instanței, nu faptul ca D.T.

a transmis observații în cadrul procedurii de angajamente declanșate în alte două investigații ale Consiliului Concurenței împiedică deschiderea unei investigații în prezenta cauză, așa cum în mod greșit a apreciat recurenta, ci faptul că plângerea sa nu a furnizat suficiente indicii care să justifice deschiderea unei investigații împotriva O.R. și a distribuitorilor săi pentru încheierea unei potențiale înțelegeri anticoncurențiale. Instanța de fond a cuprins în conținutul motivării inclusiv considerente legate de aplicarea instituției angajamentelor, întemeiate pe scopul și pe procedura consacrate în legislație nu cu intenția pe care o desprinde recurenta, ci pentru o justă înțelegere a conținutului și finalității acestei instituții.

De altfel, recurenta nu aduce nici un argument din care să rezulte în ce anume a constat greșita aplicare a legii - unde sunt greșelile în evaluarea legii aplicabile (prevederile art. 5 din Legea concurenței și ale Regulamentului privind analiza și soluționarea plângerilor), în reținerea condițiilor de admitere sau respingere a unei plângeri cu un asemenea obiect, și, cel mai important, nu indică ce indicii ar exista în dosar.

Din punctul de vedere al Recurentei, „demonstrarea unui interes legitim cu încadrarea legală a faptelor motivează suficient acuzațiile avansate". Așadar, simpla acuzație că o întreprindere a încălcat Legea concurenței ar trebui, în opinia sa, să fie suficientă pentru declanșarea unei investigații, deși o atare abordare contravine prevederilor foarte clare din Regulament, conform cărora Consiliul Concurenței va hotărî emiterea unei decizii de respingere a plângerii, în cazul în care plângerea nu prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica declanșarea unei investigații. Cu referire la criticile recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. 4.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Criticile recurentei ce se circumscriu acestui motiv de nelegalitate vizează tot modalitatea de apreciere a instanței de fond în ceea ce privește cea de-a doua reclamație cuprinsă în plângerea recurentei-reclamante, adresată Consiliului Concurenței, cu referire la încetarea relației contractuale dintre societatea recurentă și societatea P. În completarea argumentelor deja înfățișate mai sus, pe acest aspect, Înalta Curte reține că nu este incident în cauză acest motiv de recurs în condițiile în care, cu evidență instanța de fond a analizat decizia Consiliului Concurenței de respingere a plângerii recurentei, ca act juridic dedus judecății, pronunțându-se chiar pe acest aspect.

Referirile la raporturile de natură contractuală reprezintă doar un argument în raționamentul și soluția instanței cu referire la concluzia trasă, în sensul că nu a existat o înțelegere anticoncurențială cu P.Y., în sensul reclamat, și nicidecum la interpretarea greșită a naturii juridice a actelor deduse judecății. Cu referire la criticile recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. 4.3. Nici criticile subsumate acestui motiv de recurs, ce reglementează deopotrivă motivarea contradictorie sau insuficientă a soluției adoptate nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite. Recurenta susține, pe de o parte, nemotivarea hotărârii, iar pe de alta folosirea unor motive străine de natura cauzei.

Astfel de critici nu pot fi însă primite, dată fiind motivarea clară, argumentată dar și detaliată a primei instanțe atât cu privire la aspectele de fapt cât și cu referire la prevederile legale aplicabile vizând condițiile a căror îndeplinire se impune a fi dovedită pentru a se constata încălcarea art. 5 din Legea nr. 21/1996 cât și pentru a fi declanșată investigația de concurență, urmare înregistrării unei plângeri de tipul celei formulate de recurenta-reclamantă. În fine, nefondate sunt și criticile referitoare la modalitatea de soluționare de către prima instanță a cererii de intervenție accesorie formulată de intimata-intervenientă O.R., nefiind de altfel adus nici un argument viabil de natură a înlătura aplicabilitatea art. 49-54 C. proc.

civ. În considerarea tuturor argumentelor sus-arătate urmează așadar ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins recursul de față, cu aplicarea art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în sensul obligării recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată către intimata intervenientă, micșorate în ceea ce privește onorariul de apărător, conform prerogativelor conferite instanței și pentru motivele arătate în cuprinsul art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.T. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 3854 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-intervenientă SC O.R. a sumei de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2014.